Decizii mari, decizii marunte

          Maya si Ayana iau multe decizii in fiecare zi singure pentru ca asa le-am obisnuit de mici si asa ni se pare firesc sa le crestem...Noi le indrumam daca au nevoie, le dam raspunsuri si le sustinem dar iau singure decizii legate de povestile pe care le citim, hainele pe care le poarta, rechizitele si cartile pe care le cumparam, ordinea in care efectuam diferitele sarcini ale unei zile, cadourile pe care le oferim, isi aleg singure ce doresc sa manance la masa respectiva (Ayana prefera mereu smoothie sau banane cu seminte de canepa si susan la micul dejun), pe ce melodie sa danseze Maya la concurs (asta si pentru ca a avut libertate de alegere de la doamna instructor), ce cizme sau sandale sa cumparam, ce activitati extrascolare sa faca, ce floricele sa ude, cum sa personalizam sticlutele de apa etc. Uneori au mai gresit. De exemplu, atunci cand Maya a vrut sa-si faca desene pe fata cu carioci lavabile care s-au dovedit a nu fi chiar atat de lavabile... dar ne-am amuzat la momentul acela si dupa doua astfel de incercari a inteles ca nu e o alegere buna de distractie pentru serile de weekend...Sau cand Ayana a vrut sa iasa fara caciula, i-a fost frig si eu am scos caciula din geanta si i-am dat-o... Uneori aleg ele si isi invata lectia, alteori negociem... De cele mai multe ori a fost si este foarte bine, au invatat sa faca alegeri potrivite si sa fie responsabile. In plus, astfel ele simt ca si parerea lor conteaza, ca sunt tratate cu respect, ca le acordam incredere. Si chiar asta facem. Au nevoie sa experimenteze, sa gandeasca, sa discearna, sa traga concluzii si sa invete. Totul adecvat varstei.

      Din aceasta serie, acum cateva seri, la gustare, o alegere mai amuzanta:
Eu: "Maya, hotaraste-te rog, ce vrei la gustare: capsune sau salata verde?" (Era cu o frunza de salata intr-o mana si cu castronelul cu capsune in cealalta...)
Maya: "Cum sa ma pot hotari intre doua gustari asa de bune si sanatoase? (Da, se pare ca are mare valoare cuvantul sanatos pentru ea.) Nu pot... As putea sa le mananc pe amandoua? Crezi ca o sa ma doara burtica daca le combin?"
"Nu stiu, dar daca tu vrei sa le mananci impreuna, pofta buna! Nu cred ca o sa te doara burtica."
Si da, chiar le-a mancat impreuna: frunze de salata cu capsune. A spus ca e delicioasa combinatia...si dupa expresia de pe fata ei sunt sigura ca i-a placut. :) Si nu, nici nu a durut-o burtica. :)

La multi ani, Maya, Raza mea de Soare!

La multi ani, Maya! In acesti 7 ani minunati ai crescut atat de frumos, atat de vesela, blanda si generoasa, atat de constiincioasa, responsabila si isteata, atat de iubitoare si tandra, creativa si inventiva, inteleapta si puternica... Fericirea ca suntem parintii tai nu are margini... Te iubim mult mult de tot...pana la luna si pana la soare, pana la stelele stralucitoare!

Plimbarile noastre de la scoala pana acasa sunt magice cu manuta ta in mana mea, cu sufletul tau deschis sufletului meu... cand vorbim cate-n luna si-n stele, dezbatem problemele, cautam solutii, ne minunam de lucruri marunte si ne amuzam din orice... Datorita tie, ma transform putin cate putin in cea mai buna versiune a mea ca mama... si pentru asta si multe altele iti multumesc! Iti multumim pentru magia pe care ai adus-o in viata noastra si de care ne bucuram cu totii zi de zi!
La multi ani fericiti, frumosi si buni ca tine!

