Adio, draga gradinita!

Parca ieri paseam emotionata in holul gradinitei Step By Step (inainte avea nr. 43) cu dosarul in mana s-o inscriu pe Maya la gradinita... Caldura si disponibilitatea doamnei Director m-au ajutat sa scap repede de emotii. O alta mamica imi spusese ca este multumita de gradinita dar nu am fost in vizita inainte, nu cunoasteam gradinita, stiam doar despre sistemul Step By Step (gradinita lucreaza in acest sistem inca din 1997) si asta imi doream pentru Maya: clasa este organizata pe centre de activitate, copiii sunt incurajati sa vorbeasca liber, sa-si exprime sentimentele, sa povesteasca... In cateva cuvinte: copiii au ocazia sa aleaga centrul la care doresc sa lucreze, centrele de activitate fiind bine delimitate (masute si scaunele separate dotate cu materiale didactice specifice activitatii respective). Clasa contine un centru de citire, un centru de scriere, unul de stiinte, matematica, arta si constructii. Fiecare centru de activitate include activitati pe mai multe niveluri si cu materiale diferite. Activitatile sunt organizate logic, in functie de cerintele si stilurile individuale de invatare ale copiilor si sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informatiilor noi cu cele deja asimilate.

Maya s-a acomodat foarte bine la programul prelungit, datorita doamnelor care au dat dovada de multa rabdare, devotament, afectiune si profesionalism. A petrecut 3 ani in Grupa Veveritelor (am scris aici anul trecut despre emotiile si regretele despartirii) si inca un an (a repetat grupa mare) in Grupa Buburuzelor (unde a fost foarte iubita si apreciata de doamne). Desi au fost in jur de 27 de copii in grupa, in acesti patru ani doamnele (de la doamnele educatoare pana la doamnele ingrijitoare) au avut mereu rabdare cu copiii si in cadrul activitatilor, si la masa, si la somn. Cand vremea le permite, copiii ies in curtea generoasa a gradinitei unde se dau in leagan, pe tobogan, fac jocuri, demonstratii, descopera si observa natura, planteaza floricele, fac curatenie etc.

Plantam floricele cu Grupa Buburuzelor :)

Cu cateva saptamani in urma veveritele (Ayana este acum in Grupa Veveritelor) au avut tema Instrumente muzicale si au avut chiar un spectacol oferit de cativa copii mai mari in curtea gradinitei, moment care i-a incantat pe toti copiii gradinitei.

Ayana, numai ochi si urechi, in faţă :)

Au avut diferite parteneriate cu Casa de Cultura a Sindicatelor, teme/proiecte frumoase ca acesta sau acesta si altele in care sunt implicati si copiii de toate varstele in dorinta de a le oferi diverse experiente si de a le arata exemple prin care pot fi darnici, pot fi de ajutor, observand viata in mai multe ipostaze, lucru pe care noi, parintii, poate nu avem ocazia sa-l facem la fel de bine. De asemenea, merg la teatru sau in vizita la scoli, pe langa alte activitati... Nu pot pune poze de la toate activitatile, cred ca mi s-ar bloca blogul :) Un alt aspect pe care vreau sa-l amintesc este comunicarea buna intre doamnele educatoare si parinti. Ma intristez cand aud uneori in jurul meu parinti nemultumiti de gradinite. Va recomand cu toata inima Gradinita Step By Step sau sistemul Step By Step daca sunteti din alte orase. Doresc sa specific ca acest articol nu este platit si nu am niciun fel de avantaje de pe urma lui, pur si simplu doresc sa-mi exprim multumirea. :)

Acum, pentru ca asa este firesc, trebuie sa spunem Adio gradinitei... Ne despartim greu pentru ca ne-a fost tare bine aici :) dar privim cu incredere spre viitor, spre scoala, pentru ca atat scoala aleasa cat si doamna invatatoare vor fi pe masura asteptarilor noastre, poate chiar mai presus... Imi va fi dor de sentimentul de "o mare familie" pe care-l am cand intru in gradinita. Intreg personalul este cald, calm si senin, parca isi lasa toate problemele la usa cand vin la serviciu... Imi va fi dor de toate acestea cand va termina si Ayana (ea va mai frecventa gradinita inca doi ani). Se comunica frumos cu copiii, doamnele nu ţipă, copiii nu plang decat la inceputul anului, pana se acomodeaza, e veselie...asa cum ar trebui sa fie. Se lucreaza foarte frumos cu copiii, astfel ca li se dezvolta interesul pentru noi descoperiri, noi informatii...

