Sarim peste evenimentele in aer liber la care am mai fost din cand in cand, nu prea ma incanta... la fel, nu mai vorbesc despre Gradina Botanica sau Gradina Publica, despre Faleza Dunarii...acestea vor fi mereu acolo, la indemana :).
Ce merita insa amintit, ca sa nu uitam peste ani, voi trece in revista aici, in jurnalul nostru electronic si...public. :)
In primul rand (pentru ca s-a intamplat primul) este concertul lui Horia Brenciu de acum doi ani despre care va spuneam aici . Daca la Madonna (am scris aici despre concert) si la Shakira (am scris aici despre concert) am facut efortul de a merge pana la Bucuresti, pe "ai nostri" ii asteptam cuminti sa vina la Galati...
Anul trecut am fost la concert Loredana, un super show, ne-am incarcat bateriile si ne-am bucurat sa descoperim cat de tanara se mentine Loredana, cat de in forma este si cat de bine continua sa cante live si sa interactioneze cu publicul...
Tot anul trecut am fost la piesa de teatru Maitreyi, unde aproape ca am respirat odata cu Maia Morgenstern, am descoperit-o pe Ailyin Cadir, l-am urmarit cu interes si pe Vlad Zamfirescu...un spectacol de muzica si culoare, multa iubire, multe lectii de viata intr-o singura seara minunata...pe care am savurat-o din plin.
Spectacolul are la baza o dramatizare dubla, realizata dupa romanul ,,Maitreyi” de Mircea Eliade, cu interventii din ,,Dragostea nu moare” de Maitreyi Devi, fiind prima data cand aceste doua puncte de vedere se intalnesc pe o scena de teatru.
Distributia:
MAIA MORGENSTERN – Maitreyi la 60 de ani
AILYIN CADIR – Maitreyi la 16 ani
VLAD ZAMFIRESCU – Mircea Eliade
DORU ANA – Narendra Sen, tatal lui Maitreyi
ANCA SIGARTAU – Srimati Devi, mama lui Maitreyi
JASMINE ILIESCU – Chabu, sora lui Maitreyi in varsta de 8 ani
CARLA MARIA TEAHA – Lilu, verisoara lui Maitreyi
MARIUS CHIVU – Mantu, verisorul lui Maitreyi
RADU MICU – Harold, prietenul lui Eliade
TEODORA CALAGIU – servitoarea
Coregrafia: Carmen Pesantez
Scenografia: Adina MastalierDramatizarea
Regia artistica: CHRIS SIMION
Anul acesta Maya a fost premiata (locul II) la un concurs de desene organizat de Europe Direct. Pentru a-si primi premiul, a urcat pe scena Teatrului Muzical. Mi-a trezit amintiri, m-am intors in timp, cand veneam cu autocarul de la Tecuci ca sa-mi primesc premiile si diplomele la olimpiade...nevenindu-mi sa cred ca acum asist la premierea propriului copil, cand mai ieri eram eu insami un copil... Aproape ca nu mi-a venit sa cred cand am vazut reactia prezentatorilor si a celui care trebuie s-o premieze pe Maya cand au vazut-o(vicepresedintele Consiliului Judetean chiar a luat-o in brate, fara sa se cunoasca inainte). A fost prima data cand Maya a urcat pe o scena mare, cu sala plina de oameni straini...(cu totul altfel decat la serbari). Si da, ca orice mama, am fost mandra de copilul meu. :)
Tot anul acesta, Maya a avut primul spectacol de balet pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor, de 1 iunie, ocazie cu care am simtit ca am primit eu un cadou de 1 iunie de la ea :)
Acum, in luna noiembrie, am fost la concertul lui Stefan Banica Jr unde am primit si un premiu dupa concert, in culise (in urma unui concurs de mesaje scrise pentru el pe Facebook), cand Maya a fost extrem de incantata sa-l cunoasca :) Este atat de calm, cald si simplu, zambitor si fara fitze si...mult mai tanar ca la televizor :) A facut show, asa cum era de asteptat... un artist atat de complet, ne-a facut sa dansam cu toata energia, si sa cantam din tot sufletul cu totii...
Maya a avut emotii toata ziua dar a scapat de ele dupa ce i-a oferit un desen facut de ea si el a pupat-o de vreo 4-5 ori si a imbratisat-o.
