Mica mea balerina

Asa cum ne si asteptam, Maya a invatat multe la cursul de balet despre care am scris si aici ...nu doar sa danseze si sa aiba o tinuta potrivita unei fetite ci si sa fie disciplinata, sa munceasca mult pentru a-si atinge scopul, sa fie recunoscatoare atunci cand cei din jur ii acorda incredere si totodata constiincioasa ca sa le rasplateasca increderea. A invatat sa lucreze in echipa: au fost si cate sase repetetitii pe saptamana si nu a lipsit decat o singura data cand i-a fost foarte rau, in rest a fost acolo mereu pentru ca stia/stiam ca totul se face in echipa, colegele ei si doamna instructor se bazau pe ea (ca si pe fiecare din colegele ei)...Niciodata nu a spus ca nu vrea sa mearga sau ca s-a plictisit sau ca a obosit...Mereu intreba doar: "Cand mai avem repetitii?" Pentru ca ii place enorm, pentru ca si atunci cand mananca ea se ridica de pe scaun mestecand si face piruete sau diversi pasi si se reasaza pentru cateva secunde sa mai ia ceva din farfurie si cu mana libera danseaza...si parca toata gratia si dragalasenia din tot corpul ii aluneca atunci in manuta aceea care face miscari duioase in aer, asemeni aripilor de ingeri...

A invatat ca prietenul la nevoie se cunoaste in situatiile cand noi nu o puteam duce/aduce la cursuri si o duceau fie fratele meu, cumnata mea, fie nanul Ayanei (Multumim mult tuturor!!!)... A invatat ca atunci cand ne dorim din tot sufletul ceva, trebuie sa muncim si sa facem sacrificii sa obtinem ce ne dorim sau sa ajungem acolo unde dorim... A invatat sa se adapteze oricaror conditii si sa dea tot ce are mai bun... A invatat sa-si invinga emotiile si sa se prezinte in fata unor straini si nu oricum, ci dansand, sincronizandu-se cu alte 5 fete (asta la concursuri caci la spectacole sunt mai multe pe scena) si mai ales tinand cont in acelasi timp de o sumedenie de detalii...capul sus, varful intins, privirea inainte etc. A invatat sa accepte ca greseste si ca trebuie sa fie mai atenta, a invatat ca daca primeste laude nu inseamna ca munca s-a sfarsit, ca pentru tot ce primeste trebuie sa ofere si ea... A descoperit ca exista zile in care din cauza orelor prelungite de antrenament nu-i mai ramane timp pentru povestile de seara sau pentru joaca cu sora ei si totusi se culca fericita si entuziasmata... A inceput sa invete (mai avem de lucru aici) ca nu poti sa castigi mereu dar ca experienta conteaza intotdeauna, ca este o mare realizare sa te prezinti onorabil la un concurs national... A invatat ca fiecare o ajutam cu ce putem dar ca munca ii revine ei, la fel si medaliile...  Toate acestea si multe altele le-a invatat pentru ca are un instructor deosebit, care aproape ca s-a mutat la sala de dans pe perioada pregatirilor pentru concursuri, o doamna minunata care stie sa-si ofere oricand timpul si harul pentru copiii talentati si constiinciosi...  Multumim din suflet, Dana Baciu!!!

Locul II la Galatz Dance Fest

Mica mea balerina pe scena Teatrului National al Copiilor Bucuresti, la Bucharest Dance Competition

Nu doar Maya a avut de invatat din aceste experiente ci si noi, parintii... Dar asta e alta poveste. :)

Un vis implinit

 Un vis de-al Mayei, nu de-al meu. (Eu nu mi-am dorit sa fiu balerina cand eram mica, mi-am dorit doar sa fiu mai slaba, sa scap de complexe. De complexe am scapat si le-am inlocuit cu vise dar slaba tot nu-s. :) )

