Craciun fericit!

Dragii nostri,

Daca ne cititi, inseamna ca deja stiti ca avem tot ce ne dorim si nu ne mai trebuie decat sanatate sa ne putem bucura in continuare de tot ce e in viata noastra acum. Intotdeauna este loc de mai bine, de mai mult, e adevarat, insa trebuie sa ne oprim in mod constant sa ne bucuram de ceea ce avem si sa fim recunoscatori. Va dorim tuturor zile frumoase de sarbatoare, cu oameni dragi si veseli in jurul vostru, cu mese cumpatate, cadouri care sa va bucure, cu zambete calde si imbratisari sincere.

Daca v-am gresit cu ceva anul acesta, va rog sa ma iertati, promit sa fiu mai atenta, mai toleranta, mai buna anul viitor, atat cu mine insami cat si cu voi :)

Craciun fericit!

Amintiri frumoase: concerte, spectacole, teatru, balet...

In urma cu mai bine de 15 ani, a venit mama intr-o zi de la Galati si ne-a zis, mie si fratelui meu: "Gata, nu mai stam in Tecuci, ne mutam la Galati!" Am fost foarte surprinsi si curiosi sa aflam detalii. "Pai aici n-avem nici teatru, nici patinoar, nici cinema, nici Zilele Tecuciului... nimic! Ne mutam in Galati." Si asa a fost... si datorita mamei mele, care a privit lucrurile in perspectiva si cu mult curaj, din 1998 avem acces la Teatre, la concerte diverse, la patinoare, la cursuri de tot felul, la evenimente de tot felul. ( Intre timp s-a dezvoltat si Tecuciul, se organizeaza concerte si evenimente, exista acum Zilele Tecuciului etc. )

Sarim peste evenimentele in aer liber la care am mai fost din cand in cand, nu prea ma incanta... la fel, nu mai vorbesc despre Gradina Botanica sau Gradina Publica, despre Faleza Dunarii...acestea vor fi mereu acolo, la indemana :).

Ce merita insa amintit, ca sa nu uitam peste ani, voi trece in revista aici, in jurnalul nostru electronic si...public. :)

In primul rand (pentru ca s-a intamplat primul) este concertul lui Horia Brenciu de acum doi ani despre care va spuneam aici . Daca la Madonna (am scris aici despre concert) si la Shakira (am scris aici despre concert) am facut efortul de a merge pana la Bucuresti, pe "ai nostri" ii asteptam cuminti sa vina la Galati...

Anul trecut am fost la concert Loredana, un super show, ne-am incarcat bateriile si ne-am bucurat sa descoperim cat de tanara se mentine Loredana, cat de in forma este si cat de bine continua sa cante live si sa interactioneze cu publicul...

Tot anul trecut am fost la piesa de teatru Maitreyi, unde aproape ca am respirat odata cu Maia Morgenstern, am descoperit-o pe Ailyin Cadir, l-am urmarit cu interes si pe Vlad Zamfirescu...un spectacol de muzica si culoare, multa iubire, multe lectii de viata intr-o singura seara minunata...pe care am savurat-o din plin.

Spectacolul are la baza o dramatizare dubla, realizata dupa romanul ,,Maitreyi” de Mircea Eliade, cu interventii din ,,Dragostea nu moare” de Maitreyi Devi, fiind prima data cand aceste doua puncte de vedere se intalnesc pe o scena de teatru. 

Distributia:
MAIA MORGENSTERN – Maitreyi la 60 de ani
AILYIN CADIR – Maitreyi la 16 ani
VLAD ZAMFIRESCU – Mircea Eliade
DORU ANA – Narendra Sen, tatal lui Maitreyi
ANCA SIGARTAU – Srimati Devi, mama lui Maitreyi
JASMINE ILIESCU – Chabu, sora lui Maitreyi in varsta de 8 ani
CARLA MARIA TEAHA – Lilu, verisoara lui Maitreyi
MARIUS CHIVU – Mantu, verisorul lui Maitreyi
RADU MICU – Harold, prietenul lui Eliade
 TEODORA CALAGIU – servitoarea
Coregrafia: Carmen Pesantez
Scenografia: Adina MastalierDramatizarea
Regia artistica: CHRIS SIMION

