Mica mea balerina

Asa cum ne si asteptam, Maya a invatat multe la cursul de balet despre care am scris si aici ...nu doar sa danseze si sa aiba o tinuta potrivita unei fetite ci si sa fie disciplinata, sa munceasca mult pentru a-si atinge scopul, sa fie recunoscatoare atunci cand cei din jur ii acorda incredere si totodata constiincioasa ca sa le rasplateasca increderea. A invatat sa lucreze in echipa: au fost si cate sase repetetitii pe saptamana si nu a lipsit decat o singura data cand i-a fost foarte rau, in rest a fost acolo mereu pentru ca stia/stiam ca totul se face in echipa, colegele ei si doamna instructor se bazau pe ea (ca si pe fiecare din colegele ei)...Niciodata nu a spus ca nu vrea sa mearga sau ca s-a plictisit sau ca a obosit...Mereu intreba doar: "Cand mai avem repetitii?" Pentru ca ii place enorm, pentru ca si atunci cand mananca ea se ridica de pe scaun mestecand si face piruete sau diversi pasi si se reasaza pentru cateva secunde sa mai ia ceva din farfurie si cu mana libera danseaza...si parca toata gratia si dragalasenia din tot corpul ii aluneca atunci in manuta aceea care face miscari duioase in aer, asemeni aripilor de ingeri...

A invatat ca prietenul la nevoie se cunoaste in situatiile cand noi nu o puteam duce/aduce la cursuri si o duceau fie fratele meu, cumnata mea, fie nanul Ayanei (Multumim mult tuturor!!!)... A invatat ca atunci cand ne dorim din tot sufletul ceva, trebuie sa muncim si sa facem sacrificii sa obtinem ce ne dorim sau sa ajungem acolo unde dorim... A invatat sa se adapteze oricaror conditii si sa dea tot ce are mai bun... A invatat sa-si invinga emotiile si sa se prezinte in fata unor straini si nu oricum, ci dansand, sincronizandu-se cu alte 5 fete (asta la concursuri caci la spectacole sunt mai multe pe scena) si mai ales tinand cont in acelasi timp de o sumedenie de detalii...capul sus, varful intins, privirea inainte etc. A invatat sa accepte ca greseste si ca trebuie sa fie mai atenta, a invatat ca daca primeste laude nu inseamna ca munca s-a sfarsit, ca pentru tot ce primeste trebuie sa ofere si ea... A descoperit ca exista zile in care din cauza orelor prelungite de antrenament nu-i mai ramane timp pentru povestile de seara sau pentru joaca cu sora ei si totusi se culca fericita si entuziasmata... A inceput sa invete (mai avem de lucru aici) ca nu poti sa castigi mereu dar ca experienta conteaza intotdeauna, ca este o mare realizare sa te prezinti onorabil la un concurs national... A invatat ca fiecare o ajutam cu ce putem dar ca munca ii revine ei, la fel si medaliile...  Toate acestea si multe altele le-a invatat pentru ca are un instructor deosebit, care aproape ca s-a mutat la sala de dans pe perioada pregatirilor pentru concursuri, o doamna minunata care stie sa-si ofere oricand timpul si harul pentru copiii talentati si constiinciosi...  Multumim din suflet, Dana Baciu!!!

Locul II la Galatz Dance Fest

Mica mea balerina pe scena Teatrului National al Copiilor Bucuresti, la Bucharest Dance Competition

Nu doar Maya a avut de invatat din aceste experiente ci si noi, parintii... Dar asta e alta poveste. :)

Un vis implinit

 Un vis de-al Mayei, nu de-al meu. (Eu nu mi-am dorit sa fiu balerina cand eram mica, mi-am dorit doar sa fiu mai slaba, sa scap de complexe. De complexe am scapat si le-am inlocuit cu vise dar slaba tot nu-s. :) )

