Si timpul se opri in loc...

Tati: "Hai sa-ti fac cateva poze, Ayana, uita-te la mine! Vreau sa probez un obiectiv nou...uite asta e un obiectiv..."
Ayana: "Bine, tati. Stai asa... Gata, fa-mi!"

Si timpul se opri in loc pret de cateva clipe magice, pe care tati le-a cuprins in cateva fotografii...

Mica mea balerina

Asa cum ne si asteptam, Maya a invatat multe la cursul de balet despre care am scris si aici ...nu doar sa danseze si sa aiba o tinuta potrivita unei fetite ci si sa fie disciplinata, sa munceasca mult pentru a-si atinge scopul, sa fie recunoscatoare atunci cand cei din jur ii acorda incredere si totodata constiincioasa ca sa le rasplateasca increderea. A invatat sa lucreze in echipa: au fost si cate sase repetetitii pe saptamana si nu a lipsit decat o singura data cand i-a fost foarte rau, in rest a fost acolo mereu pentru ca stia/stiam ca totul se face in echipa, colegele ei si doamna instructor se bazau pe ea (ca si pe fiecare din colegele ei)...Niciodata nu a spus ca nu vrea sa mearga sau ca s-a plictisit sau ca a obosit...Mereu intreba doar: "Cand mai avem repetitii?" Pentru ca ii place enorm, pentru ca si atunci cand mananca ea se ridica de pe scaun mestecand si face piruete sau diversi pasi si se reasaza pentru cateva secunde sa mai ia ceva din farfurie si cu mana libera danseaza...si parca toata gratia si dragalasenia din tot corpul ii aluneca atunci in manuta aceea care face miscari duioase in aer, asemeni aripilor de ingeri...

A invatat ca prietenul la nevoie se cunoaste in situatiile cand noi nu o puteam duce/aduce la cursuri si o duceau fie fratele meu, cumnata mea, fie nanul Ayanei (Multumim mult tuturor!!!)... A invatat ca atunci cand ne dorim din tot sufletul ceva, trebuie sa muncim si sa facem sacrificii sa obtinem ce ne dorim sau sa ajungem acolo unde dorim... A invatat sa se adapteze oricaror conditii si sa dea tot ce are mai bun... A invatat sa-si invinga emotiile si sa se prezinte in fata unor straini si nu oricum, ci dansand, sincronizandu-se cu alte 5 fete (asta la concursuri caci la spectacole sunt mai multe pe scena) si mai ales tinand cont in acelasi timp de o sumedenie de detalii...capul sus, varful intins, privirea inainte etc. A invatat sa accepte ca greseste si ca trebuie sa fie mai atenta, a invatat ca daca primeste laude nu inseamna ca munca s-a sfarsit, ca pentru tot ce primeste trebuie sa ofere si ea... A descoperit ca exista zile in care din cauza orelor prelungite de antrenament nu-i mai ramane timp pentru povestile de seara sau pentru joaca cu sora ei si totusi se culca fericita si entuziasmata... A inceput sa invete (mai avem de lucru aici) ca nu poti sa castigi mereu dar ca experienta conteaza intotdeauna, ca este o mare realizare sa te prezinti onorabil la un concurs national... A invatat ca fiecare o ajutam cu ce putem dar ca munca ii revine ei, la fel si medaliile...  Toate acestea si multe altele le-a invatat pentru ca are un instructor deosebit, care aproape ca s-a mutat la sala de dans pe perioada pregatirilor pentru concursuri, o doamna minunata care stie sa-si ofere oricand timpul si harul pentru copiii talentati si constiinciosi...  Multumim din suflet, Dana Baciu!!!

Locul II la Galatz Dance Fest

Mica mea balerina pe scena Teatrului National al Copiilor Bucuresti, la Bucharest Dance Competition

Nu doar Maya a avut de invatat din aceste experiente ci si noi, parintii... Dar asta e alta poveste. :)

Amintiri frumoase: concerte, spectacole, teatru, balet...