Anul acesta Maya a fost premiata (locul II) la un concurs de desene organizat de Europe Direct. Pentru a-si primi premiul, a urcat pe scena Teatrului Muzical. Mi-a trezit amintiri, m-am intors in timp, cand veneam cu autocarul de la Tecuci ca sa-mi primesc premiile si diplomele la olimpiade...nevenindu-mi sa cred ca acum asist la premierea propriului copil, cand mai ieri eram eu insami un copil... Aproape ca nu mi-a venit sa cred cand am vazut reactia prezentatorilor si a celui care trebuie s-o premieze pe Maya cand au vazut-o(vicepresedintele Consiliului Judetean chiar a luat-o in brate, fara sa se cunoasca inainte). A fost prima data cand Maya a urcat pe o scena mare, cu sala plina de oameni straini...(cu totul altfel decat la serbari). Si da, ca orice mama, am fost mandra de copilul meu. :)

(Desenul Mayei este cel din mijloc, de sus.)

Tot anul acesta, Maya a avut primul spectacol de balet pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor, de 1 iunie, ocazie cu care am simtit ca am primit eu un cadou de 1 iunie de la ea :)

Acum, in luna noiembrie, am fost la concertul lui Stefan Banica Jr unde am primit si un premiu dupa concert, in culise (in urma unui concurs de mesaje scrise pentru el pe Facebook), cand Maya a fost extrem de incantata sa-l cunoasca :) Este atat de calm, cald si simplu, zambitor si fara fitze si...mult mai tanar ca la televizor :) A facut show, asa cum era de asteptat... un artist atat de complet, ne-a facut sa dansam cu toata energia, si sa cantam din tot sufletul cu totii...

 Maya a avut emotii toata ziua dar a scapat de ele dupa ce i-a oferit un desen facut de ea si el a pupat-o de vreo 4-5 ori si a imbratisat-o.

Ma intorc putin la anul trecut (2012) cand am fost cu Maya la Festivalul International de Animatie Gulliver la Teatrul de Papusi Gulliver. Festivalul dureaza cinci zile (de luni pana vineri) in luna noiembrie si in fiecare zi se joaca 4-5 spectacole diferite. Maya a fost la vreo 10 piese anul trecut, gratie si catorva prietene care au putut s-o duca atunci cand noi eram ocupati :) Saptamana festivalului a devenit sfanta pentru noi, astfel ca si anul acesta am fost la zece piese de teatru superbe, a fost un fel de culturalizare intensa :)) un maraton al pieselor de teatru pentru copii. La fel ca anul trecut, si anul acesta am dus-o si eu dar si Cosmin, si trei dintre prietenele mele. Asta seara am fost cu totii la ultimul spectacol, Cenusareasa. Daca cineva din Rm Valcea citeste postul meu cumva, va recomand cu toata inima acest spectacol pus in scena de Teatrul Municipal Ariel. A fost un spectacol magic, am intrat cu mari si mici in atmosfera de la inceput, un spectacol muncit, cu actori tineri care imi dau mereu convingerea ca atata vreme cat avem arta si dragoste pentru arta, mai avem speranta pentru noi, pentru viitorul nostru si al generatiilor viitoare... Este minunat sa vezi cata daruire au actorii, cat de frumosi sunt, cat de expresivi (ne-am delectat de-a lungul festivalului si cu teatrul mut, cu teatrul de umbre, si cu marionetele etc) si cu cata seninatate isi fac treaba...este minunat sa-ti descoperi vocatia si mai ales sa ti-o urmezi. Ayanei i-a placut foarte mult, din toate spectacolele am luat-o doar la Cenusareasa, nestiind pe larg subiectul/manifestarea celorlalte si temandu-ma ca s-ar speria sau plictisi. Abia astept ca anul viitor sa mearga si ea la mai multe piese :)
Nu am facut decat fff putine poze, nedorind sa-i deranjez pe actori cu blitul... am vrut insa sa imortalizez momentul dinaintea piesei Ursul pacalit de vulpe (Asociatia Ataraxia, Rm Valcea) cand, inainte de a incepe spectacolul, unul dintre actori (Alex Popescu, acelasi actor care a interpretat si rolul printului in Cenusareasa, in aceasta seara) a cerut copiilor sa iasa in fata spectatorilor pentru un scurt joc si cum Maya s-a oferit voluntar, am dorit sa aiba amintiri si din acest moment. Pacat doar ca pozele n-au iesit bine. :)