Sa revenim la Maya... De cand era mica mica, mergea pe varfuri si spunea ca vrea sa fie balerina...a mai crescut, i-am explicat ca profesoarele de balet de care stiam eu sunt cam severe, ţipă la eleve si chiar le mai si bat si a inteles de ce nu mergem la balet insa a continuat sa raspunda celor ce o intrebau ce vrea sa fie cand va creste mare "profesoara de balet". Cum dorea sa faca dansuri gen streetdance, hiphop sau altceva (dar nu dansuri de societate pentru ca avusese o tentativa si, neavand partener, mai mult statea pe margine) am decis sa mergem la scoala de dans Fantastic la un curs de streetdance sa vedem daca ii place. Evident, i-a placut, insa instructorul ne-a spus ca este prea mica (5 ani) pentru acest stil si ca ne recomanda balet... Eu i-am zis de ce nu mergem la balet, el mi-a zis ca stie de aceste metode comuniste dar ca la ei nu se procedeaza asa...Ups! La ei?! Adica au si cursuri de balet?! Super! Pentru ca mi-a placut cursul de streetdance, abordarea, sala, instructorul si mi-ar fi parut rau sa stam pe tuşă pana cand va avea Maya varsta necesara pentru cursurile lor. Sigur ca vrem! pai daca zici ca nu e cu bătaie şi ţipete, normal ca o aduc, asta-si doreste de cand a invatat sa vorbeasca! :)
Nu va pot descrie fericirea si incantarea Mayei... de sambata pana miercuri i s-a parut o vesnicie... si iata-ne la prima ora de balet... Eu eram ingrijorata putin ca nu cunoaste pe nimeni (eu nu socializez usor cu strainii, nu ma imprietenesc usor insa cand o fac, o fac cu tot sufletul chiar daca asta inseamna si dezamagiri). Am uitat sa va spun despre o mare bulina alba a scolii de dans, din punctul meu de vedere: au un perete din geam prin care vezi tot ce fac ei la curs (ei nu te vad, e ca la politie). Intra Maya in sala, unde mai erau trei fetite, si dupa 30 de secunde una din fetite deja ii daduse papusa ei si alergau toate in cerc, distrandu-se cu Maya mea care radea cu gura pana la urechi :) Buuun...m-am calmat, Maya isi face prieteni usor. Vin toate fetitele (vreo 7-8), incepe o melodie la pian si...relaxare totala! Pentru noi, mamicile :) Ele incep incalzirea pe saltelute, cuminti si constiincioase sa-si execute miscarile cat mai fidel posibil... Nu am simtit cand au trecut 90 de minute. Acolo esti rupt de lume, lasi stresul la usa si parca astepti sa iasa de undeva o zana cu o bagheta magica... Asa ar trebui sa fie copilaria fetitelor noastre...linistita, calma, plina de joaca, pasiune, prieteni, muzica clasica, zambete si voie buna.
Fiecare dans are o poveste, sau chiar mai multe si creativitatea doamnei instructor Dana Baciu le surprinde deseori pe fetitele dornice de povesti, costume si miscari noi... Costume pentru spectacolele pe scena, caci la ora fetitele poarta body, dresuri si in picioare flexibili (opincute :) ). La primele ore insa, pana-si dau seama daca le place sau nu, vin cu colanti, tricou si sosete. Pe langa talent si daruire, doamna instructor le cucereste pe fetite si prin blandete, glume si zambetul cald. Reuseste sa comunice cu ele si sa le inspire dragostea pentru dans si pentru muzica clasica. A trecut aproape un an de cand Maya merge la balet si este foarte fericita acolo, la fiecare ora. Regret ca nu o pot insoti eu la cursuri pentru ca am meditatii atunci si o duce tati... Cand a avut primul spectacol pe scena mi-a zis fericita si emotionata: "Mami, mi se implineste visul! Sunt balerina!". Ayana este si ea pasionata, doar ca nu exista destule fetite de 3-4 ani cu care sa continue cursul si momentan am intrerupt. In fiecare zi imi spune ca vrea si ea la balet din nou si repeta cu Maya miscarile... Speram sa mai vina cateva fetite sa reluam si cu Ayana.

Spectacolul de 1 iunie, anul trecut

Ora de balet

Spectacolul de Craciun de anul trecut - dansuri cu roluri, pe grupe, munca multa, emotii, obstacole doborate cu brio 

Maya soricel :)

Dansul fulgilor de nea...o parte din fulgisori :)

La final, Maya fericita :)

 

Ayana cand avea 2 ani si jumatate si voia balet :)

 

 

Si acum, sa ne relaxam... :) Dupa cateva ore de balet, Ayana (3 ani si 2 luni) nu se mai opreste din exersat :) este foarte flexibila, dupa cum se vede :) 

Jurnal de mini-vacanta in imagini

Hristos A Inviat! Speram ca ati petrecut zile frumoase, alaturi de cei dragi voua si ca ati fost veseli si cumpatati....

Noi am ales anul acesta sa plecam sa ne reconectam cu natura, sa ne amintim de inceputuri, sa respiram aer curat si sa ne incantam privirea si sufletul cu locurile atat de frumoase din tara noastra. Si pnetru ca vrem ca Maya sa nu uite pe unde am fost si ce am vazut/facut, pe langa poze, ne-am gandit sa facem un desen cu cele mai importante momente din cele 4 zile petrecute la Bicaz. Prima zi nu am luat-o in calcul, ne-am cazat si am admirat privelistea acolo, pe loc.

Pe scurt:
In prima zi am mers la Cheile Bicazului si la Lacu Rosu, apoi am gasit un loc mirific unde am facut un picnic, ne-am relaxat, fetele s-au jucat cu floricelele, cu mingea, au alergat si au ras asa cum stiu copiii fericiti sa rada...