Mica mea balerina

Asa cum ne si asteptam, Maya a invatat multe la cursul de balet despre care am scris si aici ...nu doar sa danseze si sa aiba o tinuta potrivita unei fetite ci si sa fie disciplinata, sa munceasca mult pentru a-si atinge scopul, sa fie recunoscatoare atunci cand cei din jur ii acorda incredere si totodata constiincioasa ca sa le rasplateasca increderea. A invatat sa lucreze in echipa: au fost si cate sase repetetitii pe saptamana si nu a lipsit decat o singura data cand i-a fost foarte rau, in rest a fost acolo mereu pentru ca stia/stiam ca totul se face in echipa, colegele ei si doamna instructor se bazau pe ea (ca si pe fiecare din colegele ei)...Niciodata nu a spus ca nu vrea sa mearga sau ca s-a plictisit sau ca a obosit...Mereu intreba doar: "Cand mai avem repetitii?" Pentru ca ii place enorm, pentru ca si atunci cand mananca ea se ridica de pe scaun mestecand si face piruete sau diversi pasi si se reasaza pentru cateva secunde sa mai ia ceva din farfurie si cu mana libera danseaza...si parca toata gratia si dragalasenia din tot corpul ii aluneca atunci in manuta aceea care face miscari duioase in aer, asemeni aripilor de ingeri...

A invatat ca prietenul la nevoie se cunoaste in situatiile cand noi nu o puteam duce/aduce la cursuri si o duceau fie fratele meu, cumnata mea, fie nanul Ayanei (Multumim mult tuturor!!!)... A invatat ca atunci cand ne dorim din tot sufletul ceva, trebuie sa muncim si sa facem sacrificii sa obtinem ce ne dorim sau sa ajungem acolo unde dorim... A invatat sa se adapteze oricaror conditii si sa dea tot ce are mai bun... A invatat sa-si invinga emotiile si sa se prezinte in fata unor straini si nu oricum, ci dansand, sincronizandu-se cu alte 5 fete (asta la concursuri caci la spectacole sunt mai multe pe scena) si mai ales tinand cont in acelasi timp de o sumedenie de detalii...capul sus, varful intins, privirea inainte etc. A invatat sa accepte ca greseste si ca trebuie sa fie mai atenta, a invatat ca daca primeste laude nu inseamna ca munca s-a sfarsit, ca pentru tot ce primeste trebuie sa ofere si ea... A descoperit ca exista zile in care din cauza orelor prelungite de antrenament nu-i mai ramane timp pentru povestile de seara sau pentru joaca cu sora ei si totusi se culca fericita si entuziasmata... A inceput sa invete (mai avem de lucru aici) ca nu poti sa castigi mereu dar ca experienta conteaza intotdeauna, ca este o mare realizare sa te prezinti onorabil la un concurs national... A invatat ca fiecare o ajutam cu ce putem dar ca munca ii revine ei, la fel si medaliile...  Toate acestea si multe altele le-a invatat pentru ca are un instructor deosebit, care aproape ca s-a mutat la sala de dans pe perioada pregatirilor pentru concursuri, o doamna minunata care stie sa-si ofere oricand timpul si harul pentru copiii talentati si constiinciosi...  Multumim din suflet, Dana Baciu!!!

Locul II la Galatz Dance Fest

Mica mea balerina pe scena Teatrului National al Copiilor Bucuresti, la Bucharest Dance Competition

Nu doar Maya a avut de invatat din aceste experiente ci si noi, parintii... Dar asta e alta poveste. :)

