Un blog mixt cu si despre noi, cu activitati pentru copii, amintiri cu prietenii, retete vegane, franturi din viata noastra care merita impartasite si notate aici pentru mai tarziu...
joi, 13 septembrie 2012
luni, 5 decembrie 2011
De sarbatori si nu numai
Mi-am propus de ieri sa fac o fapta buna in fiecare zi. Ieri mi-a iesit. Azi insa, inca nu am gasit ocazia dar ziua nu e incheiata inca. Am hotarat cu Maya sa facem ordine in jucarii si sa mai oferim cateva copiilor saraci. M-a intrebat "si cand mergem la ei sa le dam jucariile si sa-i vedem?"si mi-am dat seama ca impactul ar fi mai mare daca chiar i-ar vedea pe cei carora le vom da. Asa cum o impresioneaza cand vin cersetori la usa si daca sunt si copii, o las pe ea sa le dea o banana, un baton cu cereale, mere, biscuiti sau altceva din alimentele destinate ei, ca sa invete sa dea de la ea. Si o vad ca ramane pe ganduri. Stie ca sunt copii in lumea asta care mor de foame si de aceea ma supar cand trebuie sa aruncam mancare (cand cade pe jos sau ramane pe farfurie felia de paine cu unt doar inceputa, sau laptele cu cereale abia atins)... sau ca sunt copii atat de saraci ca n-au nici haine sa le tina cald...sau ca sunt oameni care n-au apa de baut...si ea stie lucrul asta si ma striga dupa ce se spala pe maini sau pe dinti "mami, vino repede si inchide bine apa ca nu pot si se consuma degeaba!" ... stie ca e posibil sa te doara sufletul tare de tot daca cineva te supara, stie ca sunt in lumea asta oameni fara maini, fara picioare, care nu pot vedea sau care nu pot vorbi... si stie ca rugaciunea noastra incepe cu "Iti multumim, Doamne, ca suntem sanatosi, intregi si normali...". Asa ca, in asteptarea sarbatorilor, vreau sa impartasesc cu voi profunda mea recunostinta ca sunt in viata si pot sa am grija de familia mea, ca sunt binecuvantata cu doua fete minunate si cu un sot tare tare bun, ca avem o viata frumoasa, prieteni buni si dragi, nu foarte multi dar adevarati, ca pot sa fac ce-mi place si astfel nu simt ca muncesc, ca nu trece o zi fara sa rad in hohote sau fara sa ascult o melodie care-mi umple sufletul de emotie. Singura sarbatoare pe care as imprumuta-o de la americani e Ziua Recunostintei, o zi in care sa ne amintim ca avem atatea pentru care sa fim recunoscatori... Macar o zi pe an.
Anul acesta, pe lista mea cu ce mi-as dori de la Mosu' nu mai scrie nimic... am tot ce-mi doresc, tot ce e mai important. O casa mai mare, curajul de-a pleca in alta tara (nu ca pe asta mi l-ar putea aduce Mosu', impachetat si legat cu fundita, sub brad:D), mai mult timp liber, o poseta verde, un scaun auto nou pentru Maya, o vacanta la munte sau orice altceva pot sa mai astepte. :) Anul asta aleg sa ma bucur de ceea ce am si sa mai dau si altora mai putin norocosi decat noi, oameni puternici care trec prin incercari grele.
Pentru cei care vad Craciunul dincolo de listele de cadouri, jucariile sofisticate, omniprezentul Mos Craciun, stresul cumparaturilor exagerate, aglomeratia din magazine si viteza nebuna cu care se deruleaza totul...
sâmbătă, 23 iulie 2011
Concertul Horia Brenciu & HB Orchestra
…sau despre faptul ca nu prima impresie conteaza, ci ultima. ...sau despre a doua sansa...
Cu ani in urma, cand l-am vazut la TV pe Horia Brenciu, marturisesc ca nu mi-a placut. Nu intru in detalii dar pur si simplu nu-l urmaream, schimbam canalul. Dupa cativa ani, vad din intamplare pe ProCinema un clip cu o melodie cantata de el...zic hai sa-i dau o sansa, sa vad macar ce fel de muzica abordeaza, pentru cultura mea generala... si m-a cucerit pe loc! Era «Septembrie, luni»... si mi-a mers direct la suflet. Era...altceva. Au urmat altele care mi-au placut dar «Septembrie, luni» a ramas in topul personal (vezi si aici). Poate si pentru ca sunt nascuta in septembrie si toamna e anotimpul meu preferat...