Ne-au placut serbarile dar si excursiile...Anul trecut am fost cu veveritele in Dobrogea si dupa ce am vizitat un muzeu si trei manastiri deosebit de frumoase, copiii au avut o serbare...libera (fiecare a pregatit de acasa un moment surpriza impreuna cu un parinte sau singur) in poienita....

Anul acesta am fost cu buburuzele la Braila la Gradina Zoologica (da, animalele sunt la fel de triste, in caz ca va intrebati...tot nu-s fericite in captivitate...) unde copiii au vazut cum arata in realitate
tigrul, leul, paunul, bivolul si alte animale si apoi in Tabara de Copii unde copiii s-au jucat in voie in iarba, au jucat fotbal, s-au dat in leagane si in tobogane, fetitele s-au jucat de-a printesele pe patura...

Startul este foarte important, de aceea am fost tare fericiti sa descoperim ca alegerea noastra a fost una foarte buna. Daca as mai avea un copil, tot la Step By Step l-as aduce ;) . Nu-mi vine sa cred ca acum patru ani cautam rucsacel pentru gradinita si acum incepem sa cautam pentru scoala...  

Le dorim tuturor copiilor vacanta placuta. :) 

Activitati de toamna

 A venit si toamna, au cazut frunzele, am primit teme la gradinita, le-am facut si ne-am jucat impreuna. Sfarsit. :) Aaa, ba nu, ba nu, hai sa va spun ce si cum am facut :)

In primul rand, am adunat frunze cu Maya seara, cand erau aprinse deja luminile pe strada... adunam si ne minunam de cat de frumos este covorul de frunze aramii... Maya chiar a prins intre manute o gramajoara de frunze pe care si le-a aruncat deasupra capului, razand sub ploaia de frunze cum numai copiii fericiti stiu sa o faca...

Tema era o lucrare de toamna x2 pentru ca avem doua fete la aceeasi gradinita :) Aici este afisul cu evenimentul respectiv.

Ce sa facem...? Ce sa facem...? Pentru lucrarea Ayanei, ne-am gandit sa facem o fetita din frunze... si iata ce ne-a iesit:

Cu Maya a fost mai complex...pentru ca este mai mare si ii place sa faca lucruri deosebite, isi ia foarte in serios orice tema si nu se ridica de la masa pana nu-si termina lucrarea... 

Dupa ce a colorat cu creioane Aquarelle, a dat cu pensula uda pe deasupra...

Apoi a lipit frunzele...

Si a vrut neaparat sa coloreze asa ( "ca sa iasa un peisaj frumos") :)

A doua zi, ne-am jucat  acasa din nou cu frunzele, liber de data asta... Cu Ayana am lipit frunze pe care le-am comparat mare/mica si le-am numarat in romana si-n engleza...

Iar Maya, dupa ce a venit de la balet, si-a facut singura un proiect dupa cum a vrut :)

Scrisoare de ramas bun pentru Doamnele Educatoare

In urma cu trei ani imi tremura sufletul la gandul ca Maya mea de doar 2 ani si 7 luni isi va petrece cea mai mare parte din zi cu alte persoane, cu doamnele educatoare (de la Gradinita Step by Step), insa dupa ce am vazut cum sunt primiti copiii acolo in fiecare dimineata cu imbratisari si pupici, cum se impart zambete si vorbe bune in stanga si-n dreapta, am stiut ca este pe maini bune. Am rasuflat usurata si m-am bucurat c-o "impart" pe Maya cu aceste doamne atat de dragute. Desi au fost copii multi in grupa (la inceput 29, la sfarsit 26), niciodata nu s-au plans ca sunt prea multi...
Dna Ina Lungeanu si Dna Stefana Solomon, impreuna cu ajutorul de educatoare Nicoleta Banea (sau Teacher Nicole) mi-au aratat ca nu este totul asa de gri in invatamantul prescolar, ca exista si oameni cu suflet mare care si-au ales aceasta meserie nu din lipsa de alta ci pentru ca asta este vocatia lor. N-am stiut cum sa le multumesc altfel decat printr-o scrisoare de ramas bun...

           Dorim sa va multumim pentru dragostea si daruirea pe care ni le-ati aratat zi de zi in acesti trei ani frumosi si pretiosi. Ne va fi dor de zambetul si veselia dumneavoastra, de sfaturile care ne-au prins atat de bine! Ati facut parte din familia noastra in acesti ani, si ca-n orice familie, ne-am impartasit si bucuriile, si nemultumirile si am reusit impreuna sa facem sa fie bine.
         
         Mereu ati avut o vorba buna pentru noi, pentru si despre copiii nostri, un sfat la indemana, un zambet cald si o imbratisare afectuoasa. Toate acestea, alaturi de munca sustinuta pe care ati depus-o pentru si impreuna cu copiii nostri, ne indeamna sa va spunem ca ne va fi dor de dumneavoastra, dragile noastre doamne...
         