Gesturi simple, impact puternic

Tot ceea ce facem in fata copiilor nostri, indiferent daca este pentru ei sau nu, va avea un impact asupra lor mai mare decat credem noi. Ma bucur sa descopar asta de fiecare data dar ma si pune pe ganduri...oare de cate ori am facut ceva gresit si ele au fost martore? Oare ce mesaje gresite le-am transmis?
Deocamdata voi povesti doua exemple pozitive, de care vreau sa-si aminteasca si Maya dar si eu peste ani... Intr-o dimineata, Maya trebuia sa duca la scoala jucaria preferata - in cazul ei, o pisica pe care o cheama Pisi. Maya o aranjeaza mereu pe Pisi cu zgarda (o bratara din plastic) si clamita/ fundita la ureche, ambele asortate cu imbracamintea ei (a Mayei). In aceasta dimineata, eram gata sa iesim pe usa, cand Maya si-a dat seama ca zgarda lui Pisi era roz si nu rosie precum clamita... A inceput sa caute de zor, tot mai impacientata ca nu gaseste "zgarda" rosie. Ii spun "Vrei sa-ti dau bratara mea rosie sa i-o pui la gat ca zgarda?" Maya, incantata: "Da, ce idee grozava! Chiar mi-o dai?! Mami, e asa de bine ca pot conta pe tine mereu!!!" si evident, urmeaza imbratisarea... Asa cum vorbele si mai ales faptele mele au impact asupra ei, acum a venit timpul ca si vorbele ei sa aiba un impact puternic asupra mea... Da, mereu poate conta pe mine... Cat ma bucur ca a tras concluzia aceasta fie chiar si dintr-un fleac (pentru ea o mare problema) si ca vorbele mele nu raman doar vorbe... Ii repet din cand in cand ca orice-ar fi, sa aiba incredere in noi si sa ne spuna ce o framanta, ce problema are, ce greseala a facut, ce dorinte are. Trebuie sa o ajut sa-si mentina convingerea ca orice-ar fi, se poate baza pe mine, pe noi. Este in puterea mea, a noastra.


A doua intamplare s-a petrecut chiar de ziua mea, duminica. Am luat-o seara de la balet si in drum spre autobuz, m-am oprit sa intreb un baiat de vreo 10 ani care cazuse (si de care rasesera cativa adolescenti din spatele lui) daca se simte bine, daca are nevoie de ceva si daca il impinsesera baietii sau a cazut singur... Maya, care a observat ca ba mai ajut o batranica, ba conduc pe cineva confuz care nu gaseste un loc anume, sau altele de care nu-mi amintesc, constata: "Mami, tu esti asa de buna cu unii oameni!". Nu sunt bunatatea intruchipata, am si eu momente cand ma supar pe oameni pentru ceea ce fac, cand ma grabesc sa judec dar ma opresc repede, cand ma enervez... Dar Maya a vazut esentialul si asta imi da sperante din nou ca ea va ajuta ca lumea ei sa fie mai buna... Odata m-a intrebat: "De ce l-ai ajutat pe domnul acela?" Si i-am raspuns simplu: "Pentru ca avea nevoie de ajutor."
Toti copiii nostri pot schimba lumea in care traim, in care vor trai ei insisi, daca ii indrumam prin gesturile noastre. Mai importanta decat sfaturile si teoria este practica.

One moment in time...

Ce frumos si eliberator este sa te poti opri din ce faci, sa-i prinzi obrajorii copilului tau in maini si sa-l privesti in ochi, sa simti cum iubirea lui si a ta fata de el te vindeca de tot si toate, te umple de forta si energie, de lumina si caldura... E de ajuns sa fii acolo, sa-l privesti, sa-i vorbesti, sa-l asculti... Copilul tau este minunat exact asa cum este el. Este unic si nu vrea decat timpul si iubirea ta. Toate celelalte aspecte din viata lui depind de timpul tau si de iubirea ta neconditionata. Fii acolo, pentru el si pentru tine.
PS: Multumim, tati, pentru poza...este jocul nostru cu nasucurile, pe care-l facem de obicei si impreuna cu Ayana, care insa dormea in masina in momentul acela...


(La Bisoca, jud. Buzau, un colt de rai...)

Acum si aici. Atat.