          Ne pare rau ca s-a terminat, desi a fost greu cu organizarea noastra, mereu pe fuga si cu ochii pe ceas. A meritat insa si abia asteptam sa repetam maratonul si anul viitor! va intrebati daca Maya mai tine minte ceva din toate piesele? Da, am fost surprinsa sa vad ca-si aminteste de ceea ce a vazut anul trecut, rasfoind brosura cu piesele...iar entuziasmul ei si emotiile pe care le traieste odata cu personajele...sunt nepretuite!

Se vede cat e de incantata, nu? :) La spectacolul "Calatorie spre Soare-Apune" (Teatrul pentru copii, Hong Kong, China)

La 3 ani, pentru mai tarziu

La multi ani, Ayana Maria!
Am intarziat cu 2 saptamani postarea aceasta, insa tu ai sa ma ierti...

Sa-ti fie viata ca o adiere  

Si fiecare pas un inceput
Mainile tale fie mangaiere
Si-orice cuvant din inima nascut!


Surasul tau sa semene lumina
Inima ta sa fie alba stea
Sa ai privirea calda si senina...
Orice atingi sa purifici cu ea!

Orice-ntalnesti sa infloreasca-ndata
Si cat traiesti sa stii doar a iubi
Sa-ti fie vesnic inima curata
Cat timp iubesti sa nu mai poti muri!

Grig Salvan-Dedicatie



 Daca de Maya ma bucur ca este sensibila, plina de afectiune pentru toata lumea, tandra si mereu vesela, in ceea ce te priveste sunt linistita ca vei face mereu tot posibilul sa-ti atingi scopul, sa-ti implinesti visele... nu depinzi de nimeni, tu singura iti ceri drepturile ferm si faci tot ce poti sa ajungi acolo unde vrei. Tu ne-ai dat jos de pe norii pufosi unde credeam ca avem lăcaşul dupa ce am fost binecuvantati cu Maya si ne-ai aratat ca exista si nuante de gri amestecate cu rozul cu care ne obisnuiseram... Insa noi te-am inteles si iti suntem mereu alaturi si te lasam sa te dezvolti in ritmul tau :) Si rozul a ramas roz, desele tale raceli din primul an au trecut, ai facut primii pasi singura abia la 2 ani dar stiam ca vei reusi, ca ai nevoie sa faci lucrurile cum si cand vrei tu... Ne bucuri zilnic cu veselia ta si ne amuzi cu mofturile tale, cu expresia fetei atunci cand te straduiesti sa pari suparata :) Da, ne trezesti inca noaptea plangand dar stiu ca nu o faci cu rea vointa si atunci nu ma supar (si nici nu ma tii treaza mult), si stiu ca peste un timp voi avea nopti de somn neintrerupt si-mi va fi dor de dragalasenia de acum... Da, esti mai mofturoasa la mancare pentru ca ceri ceva mun-mun (bun-bun = dulciuri) zilnic si din cauza asta mananca si Maya porcarii dulci, dar incerc sa compensez cu legumele, fructele, semintele si nucile crude de tot felul pe care le savurati cu placere (Slava Domnului!)... Da, esti mai fricoasa dar in loc sa te fortam, noi incercam sa-ti intelegem fobiile, sau macar sa le acceptam, pentru ca doar asa vom reusi impreuna sa le depasim... Ma gandesc uneori ca viata va fi (poate) destul de dura pentru tine in viitor, nu e nevoie sa fim si noi duri. Va trebui sa te supui destul cand vei fi mare, nu vreau sa mi te supui mie ci sa te dezvolti, sa descoperi, sa te descoperi, sa evoluezi. Da, ai impresia ca ti se cuvin toate jucariile cu care se joaca Maya exact in momentul in care ea se joaca cu ele...si toate cartile, creioanele, literele si tot restul...pentru ca asa sunt fratii mai mici... si va lasam sa va rezolvati singure conflictele pentru ca stim ca doar asa veti intari relatia superba pe care o aveti. Voi va certati, voi va impacati imediat, atat de firesc si frumos...ce rost ar avea sa intervenim noi intre voi? Dar despre relatia voastra speciala, in alta postare...