Ma intorc putin la anul trecut (2012) cand am fost cu Maya la Festivalul International de Animatie Gulliver la Teatrul de Papusi Gulliver. Festivalul dureaza cinci zile (de luni pana vineri) in luna noiembrie si in fiecare zi se joaca 4-5 spectacole diferite. Maya a fost la vreo 10 piese anul trecut, gratie si catorva prietene care au putut s-o duca atunci cand noi eram ocupati :) Saptamana festivalului a devenit sfanta pentru noi, astfel ca si anul acesta am fost la zece piese de teatru superbe, a fost un fel de culturalizare intensa :)) un maraton al pieselor de teatru pentru copii. La fel ca anul trecut, si anul acesta am dus-o si eu dar si Cosmin, si trei dintre prietenele mele. Asta seara am fost cu totii la ultimul spectacol, Cenusareasa. Daca cineva din Rm Valcea citeste postul meu cumva, va recomand cu toata inima acest spectacol pus in scena de Teatrul Municipal Ariel. A fost un spectacol magic, am intrat cu mari si mici in atmosfera de la inceput, un spectacol muncit, cu actori tineri care imi dau mereu convingerea ca atata vreme cat avem arta si dragoste pentru arta, mai avem speranta pentru noi, pentru viitorul nostru si al generatiilor viitoare... Este minunat sa vezi cata daruire au actorii, cat de frumosi sunt, cat de expresivi (ne-am delectat de-a lungul festivalului si cu teatrul mut, cu teatrul de umbre, si cu marionetele etc) si cu cata seninatate isi fac treaba...este minunat sa-ti descoperi vocatia si mai ales sa ti-o urmezi. Ayanei i-a placut foarte mult, din toate spectacolele am luat-o doar la Cenusareasa, nestiind pe larg subiectul/manifestarea celorlalte si temandu-ma ca s-ar speria sau plictisi. Abia astept ca anul viitor sa mearga si ea la mai multe piese :)
Nu am facut decat fff putine poze, nedorind sa-i deranjez pe actori cu blitul... am vrut insa sa imortalizez momentul dinaintea piesei Ursul pacalit de vulpe (Asociatia Ataraxia, Rm Valcea) cand, inainte de a incepe spectacolul, unul dintre actori (Alex Popescu, acelasi actor care a interpretat si rolul printului in Cenusareasa, in aceasta seara) a cerut copiilor sa iasa in fata spectatorilor pentru un scurt joc si cum Maya s-a oferit voluntar, am dorit sa aiba amintiri si din acest moment. Pacat doar ca pozele n-au iesit bine. :)
Ne pare rau ca s-a terminat, desi a fost greu cu organizarea noastra, mereu pe fuga si cu ochii pe ceas. A meritat insa si abia asteptam sa repetam maratonul si anul viitor! va intrebati daca Maya mai tine minte ceva din toate piesele? Da, am fost surprinsa sa vad ca-si aminteste de ceea ce a vazut anul trecut, rasfoind brosura cu piesele...iar entuziasmul ei si emotiile pe care le traieste odata cu personajele...sunt nepretuite!
MAIA MORGENSTERN – Maitreyi la 60 de ani
AILYIN CADIR – Maitreyi la 16 ani
VLAD ZAMFIRESCU – Mircea Eliade
DORU ANA – Narendra Sen, tatal lui Maitreyi
ANCA SIGARTAU – Srimati Devi, mama lui Maitreyi
JASMINE ILIESCU – Chabu, sora lui Maitreyi in varsta de 8 ani
CARLA MARIA TEAHA – Lilu, verisoara lui Maitreyi
MARIUS CHIVU – Mantu, verisorul lui Maitreyi
RADU MICU – Harold, prietenul lui Eliade
TEODORA CALAGIU – servitoarea
Coregrafia: Carmen Pesantez
Scenografia: Adina MastalierDramatizarea
Regia artistica: CHRIS SIMION
Anul acesta Maya a fost premiata (locul II) la un concurs de desene organizat de Europe Direct. Pentru a-si primi premiul, a urcat pe scena Teatrului Muzical. Mi-a trezit amintiri, m-am intors in timp, cand veneam cu autocarul de la Tecuci ca sa-mi primesc premiile si diplomele la olimpiade...nevenindu-mi sa cred ca acum asist la premierea propriului copil, cand mai ieri eram eu insami un copil... Aproape ca nu mi-a venit sa cred cand am vazut reactia prezentatorilor si a celui care trebuie s-o premieze pe Maya cand au vazut-o(vicepresedintele Consiliului Judetean chiar a luat-o in brate, fara sa se cunoasca inainte). A fost prima data cand Maya a urcat pe o scena mare, cu sala plina de oameni straini...(cu totul altfel decat la serbari). Si da, ca orice mama, am fost mandra de copilul meu. :)
(Desenul Mayei este cel din mijloc, de sus.)