Dupa o zi incarcata cu patru meditatii, cu fetele acasa (pus la masa, strans, pus iar la masa, iar strans, da-le jos cartile din biblioteca, pune-le la loc si da-le altele etc), cu Maya bolnavioara (a avut o entorsa pe care am tratat-o in doua zile datorita miraculoasei Arnica) plus o serbare si-o programare la stomatolog, seara ne pregatim de culcare. O aud pe Maya in baie cum inventeaza un cantecel in timp ce ne asteapta s-o scoatem din cada. In timp ce ma amuz ascultand-o, o rog pe Ayana sa se intoarca cu spatele la mine in pat sa-i impletesc o codita pentru ca e foarte calduroasa si noaptea transpira cu parul desfacut. Si in timp ce-i impletesc codita ma aud zicandu-i "Hai sa-ti impletesc rapid codita ca ma doare tare tare spatele si-s obosita si mai am si mancare de facut dupa ce va culcati... Abia astept sa cresteti mari si sa fiti independente..." Si  m-am oprit. Hotarasem cu ceva ani in urma sa nu ma las prada gandurilor de genul "Abia astept sa creasca fetele sa avem si noi timp pentru una, alta...sa nu mai depinda atat de mult de noi etc.". Si uite ca sub influenta oboselii mi-a iesit porumbelul, mai liber ca niciodata. Nu, nu, nu. Nu abia astept, vreau sa ma bucur de fiecare zi petrecuta cu voi chiar daca zilele seamana atat de mult intre ele (si totusi emotiile sunt atat de diferite) si o iau de la capat in fiecare dimineata intrebandu-ma oare ce ne mai asteapta azi. Stiu ca mai tarziu, de acesti ani imi voi aminti cu cel mai mare drag si voi dori sa ma intorc in timp, sa va vad alergand prin casa, sa vad aud chicotelile, sa va vad uitandu-va pe carti, jucandu-va, modeland plastilina, imbracandu-va singure pentru nu-stiu-ce bal mascat inventat... O sa-mi fie dor sa ma chemati la vreun spectacol de-al vostru organizat in sufrageria noastra, cu tati DJ, o sa ma simt vinovata ca de multe ori v-am tot amanat pentru ca aveam de intins rufe sau de facut vreo treaba in bucatarie si o sa-mi amintesc mereu de intrebarea Mayei: "Dar ce e mai important, mami, treaba sau noi?!"... pentru ca stiu ca nu veti fi mereu ale mele suta la suta...iar acum cand sunteti, vreau sa ma bucur de acest privilegiu, de aceasta binecuvantare dubla... Si va ajut sa va imbracati in rochii de balet si sa dansati special pentru mine, si va pictez pe fata pentru carnaval, si ne asezam toate trei in jurul unei carti magice si citim, si desenam ce ne dorim cel mai mult sa facem weekend-ul viitor, invatam engleza si franceza, faceti lectii de geografie si istorie cu tati si facem un puzzle, ba nu, doua, ba nu, chiar trei... si ascultam muzica si dansam... si ne uitam pe poze mai vechi si va povestesc despre voi, despre noi 2+2 si restul lumii, si va spun ca mereu veti fi fetele noastre dragi, ca mereu va veti avea una pe cealalta si veti fi cele mai bune prietene... si ne uitam cu tati la un film fantastic, sau faceti clatite cu el, sau salata si briose cu mine. Stiu ca viata voastra nu va fi mereu roz, ca incet incet vom parasi taramul zanelor si al printeselor si ca uneori va va fi greu (cum am scris si aici, in aceasta Scrisoare pentru vremuri grele) dar acum, daca dam deoparte racelile inerente, micile accidente, dezordinea, milioanele de haine de spalat, jucarii de reorganizat, bucatele de plastina de recuperat, micile conflicte dintre voi si altele, totul este minunat. Viata cu voi este o provocare continua si acum, cand ii impletesc Ayanei codita pentru culcare, retrag cele spuse referitor la independenta voastra si vreau sa traiesc clipa... sa-i mangai fiecare suvita pe care o trec peste cealalta, sa-mi infasor carliontii ei superbi peste degetele mele (fara sa mai observ ca trebuie sa-mi fac si unghiile tot in noaptea asta), sa ma gandesc cu recunostinta de cate ori am avut ocazia sa va imbratisez, sa-mi sariti voi in brate, sa ne gadilam sau sa ne jucam, sa ne plimbam de manuta, sa citim si sa ne intrebam curioase oare ce mai urmeaza, sa ne imbracam frumos pentru vreo petrecere. Si tot cu recunostinta si incredere ma gandesc la toate momentele viitoare in care va voi ajuta sa va prindeti parul, in continuare pentru gradinita sau pentru scoala, pentru diferite evenimente fericite, apoi cum va voi observa discret cand va veti aranja voi singure pentru prima intalnire...si de-acolo deja e prea departe... Ma intorc aici, acum si cu emotie in glas ma indrept spre baie. "Hai Maya, esti gata? Piciorul e bine, da?" si ne imbracam in pijamale sau in ce alegeti voi sa dormiti in noaptea aceasta, ne imbratisam, ne declaram iubirea infinita si ne culcam. De fapt, voi va culcati, eu mai stau pana dupa miezul noptii sa fac mancare si sa-mi ascult gandurile...si apoi sa-mi fac si unghiile, caci in somn e singura perioada cand pot sta cu mainile relaxate, fara sa fac nimic, dandu-i lacului de unghii sansa sa se usuce asa cum trebuie. Dar, la fel ca tati, nu ma bag niciodata in pat fara sa trec intai pe la voi, sa va vad cum dormiti, sa va ascult respiratia si sa va savurez cu totul... Viata mea nu este departe, nici in trecut sau in viitor, este acum si aici, cu voi trei. Atat.