          Va dorim ani buni, frumosi, cu succese depline, amintiri frumoase si sanatate multa sa va bucurati in continuare de realizari si proiecte duse la bun sfarsit. Speram ca nu ne veti uita pe noi, veveritele vesele, jucause si uneori chiar neastamparate din promotia 2010-2013, asa cum nici noi nu va vom uita pe dumneavoastra. 

           Va multumim din suflet pentru bunatatea, devotamentul si apropierea de copiii nostri inca din prima zi de gradinita, va multumim ca ne-ati fost mereu aproape si ca i-ati implicat pe copiii nostri in proiectele dvs., pentru ca nu v-ati oprit la programa ci le-ati oferit propriul vernisaj la Casa de Cultura a Sindicatelor, i-ati dus in excursie in Dobrogea, le-ati aratat ce inseamna compasiunea si bucuria de a darui in vizitele la Casa de copii si la Azilul de batrani precum si altele...  

            Cu dragoste si respect...

Am recitit cu mare drag impreuna cu Maya postarile mai vechi legate intr-un fel sau altul de gradinita...
Despre ce mai face Maya 
Prima zi de...gădăniţă
Albastrita noastra la serbare
Serbarea de Craciun din 2011
Micutii nostri artisti
Ziua Mayei la gradinita
Saptamana altfel
Desen pt colegi 

Ne-a facut placere sa ne amintim de aceste momente.

Cred ca intrebarea Mayei din ultima zi de gradinita, imediat ce am iesit din clasa, spune totul... "Mami, cand ni se face dor de doamnele educatoare putem sa venim sa le facem o vizita?"

Cu doamna Stefana Solomon, de ziua Mayei, intr-o imbratisare calda.

Cu doamna Ina Lungeanu care a sustinut-o si a aplaudat-o pe Maya la premierea Europe Direct.

Cu Teacher Nicole, care-i invata engleza zi de zi si care vegheaza sa le fie bine.

Micutii nostri artisti

Atunci cand se apropie Craciunul, cand zi de zi ai in mainile tale 25 de micuti pe care trebuie sa-i modelezi, cand vrei sa-i inveti valorile adevarate, cand vrei sa le inspiri dragostea pentru arta, pentru frumos, dar sa-i inveti si ce e bunatatea si generozitatea, ce faci? Cand vrei sa ignori aspectul comercial al sarbatorilor de iarna si sa-i inveti pe copii ca acest minunat Craciun e mult mai mult decat un brad impodobit, aglomeratie in magazine si omniprezentul Mos Craciun, ce faci? Doamnele educatoare Ina Lungeanu si Stefana Solomon, impreuna cu Teacher Nicole (n.r. Nicoleta Banea) de la grupa Mayei ne-au aratat ce simplu este: cumperi tot ce e necesar si treci la treaba! Cum ce treaba? Pictura pe sticla! Copiii sunt atat de dornici sa faca lucruri frumoase cu manutele lor, atat de entuziasti cand aud de un proiect nou incat pare totul foarte simplu. Dar e nevoie si de multa daruire, de multa rabdare langa degetelele acelea mici si uneori grabite sau din contra, oarecum lenese (uneori e greu sa stai langa propriul copil cat picteaza ceva, dar o pictura pe sticla?! cu 25 de copii...) si de dragoste pentru copii, pentru frumos. Picturile copiilor din grupa mare (Grupa Veveritelor de la Gradinita Step by Step) sunt expuse la Casa de Cultura a Sindicatelor. Ca sa ne aratam dragostea pentru tara, pentru traditii si folclor, atat doamnele educatoare cat si copiii s-au imbracat in costume populare. Au avut loc si momente artistice, a venit si Mos Nicolae care le-a adus dulciuri copiilor pentru ca au fost atat de cuminti. Au primit diplome, felicitari si aplauze. Dar asta nu e tot. Este o expozitie cu vanzare iar lucrarile au fost cumparate deja, de catre noi, parintii...caci cine nu vrea sa aiba acasa opera micului artist?  Si pentru ca totul sa fie si mai plin de invataminte si in ton cu semnificatia sarbatorilor ce se apropie, banii obtinuti din vanzarea micilor tablouri vor fi folositi in scop caritabil, pentru bucuria batranilor de la azil in prag de sarbatoare. Nu e mult, dar e mare lucru. Am avut noroc de doamne educatoare care s-au implicat de la inceput, au avut grija de educatia si dezvoltarea copiilor nostri cu multa daruire, iubire si responsabilitate. Nu-mi vine sa cred ca au trecut aproape trei ani si ca e posibil ca anul viitor sa ne despartim de dumnealor (asta daca nu se va face grupa pregatitoare din nou la gradinita)... Suntem fericiti si onorati ca ati facut parte din familia noastra in tot acest timp.

