Basmele Padurii

Am cumparat acum ceva vreme o carte destul de inedita, cu povesti despre copaci. Cartea se numeste Basmele Padurii si a aparut la Editura Cartea Copiilor. Desi la inceput am fost oarecum sceptica, gandindu-ma ca poate ne vom plicitisi sa citim povesti cu/despre copaci... am cumparat-o si am descoperit ca ma inselasem.

Ne plac foarte mult povestile adunate in aceasta carte, sunt pline de invataminte... Inainte de fiecare poveste gasiti pe o pagina o scurta descriere a copacului respectiv.

     De exemplu, ieri am citit Povestea ciresului inflorit si mi-a placut ceva ce m-am gandit sa impartasesc cu voi:

...Cand Buddha inteleptul isi termina povestea, le surase oaspetilor sai.
-Nu conteaza cat de saraci sunt prietenii vostri, le spuse el. Alegeti-va prietenii nu dupa insemnatatea lor si nici dupa avere, ci dupa dragostea pe care v-o poarta si dupa intelepciunea de care dau dovada in incercarile vietii.

Povesti de seara

Am adunat cateva din cartile pe care le avem despre Craciun/cu Mos Craciun si le-am pus intr-o punga de cadouri si in fiecare zi citim de-acolo una, doua sau...pe toate! Astfel, povestea noastra de seara s-a transformat in povestea de dupa-masa, povestea de dimineata (in weekend) sau...povestea de orice moment. Si uneori nu ne putem opri dupa o singura carte... Maya intreaba "Mai putem citi una, mami?" "Ne mai citesti inca una, mami?" si tot asa, pana le epuizam pe toate... iar daca sunt doar cu Ayana cand Maya e la gradinita, imi intinde ea cartile...in sfarsit are rabdare sa stea langa mine cat citesc si sa se uite pe imagini...

Una din preferatele de anul acesta este Poveste cu Mos Craciun de Passionaria Stoicescu (Editura Erc Press). Este in versuri, foarte frumoasa si cu personaje cu nume noi...Pitiglob este mesterul sticlar, Pitigheata este piticul cizmar, Pitibombon este maestrul cofetar si asa mai departe. O avem de vreo 3 ani dar abia acum o indragim cu-adevarat caci acum ne plac versurile mai mult :) Am fotografiat chiar prima pagina sa vedeti ce frumos suna (mai putin versurile despre pedeapsa...:D )... nu-i de mirare ca nu-mi vine sa ma mai opresc cand o citim...

Ne mai place si Dorinta de Craciun a lui Buzunaras de Ann Bonwill si Russell Julian (Ed. IBU Publishing), abia cumparata. Buzunaras este un iepuras care isi doreste din toata inima sa afle care este semnificatia Craciunului...si o afla, impreuna cu noi. Ma asteptam sa contina si o explicatie religioasa, dar nu contine. Este vorba despre bucurii, amintiri, seninatate, iubire...

Atat de frumos ilustrata, Prima mea carte de Craciun de la editura Crisan nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare... este chiar prima carte de Craciun a Mayei.

Ne mai place si Merry Christmas (Jenny Dooley si Chris Bates, ed. Express Publishing) in limba engleza,  pentru ca e in versuri, usor de inteles, cu imagini sugestive si exercitii variate la sfarsitul cartii. De asemenea, are si dvd, asadar e si mai interesanta. Am cumparat-o de pe www.uniscan.ro .

Mai avem cateva cu poezii de Craciun, colinde si cantecele...

Voi ce carti cititi in asteptarea Craciunului?

Despre noi 3 si Padurea Fermecata...

Va prezentam cateva din cartile noastre preferate (da da, ale noastre, pentru ca si mie imi plac foarte mult): Povesti din Padurea Fermecata - Zanele, Piticii si Animalele (ne lipsesc Uriasii dar vor aparea si ei in gasca noastra). Maya le-a indragit din prima clipa (cu cateva luni in urma) si este foarte incantata sa descopere iar si iar "oaca" (broasca) "si inca una oaca" (si inca o broscuta), "ciu" (ariciul), "cocoas" (de la "iepuras coconas"), "pipicii" (piticii), casa etc.

Padurea Fermecata este un teritoriu magic si misterios, unde salasluiesc o multime de animale, pitici, zane, uriasi, spiridusi si dragoni, ale caror aventuri nemaipomenite ii captiveaza inca de la inceput pe cei mici.

Deocamdata Maya e atenta la personaje, nu cred ca intelege actiunea, faptele, insa le va patrunde sensul mai tarziu, cand va mai creste. Cartile sunt minunat ilustrate de Tony Wolf iar hartia si culorile sunt de foarte buna calitate. Copertile sunt cartonate si buretate. Ce ne place cel mai mult este ca sunt mai multe personaje pe o pagina, intr-o imagine, care fac diverse activitati, astfel incat Maya petrece mult timp uitandu-se si descoperind lumea lor, se incrunta, revine la anumite animale, comenteaza si cine stie ce-si imagineaza...

Maya este fascinata de carti, de cand era mica o pasionau, si imi doresc nespus sa fie asa mereu, sa-i placa sa citeasca mai tarziu. Pentru ea, orice moment al zilei este potrivit pentru "te" adica pentru poveste. Nu conteaza ca abia s-a trezit, cu ochisorii intredeschisi imi zice cu o voce somnoroasa "mami, te!" si eu aleg din mormanul ei cu carti fermecate una din care n-am citit chiar de curand si ma intind langa ea si-i citesc. Cred ca este momentul nostru, este acea clipa cand timpul se opreste, cand lumea din jur nu mai conteaza, pentru ca suntem noi doua cu povestile si secretele noastre, cu chicotelile si emotiile noastre. Daca una din clipele acestea are loc dimineata, sta linistita si ma asculta. Daca insa se petrece in alt moment al zilei, fie isi ia si ea o carte si "citeste" o poveste odata cu mine astfel incat nu se mai intelege cine ce zice (dar nu ma pot opri ca vrea sa citim impreuna :P ), fie se urca peste mine si ma iubeste ca un copil mare, constienta de puterea gesturilor ei tandre si sincere. Se apropie de fata mea, imi ia capul intre manutele ei jucause si ma pupa sau doar ma atinge cu nasucul, cu obrajorii...si chicoteste :)... Se urca cu totul peste mine, jucausa si dornica de gesturi de tandrete, de iubire, dar nu din partea mea, ci din partea ei. Vrea sa-si manifeste sentimentele, parca este cumva randul ei sa ma alinte... Este momentul in care imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp, de fericire, de emotie, de iubire... La fel face si cu tati, cand sunt amandoi in pat si-i citeste o poveste sau pur si simplu se joaca, se urca pe el sa-l alinte, sa-l iubeasca, se aseaza cu capul pe umarul lui sau ii ia fata intre manute si il pupa :) si tati se topeste si el, desigur... Singurul regret este ca suntem atat de prinsi in probleme, treburi administrative, rutina zilnica, incat ne petrecem toti 3 impreuna aceste momente mai rar, Maya sta fie cu mine, fie cu tati. Dar lucram la asta, vorba americanului :)... si recuperam cand si cat putem si ne povestim ce a mai facut Maya, ce a mai zis in lipsa celuilalt...