Adio, draga gradinita!

Parca ieri paseam emotionata in holul gradinitei Step By Step (inainte avea nr. 43) cu dosarul in mana s-o inscriu pe Maya la gradinita... Caldura si disponibilitatea doamnei Director m-au ajutat sa scap repede de emotii. O alta mamica imi spusese ca este multumita de gradinita dar nu am fost in vizita inainte, nu cunoasteam gradinita, stiam doar despre sistemul Step By Step (gradinita lucreaza in acest sistem inca din 1997) si asta imi doream pentru Maya: clasa este organizata pe centre de activitate, copiii sunt incurajati sa vorbeasca liber, sa-si exprime sentimentele, sa povesteasca... In cateva cuvinte: copiii au ocazia sa aleaga centrul la care doresc sa lucreze, centrele de activitate fiind bine delimitate (masute si scaunele separate dotate cu materiale didactice specifice activitatii respective). Clasa contine un centru de citire, un centru de scriere, unul de stiinte, matematica, arta si constructii. Fiecare centru de activitate include activitati pe mai multe niveluri si cu materiale diferite. Activitatile sunt organizate logic, in functie de cerintele si stilurile individuale de invatare ale copiilor si sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informatiilor noi cu cele deja asimilate.

Maya s-a acomodat foarte bine la programul prelungit, datorita doamnelor care au dat dovada de multa rabdare, devotament, afectiune si profesionalism. A petrecut 3 ani in Grupa Veveritelor (am scris aici anul trecut despre emotiile si regretele despartirii) si inca un an (a repetat grupa mare) in Grupa Buburuzelor (unde a fost foarte iubita si apreciata de doamne). Desi au fost in jur de 27 de copii in grupa, in acesti patru ani doamnele (de la doamnele educatoare pana la doamnele ingrijitoare) au avut mereu rabdare cu copiii si in cadrul activitatilor, si la masa, si la somn. Cand vremea le permite, copiii ies in curtea generoasa a gradinitei unde se dau in leagan, pe tobogan, fac jocuri, demonstratii, descopera si observa natura, planteaza floricele, fac curatenie etc.

Plantam floricele cu Grupa Buburuzelor :)

Cu cateva saptamani in urma veveritele (Ayana este acum in Grupa Veveritelor) au avut tema Instrumente muzicale si au avut chiar un spectacol oferit de cativa copii mai mari in curtea gradinitei, moment care i-a incantat pe toti copiii gradinitei.