In a doua zi am urcat pe muntele Durau, am vizitat statiunea Durau si Manastirea Durau, apoi ne-am oprit intr-un alt loc superb pentru un picnic cu cozonac vegan si traditional, cu pain au chocolat  si cu biscuiti in forma de iepurasi. Am coborat apoi muntele (drumul e prost, cum ne si asteptam, insa frumusetea naturii compenseaza totul...) si ne-am intors la hotel. (Hotelul este chiar pe malul lacului Bicaz, iar de la fereastra se vedeau si lacul si muntii de jur imprejur...ti se taia respiratia...)

In a treia zi Maya si tati s-au plimbat cu vaporul pe Lacul Bicaz, apoi am mers spre Piatra Neamt, am ocolit putin cautand un loc pentru...exact, un picnic! Am gasit din nou un varf de munte de unde puteam admira o priveliste de vis...de jur imprejur munti, jos vedeai lacuri, serpentinele serpuind... a fost incantator si pentru noi dar si pentru fete... Pana si Ayana exclama des "Wooow! Ce ninooos!"(Ce frumooos!) Dupa picnic am mers in Piatra Neamt, intr-un parc frumos unde am mancat inghetata si le-am dat pe fete in leagane si tobogane...

Mini-vacanta noastra a fost ca o gura de aer proaspat...

Si pentru ca gradinita Step by Step incurajeaza copiii sa vorbeasca liber, sa-si exprime punctele de vedere, sa-si sustina parerile in fata celorlalti copii, sa vorbeasca despre sentimentele si experientele personale, Maya a luat plansa cu ea astazi sa le povesteasca si colegilor despre locurile pe care le-a vazut... Sigur n-a uitat sa spuna ca vacanta ei a debutat cu concertul lui Smiley (pe 1 Mai) unde a mers cu tati, contrar gusturilor lui in materie de muzica...:)

Distractie 100%, talent mai putin...

Am mai facut noi una-alta dar n-am mai avut timp deloc de scris pe blog. Sper insa ca de-acum sa-si aminteasca Maya ce facem mai important :) si chiar daca-mi scapa ceva important si nu mai reusesc sa scriu pe blog, sa ne aducem cumva aminte mai tarziu...

Am primit de Craciun o pasta modelatoare cu uscare la aer si am tot amanat sa ne-apucam de lucru nestiind ce modele mai usurele sa facem, ca de incepatori, mai ales ca ma temeam ca voi fi atat de anti talent incat voi lasa sa-mi scape "Nu ma pricep deloc...", propozitie care trebuie evitata in prezenta copiilor, dupa cum am citit... :)

Ne-am facut curaj si am inceput. Prima faza - framantatul pastei cu degetele umezite...multa mizerie, Maya isi scutura manutele de apa si degetelele ei imprastiau stropi albi peste tot in jur...dar nu ne pasa, oricum nu mai aveam ce face, incepuseram si trebuia sa continuam... asa ca ne-am amuzat si am continuat sa facem bilute mici pe care apoi le-am turtit si le-am modelat dupa cum am dorit, cu mana libera sau cu forme de biscuiti... ca la plastilina.Ne-am mai amuzat putin si in baie, incercand sa scapam de pasta lipita bine pe degete, unghii, maini si chiar maneci :))

Dupa cele 2 zile de repaus pt uscare, ne-am apucat de pictat...aici a fost la fel... ne-am murdarit si ne-am distrat. :)) Am reusit sa fac si poze in faza asta.

Unele s-au spart chiar in timp ce le pictam, data viitoare vom sti sa le facem mai groase. (mai avem pasta hihi :)  )

Aici Maya a vrut sa faca o pizza, in caz ca nu se observa :)

Le-am oferit bunicutelor cate o inima s-o puna pe frigider sa-si aminteasca de Maya :) (nu c-ar avea nevoie de magneti pe frigider ca sa se gandeasca la ea:))...)

Basmele Padurii

Am cumparat acum ceva vreme o carte destul de inedita, cu povesti despre copaci. Cartea se numeste Basmele Padurii si a aparut la Editura Cartea Copiilor. Desi la inceput am fost oarecum sceptica, gandindu-ma ca poate ne vom plicitisi sa citim povesti cu/despre copaci... am cumparat-o si am descoperit ca ma inselasem.

Ne plac foarte mult povestile adunate in aceasta carte, sunt pline de invataminte... Inainte de fiecare poveste gasiti pe o pagina o scurta descriere a copacului respectiv.

     De exemplu, ieri am citit Povestea ciresului inflorit si mi-a placut ceva ce m-am gandit sa impartasesc cu voi:

...Cand Buddha inteleptul isi termina povestea, le surase oaspetilor sai.
-Nu conteaza cat de saraci sunt prietenii vostri, le spuse el. Alegeti-va prietenii nu dupa insemnatatea lor si nici dupa avere, ci dupa dragostea pe care v-o poarta si dupa intelepciunea de care dau dovada in incercarile vietii.