Au trecut trei ani, Ayana... Nu a fost usor caci sunteti amandoua mici si solicitante insa a fost si este frumos, induiosator. Merita totul si totul este frumos dar extrem de efemer. Am remuscari? Da, evident ca am, pentru ca in loc sa te alint pe tine, asa cum stiam ca se intampla cu al doilea copil, eu am ales sa-i acord Mayei aceeasi atentie ca si inainte de a te naste, pentru ca m-am gandit ca din cauza ca este mai sensibila, mai mare si mai constienta, ar suferi mai mult din lipsa de atentie... Si pentru ca nu as fi vrut nicio clipa sa fie geloasa Maya, am vrut sa fiti cele mai bune prietene si sa va iubiti mult mult...si iata ca se vede iubirea voastra din avion :)))) Si n-as schimba nimic din ce am facut, esti perfecta asa cum esti, sunteti perfecte si unice pentru noi.

De ziua ta, iti doresc sa fii mereu sanatoasa, plina de entuziasm, sa fii buna, sa nu uiti ca pana nu-ti dau o bucatica de ciocolata si pentru Maya (mereu imi ceri si pt ea) tu nici n-o gusti pe a ta, sa-ti descoperi vocatia si sa ti-o cultivi, sa vezi mereu partea frumoasa a lucrurilor, sa observi frumusetile naturii si sa le ocrotesti, sa vezi semnele din jurul tau, din viata ta...sa ai oameni frumosi la suflet in jurul tau pe care sa-i respecti si sa-i iubesti, insa mereu sa fii tu insati, sa mergi pe drumul tau, sa nu te lasi influentata, sa crezi in deciziile tale si sa-ti apartii tie mereu dar departe de a fi egoista, sa-ti fii auto-suficienta, sa ai incredere in tine... Sa tii minte ca unele reguli pot fi incalcate, ca ceea ce pe altul face fericit pentru tine s-ar putea sa nu insemne nimic, ca nu lucrurile sunt valoroase ci oamenii, trairile si amintirile... Incercam sa va lasam sa fiti spirite libere, sa nu va retezam aripile ca sa puteti zbura incotro veti fi fericite, insa ni s-au impamantenit niste reguli, niste prejudecati de care s-ar putea sa nu ne putem debarasa total...dar daca mai gresim, sa ne ierti, ne revenim noi :)
Mai am un milion de lucruri sa-ti spun, insa ti le mai scriu si in anii viitori, si ti le mai soptesc eu si seara la culcare, cand ne dragalim... Regret nespus ca n-am avut un timp doar al nostru dar incerc sa recuperez. :)
La multi ani, iubita mea!

Am sa-ti spun un secret: n-am vazut-o pe Maya mai fericita, cu ochii mai plini de incantare, fericire si curiozitate ca in ziua in care am venit acasa de la spital, dupa ce te-am nascut...de cate ori imi amintesc de ziua aceea imi dau lacrimile si totul este atat de proaspat in memoria mea... Maya te astepta cu atata iubire si nerabdare!

Dar asta nu e tot: in fiecare zi cand o revezi pe Maya dupa cateva ore, ai TU exact aceeasi expresie de fericire si incantare pe care o avea ea acum 3 ani...

Si daca aici spuneam ca tu esti darul cel mai de pret pe care viata i l-a facut Mayei, cred ca Maya este la randul ei darul minunat cu care noi te asteptam acum 3 ani...
La multi ani fericiti, draga noastra!