Ayana, numai ochi si urechi, in faţă :)

Au avut diferite parteneriate cu Casa de Cultura a Sindicatelor, teme/proiecte frumoase ca acesta sau acesta si altele in care sunt implicati si copiii de toate varstele in dorinta de a le oferi diverse experiente si de a le arata exemple prin care pot fi darnici, pot fi de ajutor, observand viata in mai multe ipostaze, lucru pe care noi, parintii, poate nu avem ocazia sa-l facem la fel de bine. De asemenea, merg la teatru sau in vizita la scoli, pe langa alte activitati... Nu pot pune poze de la toate activitatile, cred ca mi s-ar bloca blogul :) Un alt aspect pe care vreau sa-l amintesc este comunicarea buna intre doamnele educatoare si parinti. Ma intristez cand aud uneori in jurul meu parinti nemultumiti de gradinite. Va recomand cu toata inima Gradinita Step By Step sau sistemul Step By Step daca sunteti din alte orase. Doresc sa specific ca acest articol nu este platit si nu am niciun fel de avantaje de pe urma lui, pur si simplu doresc sa-mi exprim multumirea. :)

Acum, pentru ca asa este firesc, trebuie sa spunem Adio gradinitei... Ne despartim greu pentru ca ne-a fost tare bine aici :) dar privim cu incredere spre viitor, spre scoala, pentru ca atat scoala aleasa cat si doamna invatatoare vor fi pe masura asteptarilor noastre, poate chiar mai presus... Imi va fi dor de sentimentul de "o mare familie" pe care-l am cand intru in gradinita. Intreg personalul este cald, calm si senin, parca isi lasa toate problemele la usa cand vin la serviciu... Imi va fi dor de toate acestea cand va termina si Ayana (ea va mai frecventa gradinita inca doi ani). Se comunica frumos cu copiii, doamnele nu ţipă, copiii nu plang decat la inceputul anului, pana se acomodeaza, e veselie...asa cum ar trebui sa fie. Se lucreaza foarte frumos cu copiii, astfel ca li se dezvolta interesul pentru noi descoperiri, noi informatii...

Ne-au placut serbarile dar si excursiile...Anul trecut am fost cu veveritele in Dobrogea si dupa ce am vizitat un muzeu si trei manastiri deosebit de frumoase, copiii au avut o serbare...libera (fiecare a pregatit de acasa un moment surpriza impreuna cu un parinte sau singur) in poienita....

Anul acesta am fost cu buburuzele la Braila la Gradina Zoologica (da, animalele sunt la fel de triste, in caz ca va intrebati...tot nu-s fericite in captivitate...) unde copiii au vazut cum arata in realitate
tigrul, leul, paunul, bivolul si alte animale si apoi in Tabara de Copii unde copiii s-au jucat in voie in iarba, au jucat fotbal, s-au dat in leagane si in tobogane, fetitele s-au jucat de-a printesele pe patura...

Startul este foarte important, de aceea am fost tare fericiti sa descoperim ca alegerea noastra a fost una foarte buna. Daca as mai avea un copil, tot la Step By Step l-as aduce ;) . Nu-mi vine sa cred ca acum patru ani cautam rucsacel pentru gradinita si acum incepem sa cautam pentru scoala...  

Le dorim tuturor copiilor vacanta placuta. :) 

La 3 ani, pentru mai tarziu

La multi ani, Ayana Maria!
Am intarziat cu 2 saptamani postarea aceasta, insa tu ai sa ma ierti...

Sa-ti fie viata ca o adiere  

Si fiecare pas un inceput
Mainile tale fie mangaiere
Si-orice cuvant din inima nascut!


Surasul tau sa semene lumina
Inima ta sa fie alba stea
Sa ai privirea calda si senina...
Orice atingi sa purifici cu ea!

Orice-ntalnesti sa infloreasca-ndata
Si cat traiesti sa stii doar a iubi
Sa-ti fie vesnic inima curata
Cat timp iubesti sa nu mai poti muri!