Sa revenim la Maya... De cand era mica mica, mergea pe varfuri si spunea ca vrea sa fie balerina...a mai crescut, i-am explicat ca profesoarele de balet de care stiam eu sunt cam severe, ţipă la eleve si chiar le mai si bat si a inteles de ce nu mergem la balet insa a continuat sa raspunda celor ce o intrebau ce vrea sa fie cand va creste mare "profesoara de balet". Cum dorea sa faca dansuri gen streetdance, hiphop sau altceva (dar nu dansuri de societate pentru ca avusese o tentativa si, neavand partener, mai mult statea pe margine) am decis sa mergem la scoala de dans Fantastic la un curs de streetdance sa vedem daca ii place. Evident, i-a placut, insa instructorul ne-a spus ca este prea mica (5 ani) pentru acest stil si ca ne recomanda balet... Eu i-am zis de ce nu mergem la balet, el mi-a zis ca stie de aceste metode comuniste dar ca la ei nu se procedeaza asa...Ups! La ei?! Adica au si cursuri de balet?! Super! Pentru ca mi-a placut cursul de streetdance, abordarea, sala, instructorul si mi-ar fi parut rau sa stam pe tuşă pana cand va avea Maya varsta necesara pentru cursurile lor. Sigur ca vrem! pai daca zici ca nu e cu bătaie şi ţipete, normal ca o aduc, asta-si doreste de cand a invatat sa vorbeasca! :)
Nu va pot descrie fericirea si incantarea Mayei... de sambata pana miercuri i s-a parut o vesnicie... si iata-ne la prima ora de balet... Eu eram ingrijorata putin ca nu cunoaste pe nimeni (eu nu socializez usor cu strainii, nu ma imprietenesc usor insa cand o fac, o fac cu tot sufletul chiar daca asta inseamna si dezamagiri). Am uitat sa va spun despre o mare bulina alba a scolii de dans, din punctul meu de vedere: au un perete din geam prin care vezi tot ce fac ei la curs (ei nu te vad, e ca la politie). Intra Maya in sala, unde mai erau trei fetite, si dupa 30 de secunde una din fetite deja ii daduse papusa ei si alergau toate in cerc, distrandu-se cu Maya mea care radea cu gura pana la urechi :) Buuun...m-am calmat, Maya isi face prieteni usor. Vin toate fetitele (vreo 7-8), incepe o melodie la pian si...relaxare totala! Pentru noi, mamicile :) Ele incep incalzirea pe saltelute, cuminti si constiincioase sa-si execute miscarile cat mai fidel posibil... Nu am simtit cand au trecut 90 de minute. Acolo esti rupt de lume, lasi stresul la usa si parca astepti sa iasa de undeva o zana cu o bagheta magica... Asa ar trebui sa fie copilaria fetitelor noastre...linistita, calma, plina de joaca, pasiune, prieteni, muzica clasica, zambete si voie buna.
Fiecare dans are o poveste, sau chiar mai multe si creativitatea doamnei instructor Dana Baciu le surprinde deseori pe fetitele dornice de povesti, costume si miscari noi... Costume pentru spectacolele pe scena, caci la ora fetitele poarta body, dresuri si in picioare flexibili (opincute :) ). La primele ore insa, pana-si dau seama daca le place sau nu, vin cu colanti, tricou si sosete. Pe langa talent si daruire, doamna instructor le cucereste pe fetite si prin blandete, glume si zambetul cald. Reuseste sa comunice cu ele si sa le inspire dragostea pentru dans si pentru muzica clasica. A trecut aproape un an de cand Maya merge la balet si este foarte fericita acolo, la fiecare ora. Regret ca nu o pot insoti eu la cursuri pentru ca am meditatii atunci si o duce tati... Cand a avut primul spectacol pe scena mi-a zis fericita si emotionata: "Mami, mi se implineste visul! Sunt balerina!". Ayana este si ea pasionata, doar ca nu exista destule fetite de 3-4 ani cu care sa continue cursul si momentan am intrerupt. In fiecare zi imi spune ca vrea si ea la balet din nou si repeta cu Maya miscarile... Speram sa mai vina cateva fetite sa reluam si cu Ayana.

Spectacolul de 1 iunie, anul trecut

Ora de balet

Spectacolul de Craciun de anul trecut - dansuri cu roluri, pe grupe, munca multa, emotii, obstacole doborate cu brio 

Maya soricel :)

Dansul fulgilor de nea...o parte din fulgisori :)

La final, Maya fericita :)

 

Ayana cand avea 2 ani si jumatate si voia balet :)

 

 

Si acum, sa ne relaxam... :) Dupa cateva ore de balet, Ayana (3 ani si 2 luni) nu se mai opreste din exersat :) este foarte flexibila, dupa cum se vede :)