Incet dar sigur am devenit fan. De aceea i-am urmarit traseul prin tara si cand am aflat ca vine la Galati mi-am notat in agenda Concert Horia cu o fata zambitoare langa. Si aseara, am fost la concert! Imi place ca are talent, nu s-a apucat de muzica doar asa, ca e un curent printre vedete. Imi place orchestra, se completeaza reciproc minunat, impreuna sunt o echipa adevarata. Ne-au oferit aseara un show de milioane. Am ras cu lacrimi, am batut din palme pana nu le-am mai simtit, am cantat melodii pe ale caror versuri nici nu stiam ca le cunosc... am cantat piesele lui Horia dar si hituri din multe genuri muzicale, mai vechi si mai noi, romanesti si internationale, am aclamat, i-am rechemat pe scena... A fost o seara fantastica! M-asteptam la un show de zile mari, stiam ca sunt talentati dar realitatea a fost mai presus de ceea ce-mi imaginasem.
Multa muzica buna, umor de calitate, momente inedite de stand-up comedy, totul a fost la superlativ! Horia este intr-o forma excelenta, a sarit, a dansat si-a cantat si in acelasi timp deborda de energie pozitiva, de talent, bucurie si multa daruire. Da, se simte daruirea pentru ca in spatele unui astfel de show e multa munca, daruire si talent. Si daca le aduni la un loc, nu poate decat sa iasa ceva extraordinar. Asa a si fost, extraordinar! Ne-a marturisit Horia ca ei dau aceste concerte si pentru a se distra ei insisi. Si s-a vazut ca s-au distrat si ei. Totul foarte natural, nimic teatral, nimic fals. O prestatie care merita sa aplauzi pana nu-ti mai simti palmele, sa canti pana ragusesti, o prestatie care merita recunostinta...ca mai exista oameni de calitate, care fac lucrurile din suflet. A fost ca o maaare petrecere in cinstea lor... si a noastra. Am avut si locuri foarte bune, se vede din poza (scuzati calitatea ei) ce aproape de scena am stat :P.
(Tocmai m-a intrerupt Maya « mamiii, da-mi Horia Brenciuuu! adica sa-i pun filmulete pe youtube cu Horia, e si ea mare fan :D data viitoare sigur o iau si pe ea. )
Multumim mult, Horia! Neaparat sa mai vii la Galati! Bravo!
Am un singur regret ...ca s-a terminat :(...
vineri, 22 iulie 2011
Concertul Shakirei


The sun comes out. ...It always does.
Am intarziat o luna si jumatate cu povestea concertului, stiu...chiar era s-o las balta dar m-am gandit ca peste ani (dac-o fi sa mai existe internet, curent electric si alte alea) imi va face mare placere sa-mi amintesc detaliile.
Imi doream de mult s-o vad pe Shakira. Am fost dezamagita in 2006 cand a concertat tocmai la Timisoara. Cand am auzit ca va veni la Bucuresti anul acesta, am luat bilete repede, dornice fiind de distractie de zile mari.
Bosquito, Smiley si Shakira...se anunta a fi un concert dansant. Totodata, se anunta vreme rea, ploaie cu tunete si fulgere, 2 grade pe timp de noapte.
Ne imbracam gros si plecam la drum nu inainte insa de a ne cumpara si pelerine de ploaie. Ajungem cu bine, vesele si pregatite de distractie. Constatam ca tribunele VIP in care ne-am luat bilete nu-s chiar tribune, ci scaune insirate unul langa altul dar nu lasam nimic sa ne strice cheful. Scena e destul de aproape, unul din ecrane e indreptat chiar spre noi.
Canta Bosquito. Imi face placere sa reascult hituri de demult. Incepe furtuna. E frig. Ne incheiem gecile si ne uitam zgribulite la cei imbracati foarte subtire care probabil au ignorat complet avertizarile meteo.
Canta Smiley. Cantam si noi. Incepe sa ploua mocaneste. Ploua, ploua si iar ploua. Vreme de numarat bani (ca ne-ajung copiii pe care-i avem deocamdata :P ) dar...vorba lui Smiley:
"Am bani de dat...am datorii la stat
Am bani de dat...am datorii la stat..."