Activitati de toamna

 A venit si toamna, au cazut frunzele, am primit teme la gradinita, le-am facut si ne-am jucat impreuna. Sfarsit. :) Aaa, ba nu, ba nu, hai sa va spun ce si cum am facut :)

In primul rand, am adunat frunze cu Maya seara, cand erau aprinse deja luminile pe strada... adunam si ne minunam de cat de frumos este covorul de frunze aramii... Maya chiar a prins intre manute o gramajoara de frunze pe care si le-a aruncat deasupra capului, razand sub ploaia de frunze cum numai copiii fericiti stiu sa o faca...

Tema era o lucrare de toamna x2 pentru ca avem doua fete la aceeasi gradinita :) Aici este afisul cu evenimentul respectiv.

Ce sa facem...? Ce sa facem...? Pentru lucrarea Ayanei, ne-am gandit sa facem o fetita din frunze... si iata ce ne-a iesit:

Cu Maya a fost mai complex...pentru ca este mai mare si ii place sa faca lucruri deosebite, isi ia foarte in serios orice tema si nu se ridica de la masa pana nu-si termina lucrarea... 

Dupa ce a colorat cu creioane Aquarelle, a dat cu pensula uda pe deasupra...

Apoi a lipit frunzele...

Si a vrut neaparat sa coloreze asa ( "ca sa iasa un peisaj frumos") :)

A doua zi, ne-am jucat  acasa din nou cu frunzele, liber de data asta... Cu Ayana am lipit frunze pe care le-am comparat mare/mica si le-am numarat in romana si-n engleza...

Iar Maya, dupa ce a venit de la balet, si-a facut singura un proiect dupa cum a vrut :)

Tablourile din plastilina si motricitatea fina

Afara ploua, fetele erau acasa de cateva zile (pentru ca le cam curge nasul si tratamentul homeopat cere timp si rabdare) si incercam sa nu ne plictisim... Mi-am amintit de aceasta modalitate de colorat cu plastilina, o idee super si o activitate care pe langa faptul ca le dezvolta imaginatia, creativitatea, simtul estetic (atat cat e posibil la varsta lor), le ajuta sa-si imbunatateasca motricitatea fina, sa-si "incalzeasca" articulatiile pentru anii ce vor veni cand vor avea de scris pagini intregi cu liniute, bastonase, litere mari si mici de mana etc.
Au trecut la treaba tare incantate de idee si abia abia am reusit sa le desprind de activitatea cu plastilina care ofera posibilitati de lucru nelimitate :)

Precizez din nou ca nu suntem artiste la modelat plastilina insa scopurile acestui joc sunt...joaca in sine, antrenarea manutelor in vederea scrierii prin intarirea si pregatirea muschilor degetelelor si dezvoltarea imaginatiei... ne distram si ne bucuram pe masura ce facem ceva impreuna, fara sa avem asteptari cu privire la rezultatul artistic final, ci mai degraba ne lasam purtate de val dar cautam sa ne indeplinim obiectivele...

Ayana (2 ani si 11 luni) ...  (stiu, e inca departe capitolul scriere pt Ayana insa specialistii spun ca nu e niciodata prea devreme sa-i pregatim pe copii prin jocuri si activitati specifice cum ar fi transferul diferitelor bobite/alune, decupatul si lipitul sau Joaca cu mozaicul)

Maya (5 ani si 8 luni)

Si lucrarea facuta de ele doua impreuna... asta e aspectul care ma bucura enorm de fiecare data, faptul ca reusesc sa lucreze impreuna :)

De trei zile imprastiem plastilina peste tot si seara o adunam pentru ca a doua zi s-o luam de la capat... in afara de desene cu plastilina, fetele fac castronele, bratari, flori, tobogan, leagan, prajituri pe care apoi (ne prefacem ca) le gustam...
Bratari pentru noi, fetele, facute de Maya si pt tati ceas:

PS: plastilina pe care am folosit-o nu se intareste si nici nu s-a lipit de foi, astfel incat poate fi refolosita, dezavantajul fiind ca operele de arta nu vor dainui decat in poze...