Tot anul acesta, Maya a avut primul spectacol de balet pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor, de 1 iunie, ocazie cu care am simtit ca am primit eu un cadou de 1 iunie de la ea :)
Maya a avut emotii toata ziua dar a scapat de ele dupa ce i-a oferit un desen facut de ea si el a pupat-o de vreo 4-5 ori si a imbratisat-o.
Ma intorc putin la anul trecut (2012) cand am fost cu Maya la Festivalul International de Animatie Gulliver la Teatrul de Papusi Gulliver. Festivalul dureaza cinci zile (de luni pana vineri) in luna noiembrie si in fiecare zi se joaca 4-5 spectacole diferite. Maya a fost la vreo 10 piese anul trecut, gratie si catorva prietene care au putut s-o duca atunci cand noi eram ocupati :) Saptamana festivalului a devenit sfanta pentru noi, astfel ca si anul acesta am fost la zece piese de teatru superbe, a fost un fel de culturalizare intensa :)) un maraton al pieselor de teatru pentru copii. La fel ca anul trecut, si anul acesta am dus-o si eu dar si Cosmin, si trei dintre prietenele mele. Asta seara am fost cu totii la ultimul spectacol, Cenusareasa. Daca cineva din Rm Valcea citeste postul meu cumva, va recomand cu toata inima acest spectacol pus in scena de Teatrul Municipal Ariel. A fost un spectacol magic, am intrat cu mari si mici in atmosfera de la inceput, un spectacol muncit, cu actori tineri care imi dau mereu convingerea ca atata vreme cat avem arta si dragoste pentru arta, mai avem speranta pentru noi, pentru viitorul nostru si al generatiilor viitoare... Este minunat sa vezi cata daruire au actorii, cat de frumosi sunt, cat de expresivi (ne-am delectat de-a lungul festivalului si cu teatrul mut, cu teatrul de umbre, si cu marionetele etc) si cu cata seninatate isi fac treaba...este minunat sa-ti descoperi vocatia si mai ales sa ti-o urmezi. Ayanei i-a placut foarte mult, din toate spectacolele am luat-o doar la Cenusareasa, nestiind pe larg subiectul/manifestarea celorlalte si temandu-ma ca s-ar speria sau plictisi. Abia astept ca anul viitor sa mearga si ea la mai multe piese :)
Nu am facut decat fff putine poze, nedorind sa-i deranjez pe actori cu blitul... am vrut insa sa imortalizez momentul dinaintea piesei Ursul pacalit de vulpe (Asociatia Ataraxia, Rm Valcea) cand, inainte de a incepe spectacolul, unul dintre actori (Alex Popescu, acelasi actor care a interpretat si rolul printului in Cenusareasa, in aceasta seara) a cerut copiilor sa iasa in fata spectatorilor pentru un scurt joc si cum Maya s-a oferit voluntar, am dorit sa aiba amintiri si din acest moment. Pacat doar ca pozele n-au iesit bine. :)
Ne pare rau ca s-a terminat, desi a fost greu cu organizarea noastra, mereu pe fuga si cu ochii pe ceas. A meritat insa si abia asteptam sa repetam maratonul si anul viitor! va intrebati daca Maya mai tine minte ceva din toate piesele? Da, am fost surprinsa sa vad ca-si aminteste de ceea ce a vazut anul trecut, rasfoind brosura cu piesele...iar entuziasmul ei si emotiile pe care le traieste odata cu personajele...sunt nepretuite!
Se vede cat e de incantata, nu? :) La spectacolul "Calatorie spre Soare-Apune" (Teatrul pentru copii, Hong Kong, China)