Dansam, cantam si trecem incet incet peste frig si umezeala. Smiley isi ia ramas bun, noi ramanem in ploaie, nerabdatori s-o vedem pe Shakira pe scena.
Intarzie vreo 15 minute, dar ce conteaza? Important e ca vine! Dar oare iese pe scena sa cante pe ploaia asta? Se vad oameni grabiti care invelesc instrumente, reflectoare, microfoane...picura apa multa de sus, de pe cortul de pe scena, peste tot ce e amenajat acolo... Vineee!!! Atat de naturala, vesela si talentata...:) Canta doua piese, o aclamam si abia dupa aceea ne incalzim destul cat sa cantam si sa dansam odata cu ea. In spatele ei e un ecran imeeeens care ne permite sa-i vedem clar zambetul, incantarea din ochi ca suntem si am ramas acolo, miscarile si tot show-ul pe care-l face.
Unii sunt suparati ca ploua si e frig. Cativa pleaca, isi abandoneaza locurile si dorinta de a o vedea si se indreapta spre casa sau un alt loc mai cald si la adapost. Bine, ploua si e frig, si? Daca tot am venit sa ne distram, hai sa ne distram! Si uite-asa, cantand si dansand in ploaie, nici n-am observat cand s-a oprit din turnat cu galeata si mai mult decat atat, norii s-au imprastiat lasand in urma un cer senin si multa lume fericita...:)
Ca si titlul turneului Shakirei...The sun comes out. Asa e, iese si soarele (metaforic vorbind, ca la noi ar fi fost vorba de luna). Intotdeauna.
Shakira a fost superba. A dansat desculta pana i-au inghetat picioarele si, cerandu-si scuze de la noi, a mers sa-si puna cizmele. Pe ploaia aceea care pe unii i-a facut sa plece acasa desi erau bine imbracati, cativa chiar cu gluga de la geaca pe cap (nu vorbim de cei veniti in sandale ca la o defilare la fashion week), ea a dansat la un moment dat doar intr-un top si o fusta, fara nimic in picioare.
A iesit pe pasarela in ploaie si a cantat si a dansat, fara sa-i pese ca o sa-si strice parul care fusese indreptat cu placa 9chiar a glumit pe seama asta). Ne-a facut sa cantam cu totii fericiti "I'm a Gipsy...":-), sa urlam la luna "Auuuu"(She Wolf) si asa mai departe. A dansat extraordinar de bine, a fost naturala, fara fite, vesela,..incantatoare! N-aveam cum sa n-o iubesc!
foto: Alex Barbulescu
luni, 28 septembrie 2009
Septembrie, Luni
...de azi pana maine e septembrie, e luni...si e ziua mea. :)
The music is on me today! ;) :P
vineri, 25 septembrie 2009
Uno, due, tre, quattro!
De catva timp caut o melodie pe care o aud la Europa FM zilnic si-mi place s-o dansez cu Maya... imi da subit o stare de bine, ma inveseleste, asa cum sigur vi se intampla si voua cu alte melodii... in sfarsit am gasit-o, sigur ati auzit-o. Inca o data, imi aminteste de cat de putin e nevoie ca sa zambim si sa ne simtim bine.
luni, 31 august 2009
Cum am vazut-o eu pe Madonna



Stiu foarte bine versurile, "repeta" odata cu Madonna. E frumos sa-ti cultivi pasiunile. Se da startul. Alergam ca la o proba sportiva la viteza :). Ma simt ca la 16 ani. Ma bucur insa ca am 31. Si ca a venit momentul sa intram. Ajungem primele la gardul care delimiteaza zona Gold Bar de Gazon A, unde avem noi bilete. Bem apa. Incepe asteptarea. Ne uitam la scena goala. E incredibil cate reflectoare, cate cabluri atarna deasupra. Multe, multe, multe. Si boxe muuulte. Si monitoare multe. Oare cum va fi? Pai super, cum altfel?! Doar e Madonna. Stim ca va fi un show adevarat. La asta ne asteptam. Pentru asta ne-am luat bilete din februarie. Pentru asta ne-am lasat copiii acasa :) in grija altora. Pentru asta am venit. Incet, incet se aglomereaza. In zona Gold Bar, apar vip-uri care au ales sa stea in picioare dar mai aproape de diva decat cei care au locuri. Am vrea sa mai cumparam apa. Sa mergem la toaleta. Nu se poate. E puhoi de lume in spatele nostru. Nu-i nimic, merita. Asteptam.