Joaca de sambata

Ce faci cand ai timp liber (se poate numi liber?) dar trebuie sa faci ceva de mancare si copilul (mare) din dotare nu vrea sa stea in camera singur? Ne-am obisnuit ca in weekend sa petrecem cat mai mult timp impreuna asa ca daca e sambata si Maya vrea sa stea cu mine, trebuie sa-i gasesc ceva interesant de facut ca sa pot sa-mi fac si eu treaba. Ce-am facut ieri? Nimic mai simplu! I-am sugerat sa ne jucam cu literele si a fost foarte entuziasmata. Si-a adus repejor cutia cu litere magnetice si m-a intrebat "Ce sa scriu, mami?" I-am zis sa scrie cuvantul casa si i-am aratat ce simplu il putem transforma in acasa. Apoi i-am zis "Scrie o propozitie despre ce vrei tu."
A ales sa scrie despre cea mai buna prietena de la gradinita, Andreea. Cand ii pronunta numele, toata fata i se lumineaza si pana si ochii ii zambesc, asa de mult o iubeste. :) Si a zis "Andreea este prietena mea grozava." si asta a scris.

Pentru restul jocului n-am mai reusit sa fac poze, dar n-am zabovit prea mult in bucatarie, am aruncat niste legume in oala si m-am mai dus la ele din cand in cand sa vad cum se comporta. Au fost cu bun simt si-a iesit supa buna. De cand a crescut Maya si-si cere drepturile, sau mai degraba de cand s-a nascut Ayana, am renuntat la mancaruri sofisticate si laborioase si astfel castig timp pretios pt fetele mele. Pssssst: si pentru mine. :)

Chinuim plastilina :))

Recunosc, nu prea ne descurcam cu plastilina dar pana la urma important e jocul si faptul ca nu ne dam batute :)). 

Puteti rade de leaganul nostru butucanos, noi ne-am distrat copios pe seama lui dar ne-am consolat cu ideea ca e mai rezistent asa, pentru figurinele care se vor da in el. :)

Ne murdarim :)

Se ia un tub cu crema de orice fel (multe mamici folosesc crema de ras), se rastoarna intr-un bidonas cu capac, se adauga cateva picaturi de colorant si se amesteca bine. Se toarna o cantitate pe o folie de aluminiu (restul se poate pastra pentru data viitoare). Se anunta copilul ca isi poate murdari mainile desenand flori, casute sau scriind litere, cifre...orice. Distractie placuta!


Aici e un "e".

Aici e un "h"mai chinuit...alunecoasa treaba :)

Iar aici e o fetita fericita :)

Ne dezmortim degetelele...

Cum altfel decat transferand bobite de diverse marimi, cu diverse instrumente, dintr-o forma de briosa in alta? Neaparat cu mana cu care copilul scrie, respectiv stanga in cazul nostru.

Am folosit bobitele vedeta de la noi din casa: migdale, goji, linte, caju. Am folosit si cleste de bucatarie, si penseta, si lingurita, si un infuzor cu manere ca un patent (cam ce-am gasit la indemana) ca sa folosim cat mai multi muschi, in miscari diferite. A fost mare distractie, unele se incapatanau sa cada, altele nu se lasau prinse... Dar Maya s-a ambitionat si le-a transferat pe toate, vesela si rabdatoare. Pe langa beneficiile timpului petrecut impreuna, acest joc stimuleaza muschii pe care copilul ii foloseste la scris, ii stimuleaza atentia, il ajuta sa-si coordoneze si sa-si controleze miscarile mai bine si in plus, ne amintim de ce e atat de important sa consumam caju, goji, migdale si linte (cazul de fata).

Supereroina

Dezamagita de cateva zile ca nu poate fi o supereroina adevarata si ca nu poate zbura, ne-am gandit sa facem o masca si o pelerina care s-o ajute sa treaca mai usor peste neajunsurile care o framantau atat de tare. I-am povestit ca poate fi o supereroina ajutandu-i pe altii, avand grija de Ayana, pe care o salveaza uneori cand aproape cade din pat si facand alte fapte bune.
Am folosit un carton mai gros pe care am desenat o masca si apoi am decupat-o. Ea a colorat-o si i-a lipit floricele pentru ca intre timp s-a gandit ca va fi Supereroina Florilor. :)

Apoi, pentru pelerina, mi-am amintit de o bucata de perdea ramasa si, ajutata de Maya, am taiat din ea atat cat imi trebuia. (E cam transparenta dar nu-i problema.) Am facut mici gauri in partea de sus ca sa-i bag o panglica si astfel s-o pot lega.

Apoi i-am pus-o Mayei pe umeri, facand-o foaaaarte fericita!