In urma cu mai bine de 15 ani, a venit mama intr-o zi de la Galati si ne-a zis, mie si fratelui meu: "Gata, nu mai stam in Tecuci, ne mutam la Galati!" Am fost foarte surprinsi si curiosi sa aflam detalii. "Pai aici n-avem nici teatru, nici patinoar, nici cinema, nici Zilele Tecuciului... nimic! Ne mutam in Galati." Si asa a fost... si datorita mamei mele, care a privit lucrurile in perspectiva si cu mult curaj, din 1998 avem acces la Teatre, la concerte diverse, la patinoare, la cursuri de tot felul, la evenimente de tot felul. ( Intre timp s-a dezvoltat si Tecuciul, se organizeaza concerte si evenimente, exista acum Zilele Tecuciului etc. )

Sarim peste evenimentele in aer liber la care am mai fost din cand in cand, nu prea ma incanta... la fel, nu mai vorbesc despre Gradina Botanica sau Gradina Publica, despre Faleza Dunarii...acestea vor fi mereu acolo, la indemana :).

Ce merita insa amintit, ca sa nu uitam peste ani, voi trece in revista aici, in jurnalul nostru electronic si...public. :)

In primul rand (pentru ca s-a intamplat primul) este concertul lui Horia Brenciu de acum doi ani despre care va spuneam aici . Daca la Madonna (am scris aici despre concert) si la Shakira (am scris aici despre concert) am facut efortul de a merge pana la Bucuresti, pe "ai nostri" ii asteptam cuminti sa vina la Galati...

Anul trecut am fost la concert Loredana, un super show, ne-am incarcat bateriile si ne-am bucurat sa descoperim cat de tanara se mentine Loredana, cat de in forma este si cat de bine continua sa cante live si sa interactioneze cu publicul...

Tot anul trecut am fost la piesa de teatru Maitreyi, unde aproape ca am respirat odata cu Maia Morgenstern, am descoperit-o pe Ailyin Cadir, l-am urmarit cu interes si pe Vlad Zamfirescu...un spectacol de muzica si culoare, multa iubire, multe lectii de viata intr-o singura seara minunata...pe care am savurat-o din plin.

Spectacolul are la baza o dramatizare dubla, realizata dupa romanul ,,Maitreyi” de Mircea Eliade, cu interventii din ,,Dragostea nu moare” de Maitreyi Devi, fiind prima data cand aceste doua puncte de vedere se intalnesc pe o scena de teatru. 

Distributia:
MAIA MORGENSTERN – Maitreyi la 60 de ani
AILYIN CADIR – Maitreyi la 16 ani
VLAD ZAMFIRESCU – Mircea Eliade
DORU ANA – Narendra Sen, tatal lui Maitreyi
ANCA SIGARTAU – Srimati Devi, mama lui Maitreyi
JASMINE ILIESCU – Chabu, sora lui Maitreyi in varsta de 8 ani
CARLA MARIA TEAHA – Lilu, verisoara lui Maitreyi
MARIUS CHIVU – Mantu, verisorul lui Maitreyi
RADU MICU – Harold, prietenul lui Eliade
 TEODORA CALAGIU – servitoarea
Coregrafia: Carmen Pesantez
Scenografia: Adina MastalierDramatizarea
Regia artistica: CHRIS SIMION

Anul acesta Maya a fost premiata (locul II) la un concurs de desene organizat de Europe Direct. Pentru a-si primi premiul, a urcat pe scena Teatrului Muzical. Mi-a trezit amintiri, m-am intors in timp, cand veneam cu autocarul de la Tecuci ca sa-mi primesc premiile si diplomele la olimpiade...nevenindu-mi sa cred ca acum asist la premierea propriului copil, cand mai ieri eram eu insami un copil... Aproape ca nu mi-a venit sa cred cand am vazut reactia prezentatorilor si a celui care trebuie s-o premieze pe Maya cand au vazut-o(vicepresedintele Consiliului Judetean chiar a luat-o in brate, fara sa se cunoasca inainte). A fost prima data cand Maya a urcat pe o scena mare, cu sala plina de oameni straini...(cu totul altfel decat la serbari). Si da, ca orice mama, am fost mandra de copilul meu. :)

(Desenul Mayei este cel din mijloc, de sus.)

