duminică, 25 ianuarie 2015

La multi ani, Maya, Raza mea de Soare!

La multi ani, Maya! In acesti 7 ani minunati ai crescut atat de frumos, atat de vesela, blanda si generoasa, atat de constiincioasa, responsabila si isteata, atat de iubitoare si tandra, creativa si inventiva, inteleapta si puternica... Fericirea ca suntem parintii tai nu are margini... Te iubim mult mult de tot...pana la luna si pana la soare, pana la stelele stralucitoare!

Plimbarile noastre de la scoala pana acasa sunt magice cu manuta ta in mana mea, cu sufletul tau deschis sufletului meu... cand vorbim cate-n luna si-n stele, dezbatem problemele, cautam solutii, ne minunam de lucruri marunte si ne amuzam din orice... Datorita tie, ma transform putin cate putin in cea mai buna versiune a mea ca mama... si pentru asta si multe altele iti multumesc! Iti multumim pentru magia pe care ai adus-o in viata noastra si de care ne bucuram cu totii zi de zi!
La multi ani fericiti, frumosi si buni ca tine!













miercuri, 21 ianuarie 2015

Mica mea balerina

Asa cum ne si asteptam, Maya a invatat multe la cursul de balet despre care am scris si aici ...nu doar sa danseze si sa aiba o tinuta potrivita unei fetite ci si sa fie disciplinata, sa munceasca mult pentru a-si atinge scopul, sa fie recunoscatoare atunci cand cei din jur ii acorda incredere si totodata constiincioasa ca sa le rasplateasca increderea. A invatat sa lucreze in echipa: au fost si cate sase repetetitii pe saptamana si nu a lipsit decat o singura data cand i-a fost foarte rau, in rest a fost acolo mereu pentru ca stia/stiam ca totul se face in echipa, colegele ei si doamna instructor se bazau pe ea (ca si pe fiecare din colegele ei)...Niciodata nu a spus ca nu vrea sa mearga sau ca s-a plictisit sau ca a obosit...Mereu intreba doar: "Cand mai avem repetitii?" Pentru ca ii place enorm, pentru ca si atunci cand mananca ea se ridica de pe scaun mestecand si face piruete sau diversi pasi si se reasaza pentru cateva secunde sa mai ia ceva din farfurie si cu mana libera danseaza...si parca toata gratia si dragalasenia din tot corpul ii aluneca atunci in manuta aceea care face miscari duioase in aer, asemeni aripilor de ingeri...

A invatat ca prietenul la nevoie se cunoaste in situatiile cand noi nu o puteam duce/aduce la cursuri si o duceau fie fratele meu, cumnata mea, fie nanul Ayanei (Multumim mult tuturor!!!)... A invatat ca atunci cand ne dorim din tot sufletul ceva, trebuie sa muncim si sa facem sacrificii sa obtinem ce ne dorim sau sa ajungem acolo unde dorim... A invatat sa se adapteze oricaror conditii si sa dea tot ce are mai bun... A invatat sa-si invinga emotiile si sa se prezinte in fata unor straini si nu oricum, ci dansand, sincronizandu-se cu alte 5 fete (asta la concursuri caci la spectacole sunt mai multe pe scena) si mai ales tinand cont in acelasi timp de o sumedenie de detalii...capul sus, varful intins, privirea inainte etc. A invatat sa accepte ca greseste si ca trebuie sa fie mai atenta, a invatat ca daca primeste laude nu inseamna ca munca s-a sfarsit, ca pentru tot ce primeste trebuie sa ofere si ea... A descoperit ca exista zile in care din cauza orelor prelungite de antrenament nu-i mai ramane timp pentru povestile de seara sau pentru joaca cu sora ei si totusi se culca fericita si entuziasmata... A inceput sa invete (mai avem de lucru aici) ca nu poti sa castigi mereu dar ca experienta conteaza intotdeauna, ca este o mare realizare sa te prezinti onorabil la un concurs national... A invatat ca fiecare o ajutam cu ce putem dar ca munca ii revine ei, la fel si medaliile...  Toate acestea si multe altele le-a invatat pentru ca are un instructor deosebit, care aproape ca s-a mutat la sala de dans pe perioada pregatirilor pentru concursuri, o doamna minunata care stie sa-si ofere oricand timpul si harul pentru copiii talentati si constiinciosi...  Multumim din suflet, Dana Baciu!!!

Locul II la Galatz Dance Fest


Mica mea balerina pe scena Teatrului National al Copiilor Bucuresti, la Bucharest Dance Competition








Nu doar Maya a avut de invatat din aceste experiente ci si noi, parintii... Dar asta e alta poveste. :)