Grig Salvan-Dedicatie



 Daca de Maya ma bucur ca este sensibila, plina de afectiune pentru toata lumea, tandra si mereu vesela, in ceea ce te priveste sunt linistita ca vei face mereu tot posibilul sa-ti atingi scopul, sa-ti implinesti visele... nu depinzi de nimeni, tu singura iti ceri drepturile ferm si faci tot ce poti sa ajungi acolo unde vrei. Tu ne-ai dat jos de pe norii pufosi unde credeam ca avem lăcaşul dupa ce am fost binecuvantati cu Maya si ne-ai aratat ca exista si nuante de gri amestecate cu rozul cu care ne obisnuiseram... Insa noi te-am inteles si iti suntem mereu alaturi si te lasam sa te dezvolti in ritmul tau :) Si rozul a ramas roz, desele tale raceli din primul an au trecut, ai facut primii pasi singura abia la 2 ani dar stiam ca vei reusi, ca ai nevoie sa faci lucrurile cum si cand vrei tu... Ne bucuri zilnic cu veselia ta si ne amuzi cu mofturile tale, cu expresia fetei atunci cand te straduiesti sa pari suparata :) Da, ne trezesti inca noaptea plangand dar stiu ca nu o faci cu rea vointa si atunci nu ma supar (si nici nu ma tii treaza mult), si stiu ca peste un timp voi avea nopti de somn neintrerupt si-mi va fi dor de dragalasenia de acum... Da, esti mai mofturoasa la mancare pentru ca ceri ceva mun-mun (bun-bun = dulciuri) zilnic si din cauza asta mananca si Maya porcarii dulci, dar incerc sa compensez cu legumele, fructele, semintele si nucile crude de tot felul pe care le savurati cu placere (Slava Domnului!)... Da, esti mai fricoasa dar in loc sa te fortam, noi incercam sa-ti intelegem fobiile, sau macar sa le acceptam, pentru ca doar asa vom reusi impreuna sa le depasim... Ma gandesc uneori ca viata va fi (poate) destul de dura pentru tine in viitor, nu e nevoie sa fim si noi duri. Va trebui sa te supui destul cand vei fi mare, nu vreau sa mi te supui mie ci sa te dezvolti, sa descoperi, sa te descoperi, sa evoluezi. Da, ai impresia ca ti se cuvin toate jucariile cu care se joaca Maya exact in momentul in care ea se joaca cu ele...si toate cartile, creioanele, literele si tot restul...pentru ca asa sunt fratii mai mici... si va lasam sa va rezolvati singure conflictele pentru ca stim ca doar asa veti intari relatia superba pe care o aveti. Voi va certati, voi va impacati imediat, atat de firesc si frumos...ce rost ar avea sa intervenim noi intre voi? Dar despre relatia voastra speciala, in alta postare...

Au trecut trei ani, Ayana... Nu a fost usor caci sunteti amandoua mici si solicitante insa a fost si este frumos, induiosator. Merita totul si totul este frumos dar extrem de efemer. Am remuscari? Da, evident ca am, pentru ca in loc sa te alint pe tine, asa cum stiam ca se intampla cu al doilea copil, eu am ales sa-i acord Mayei aceeasi atentie ca si inainte de a te naste, pentru ca m-am gandit ca din cauza ca este mai sensibila, mai mare si mai constienta, ar suferi mai mult din lipsa de atentie... Si pentru ca nu as fi vrut nicio clipa sa fie geloasa Maya, am vrut sa fiti cele mai bune prietene si sa va iubiti mult mult...si iata ca se vede iubirea voastra din avion :)))) Si n-as schimba nimic din ce am facut, esti perfecta asa cum esti, sunteti perfecte si unice pentru noi.

De ziua ta, iti doresc sa fii mereu sanatoasa, plina de entuziasm, sa fii buna, sa nu uiti ca pana nu-ti dau o bucatica de ciocolata si pentru Maya (mereu imi ceri si pt ea) tu nici n-o gusti pe a ta, sa-ti descoperi vocatia si sa ti-o cultivi, sa vezi mereu partea frumoasa a lucrurilor, sa observi frumusetile naturii si sa le ocrotesti, sa vezi semnele din jurul tau, din viata ta...sa ai oameni frumosi la suflet in jurul tau pe care sa-i respecti si sa-i iubesti, insa mereu sa fii tu insati, sa mergi pe drumul tau, sa nu te lasi influentata, sa crezi in deciziile tale si sa-ti apartii tie mereu dar departe de a fi egoista, sa-ti fii auto-suficienta, sa ai incredere in tine... Sa tii minte ca unele reguli pot fi incalcate, ca ceea ce pe altul face fericit pentru tine s-ar putea sa nu insemne nimic, ca nu lucrurile sunt valoroase ci oamenii, trairile si amintirile... Incercam sa va lasam sa fiti spirite libere, sa nu va retezam aripile ca sa puteti zbura incotro veti fi fericite, insa ni s-au impamantenit niste reguli, niste prejudecati de care s-ar putea sa nu ne putem debarasa total...dar daca mai gresim, sa ne ierti, ne revenim noi :)
Mai am un milion de lucruri sa-ti spun, insa ti le mai scriu si in anii viitori, si ti le mai soptesc eu si seara la culcare, cand ne dragalim... Regret nespus ca n-am avut un timp doar al nostru dar incerc sa recuperez. :)
La multi ani, iubita mea!