Tot anul acesta, Maya a avut primul spectacol de balet pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor, de 1 iunie, ocazie cu care am simtit ca am primit eu un cadou de 1 iunie de la ea :)

Acum, in luna noiembrie, am fost la concertul lui Stefan Banica Jr unde am primit si un premiu dupa concert, in culise (in urma unui concurs de mesaje scrise pentru el pe Facebook), cand Maya a fost extrem de incantata sa-l cunoasca :) Este atat de calm, cald si simplu, zambitor si fara fitze si...mult mai tanar ca la televizor :) A facut show, asa cum era de asteptat... un artist atat de complet, ne-a facut sa dansam cu toata energia, si sa cantam din tot sufletul cu totii...

 Maya a avut emotii toata ziua dar a scapat de ele dupa ce i-a oferit un desen facut de ea si el a pupat-o de vreo 4-5 ori si a imbratisat-o.

Ma intorc putin la anul trecut (2012) cand am fost cu Maya la Festivalul International de Animatie Gulliver la Teatrul de Papusi Gulliver. Festivalul dureaza cinci zile (de luni pana vineri) in luna noiembrie si in fiecare zi se joaca 4-5 spectacole diferite. Maya a fost la vreo 10 piese anul trecut, gratie si catorva prietene care au putut s-o duca atunci cand noi eram ocupati :) Saptamana festivalului a devenit sfanta pentru noi, astfel ca si anul acesta am fost la zece piese de teatru superbe, a fost un fel de culturalizare intensa :)) un maraton al pieselor de teatru pentru copii. La fel ca anul trecut, si anul acesta am dus-o si eu dar si Cosmin, si trei dintre prietenele mele. Asta seara am fost cu totii la ultimul spectacol, Cenusareasa. Daca cineva din Rm Valcea citeste postul meu cumva, va recomand cu toata inima acest spectacol pus in scena de Teatrul Municipal Ariel. A fost un spectacol magic, am intrat cu mari si mici in atmosfera de la inceput, un spectacol muncit, cu actori tineri care imi dau mereu convingerea ca atata vreme cat avem arta si dragoste pentru arta, mai avem speranta pentru noi, pentru viitorul nostru si al generatiilor viitoare... Este minunat sa vezi cata daruire au actorii, cat de frumosi sunt, cat de expresivi (ne-am delectat de-a lungul festivalului si cu teatrul mut, cu teatrul de umbre, si cu marionetele etc) si cu cata seninatate isi fac treaba...este minunat sa-ti descoperi vocatia si mai ales sa ti-o urmezi. Ayanei i-a placut foarte mult, din toate spectacolele am luat-o doar la Cenusareasa, nestiind pe larg subiectul/manifestarea celorlalte si temandu-ma ca s-ar speria sau plictisi. Abia astept ca anul viitor sa mearga si ea la mai multe piese :)
Nu am facut decat fff putine poze, nedorind sa-i deranjez pe actori cu blitul... am vrut insa sa imortalizez momentul dinaintea piesei Ursul pacalit de vulpe (Asociatia Ataraxia, Rm Valcea) cand, inainte de a incepe spectacolul, unul dintre actori (Alex Popescu, acelasi actor care a interpretat si rolul printului in Cenusareasa, in aceasta seara) a cerut copiilor sa iasa in fata spectatorilor pentru un scurt joc si cum Maya s-a oferit voluntar, am dorit sa aiba amintiri si din acest moment. Pacat doar ca pozele n-au iesit bine. :)

          Ne pare rau ca s-a terminat, desi a fost greu cu organizarea noastra, mereu pe fuga si cu ochii pe ceas. A meritat insa si abia asteptam sa repetam maratonul si anul viitor! va intrebati daca Maya mai tine minte ceva din toate piesele? Da, am fost surprinsa sa vad ca-si aminteste de ceea ce a vazut anul trecut, rasfoind brosura cu piesele...iar entuziasmul ei si emotiile pe care le traieste odata cu personajele...sunt nepretuite!

Se vede cat e de incantata, nu? :) La spectacolul "Calatorie spre Soare-Apune" (Teatrul pentru copii, Hong Kong, China)