Pictura Mayei (4 ani si 10 luni, ca sa nu uitam in timp): "Ingerasul Craciunului"

Neavand cu cine sa ramana acasa Ayana, am luat-o cu noi, evident. N-a ezitat sa-si faca simtita prezenta, a vrut sa fie langa Maya chiar si cand si-a recitat poezia...

Maya si prietenul ei de la gradinita, Rares

Sustinatoarele Mayei: mami si Ayana :)

Afisul vernisajului

Serbarea de Craciun

Nu puteam lasa un eveniment atat de important pentru Maya nemarcat, fie chiar si prin una-doua fotografii... restul sunt amintiri ce vor ramane in sufletul nostru...cum am cautat eu, o prietena si cumnata mea (pe rand) rochia de Craciunita perfecta, care sa i se potriveasca, sa nu fie nici prea incarcata, nici prea banala, nici prea ieftina (aka de unica folosinta), nici prea pretentioasa (s-o putem imbraca si in vizite, daca tot e de sezon :D ), nici prea prea... nici foarte foarte..., cum faceam eu si tati sorcova la miezul noptii, cum am plasat-o pe Ayana la nanuta ei desi Maya a vrut s-o luam si pe ea la serbare, cum n-o mai puteam lua pe Maya de la masa dupa serbare, atat de mult ii placea pizza si stia ca dupa aia nu mai papa ea asa ceva in veci (in veci = pana la serbarea sau aniversarea urmatoare unde, spre nemultumirea mea (neexprimata), se va servi iar aceasta "delicatesa")...

In lift, dupa ce-am plecat spre serbare, Maya m-a intrebat "Acum Mos Craciun nu ne mai ia in brate, nu-i asa?" cu teama in glas, deoarece anul trecut s-a speriat de Mosul si a plans tare de tot, mai ales cand a luat-o in brate... I-am explicat ca Mosul ii va lua iar in brate pe toti copiii dar ca el ii iubeste pe toti si nu le face niciodata nimic rau... "A patit vreun copil ceva rau data trecuta, Maya?" "Nu, mami." "Nici acum n-o sa se-ntample nimic rau, chiar daca Mosul va ia in brate... dar tu n-ai sa mai plangi, asa-i?" ...si asa a fost... Maya mea a crescut, m-a inteles, nu numai ca n-a plans, dar cand a strigat-o Mosul, s-a dus alergand spre el...
Maya mea, spre norocul si multumirea mea, e inteleapta si intelegatoare... plimbandu-ne prin magazine, sa vedem jucariile, sa stie ce sa-i ceara Mosului, mai vedea ceva ce-i placea si ma intreba "Mami, asta e scump?" si eu ii ziceam "Da, Maya, e cam scump, cu banii astia mai bine luam aia si aia si cealalta si platim aia..." (asta pentru ca nu vreau sa se obisnuiasca sa-i luam cate ceva de cate ori mergem intr-un magazin, iar explicatia "ai destule acasa" nu functioneaza mereu) si ea imi spunea "Lasa, mami, nu-i nimic, luam cand se face mai ieftin, da?" sau ma intreba "Mami, cat costa asta?" si eu ii ziceam "Aproape 2 milioane." iar ea, de parca stie ea cat inseamna 2 milioane, zicea "Aoleuuu, pai si ce ne facem?? e tare scump! Nu putem sa-l luam." si cei din jur care o auzeau se uitau la ea si zambeau admirativ, cate o mamica chiar spunea "Draga de ea, cat e de intelegatoare!". Are si ea toanele ei, doar e copil, insa pentru varsta ei este cuminte si ii repet zilnic cat sunt de mandra de ea si fericita pentru ca e cuminte si ascultatoare...si pentru ca e fata mea, Maya mea.

Sticla de la gradi

Una din activitatile preferate ale Mayei era sa infrumusetam si sa personalizam sticla de apa pe care o ia la gradinita. De la un timp insa, copiii au inceput sa-i dezlipeasca animalele, fructele sau florile pe care noi le lipeam cu atata atentie, asa ca ne-am hotarat sa o facem frumoasa permanent. Inspirate de cineva drag care picteaza cu oja tot ce prinde, am trecut la treaba. Maya a fost mai mult decat incantata de activitate dar si de rezultat. Nu e o opera de arta dar pentru noi e speciala. Bineinteles, sticla trebuie inlocuita regulat astfel ca ne vom mai amuza in joaca de-a pictorii neconventionali.