Am sa-ti spun un secret: n-am vazut-o pe Maya mai fericita, cu ochii mai plini de incantare, fericire si curiozitate ca in ziua in care am venit acasa de la spital, dupa ce te-am nascut...de cate ori imi amintesc de ziua aceea imi dau lacrimile si totul este atat de proaspat in memoria mea... Maya te astepta cu atata iubire si nerabdare!

Dar asta nu e tot: in fiecare zi cand o revezi pe Maya dupa cateva ore, ai TU exact aceeasi expresie de fericire si incantare pe care o avea ea acum 3 ani...

Si daca aici spuneam ca tu esti darul cel mai de pret pe care viata i l-a facut Mayei, cred ca Maya este la randul ei darul minunat cu care noi te asteptam acum 3 ani...
La multi ani fericiti, draga noastra!

Tablourile din plastilina si motricitatea fina

Afara ploua, fetele erau acasa de cateva zile (pentru ca le cam curge nasul si tratamentul homeopat cere timp si rabdare) si incercam sa nu ne plictisim... Mi-am amintit de aceasta modalitate de colorat cu plastilina, o idee super si o activitate care pe langa faptul ca le dezvolta imaginatia, creativitatea, simtul estetic (atat cat e posibil la varsta lor), le ajuta sa-si imbunatateasca motricitatea fina, sa-si "incalzeasca" articulatiile pentru anii ce vor veni cand vor avea de scris pagini intregi cu liniute, bastonase, litere mari si mici de mana etc.
Au trecut la treaba tare incantate de idee si abia abia am reusit sa le desprind de activitatea cu plastilina care ofera posibilitati de lucru nelimitate :)

Precizez din nou ca nu suntem artiste la modelat plastilina insa scopurile acestui joc sunt...joaca in sine, antrenarea manutelor in vederea scrierii prin intarirea si pregatirea muschilor degetelelor si dezvoltarea imaginatiei... ne distram si ne bucuram pe masura ce facem ceva impreuna, fara sa avem asteptari cu privire la rezultatul artistic final, ci mai degraba ne lasam purtate de val dar cautam sa ne indeplinim obiectivele...

Ayana (2 ani si 11 luni) ...  (stiu, e inca departe capitolul scriere pt Ayana insa specialistii spun ca nu e niciodata prea devreme sa-i pregatim pe copii prin jocuri si activitati specifice cum ar fi transferul diferitelor bobite/alune, decupatul si lipitul sau Joaca cu mozaicul)

Maya (5 ani si 8 luni)

Si lucrarea facuta de ele doua impreuna... asta e aspectul care ma bucura enorm de fiecare data, faptul ca reusesc sa lucreze impreuna :)

De trei zile imprastiem plastilina peste tot si seara o adunam pentru ca a doua zi s-o luam de la capat... in afara de desene cu plastilina, fetele fac castronele, bratari, flori, tobogan, leagan, prajituri pe care apoi (ne prefacem ca) le gustam...
Bratari pentru noi, fetele, facute de Maya si pt tati ceas:

PS: plastilina pe care am folosit-o nu se intareste si nici nu s-a lipit de foi, astfel incat poate fi refolosita, dezavantajul fiind ca operele de arta nu vor dainui decat in poze...