Din ce in ce mai bine!

Ninge atat de tare... ni s-au dat planurile peste cap, nu mai plecam la Brasov pentru revelion, insa stiu ca totul se intampla cu un motiv, asa ca nu mai fac bagaje ci imi fac un ceai pe care-l sorb usor din cana mea rosie cu buline albe si fac bilantul anului care se incheie.
In urma cu un an, ma intrebau elevii ce imi doresc de la Mos Craciun si le raspundeam la fel tuturor, razand:  "Un apartament cu 4 camere!" :) Parea un vis si atat. Dar am invatat ca daca visezi, lucrurile se intampla. Daca le vizualizezi, daca iti doresti din toata inima ceva, se va intampla. Si s-a intamplat. Este minunat, avem spatiu destul, suntem aproape de gradinita si de scoala... Ni s-a implinit un vis si in fiecare zi simtim recunostinta pentru asta. Odata cu mutarea, s-au mai produs cateva schimbari, toate spre binele nostru, cum altfel? Cosmin si-a schimbat serviciul, eu am invatat sa accept tot ce se intampla cu seninatate si incredere, am descoperit ca suntem cu totii prinsi intr-o mare retea si ca totul se intampla cu un motiv, ca fiecare om a avut si are un rol important in viata mea, ca fiecare intamplare imi ofera o lectie de viata pe care trebuie sa mi-o asum si sa o invat dar am invatat si cum sa trec mai departe, sa merg pe drumul meu spre lumina, spre iubire...si am mai descoperit ca de fapt drumul meu ESTE lumina si iubire, ca am oameni minunati in viata mea care ma inspira, ca Dumnezeu imi arata zilnic in atatea moduri ca ma iubeste, ca tot ce avem de facut este sa deschidem ochii si inima si sa acceptam, sa invatam sa primim...ca tot ce facem se intoarce la noi inzecit, ca intentiile bune sunt rasplatite dar si ca exista in preajma noastra din nefericire oameni rataciti care, atunci cand simt si vad in viata ta prea multa fericire, energie pozitiva, pur si simplu nu fac faţă... si in loc sa se bucure cu si pentru tine, se intorc cu spatele si pleaca...lasand loc pentru altii care rezoneaza cu tine.

Am participat la cateva evenimente minunate anul acesta, am cunoscut oameni deosebiti, am primit in viata mea oameni minunati care sper sa ma insoteasca o mare parte din drum...

Fetele sunt bine, noi suntem bine... Maya a inceput scoala acolo unde ne-am dorit, la doamna invatatoare pe care ne-am dorit-o si incantarea, constiinciozitatea si entuziasmul Mayei sunt unitati de masura care ne confirma ca alegerea a fost perfecta. Eu m-am implicat intr-un proiect nou care imi da aripi si imi umple sufletul de frumos pentru ca fac ceea ce-mi place in continuare si acum sunt inconjurata de si mai multi copii: sustin cursul optional de limba enegleza la gradinita CleverKids (Galati), o gradinita moderna, primitoare si ...de poveste! Copiii sunt minunati si Maya, care ma insoteste uneori caci nu o pot lasa acasa singura dupa scoala, se mira in mod constant: "Mami, dar ce te iubesc copiii acestia pe tine! Ai vazut ce cuvinte frumoase iti spun? Si cum te imbratiseaza? Si ce draguti sunt toti!!! Imi vine sa stau toata ziua cu ei!".

Am petrecut primul nostru Craciun in casuta noastra cea noua... liniste, pace, veselie, pupici, imbratisari, caldurica, filme de familie, daruri minunate...

 Bucurii mari pentru lucruri simple... Ayana i-a cerut Mosului o cutie cu lapte printre alte maruntisuri...pentru ca nu prea bea acasa lapte de vaca. Asa-i ca bucuria de pe chipul ei este nepretuita? :)

Maya: "Ce destept e Mosul! Ne aduce mereu numai carti minunate!" Corabia fantastica a lui Noe - o carte care se transforma intr-o corabie...fantastica! :) 

Desi nu a fost lipsit de provocari, a fost un an minunat si simt ca cel ce vine va fi si mai frumos si plin de surprize! Va multumesc tuturor ca sunteti in viata mea, ca faceti parte din drumul meu, ca ma ajutati sa evoluez, sa-mi indeplinesc misiunea, sa invat ceea ce am de invatat. Imi doresc sa va ating si eu viata frumos macar putin, pentru o perioada. Ii iert pe cei care au gresit caci stiu ca totul face parte dintr-un plan mai presus de noi...si le cer iertare pentru greselile mele celor fata de care am gresit. Va iubesc si va trimit ganduri bune, imbratisari, iubire si lumina! La multi ani!

Calendar de Advent

Anul acesta am ales si eu sa renunt la clasicul calendar cu figurine mici de ciocolata si am ales o varianta mai antrenanta, interesanta, sanatoasa si frumoasa!

Intai si intai am cumparat calendare de Advent de la Lidl (unul cu saculeti pentru Ayana si unul cu şosetuţe pentru Maya). Pana aici, simplu (desi ne-am plimbat de la un magazin Lidl la altul caci se epuizasera, ca tot ce e frumos, inedit si/sau ieftin la Lidl...). Marea intrebare a aparut acasa, cand le-am desfacut: unul lung de 2.6 m, celalalt inca si mai lung, peste 3m... Unde le agăţăm? Cum facem sa fie frumos, practic si durabil? Dupa mai multe scenarii, am ales sa le taiem si sa le lipim pe braduti. Am confectionat bradutii din trei parti triunghiulare pe care le-am invelit in hartie creponata verde, apoi am lipit cu lipici textil săculetii/şoseţelele de braduti si la final bradutii de pereti cu silicon. Ultimele doua activitati au fost efectuate de tati, restul le-am facut eu sub atenta observatie a asistentei mele, Ayana. :) M-a ajutat cum a putut ea mai bine si tare cuminte a asteptat sa le termin...ca sa nu mai spun cat de mult m-a incurajat si cat de incantata era de cum iesea totul... :)

Acum urmeaza partea mai interesanta... In fiecare zi fetele vor descoperi cate o surpriza care nu va fi neaparat ceva dulce ci o activitate pe care sa o facem impreuna. Ce îi incanta pe micutii nostri cel mai mult? Timpul petrecut cu noi, asadar luna decembrie va fi o luna petrecuta si mai mult in familie... Vor gasi si indicii de genul "Cauta in cutia de pe masa", "Cauta pe scaunul de la fereastra din birou" etc unde vor gasi diferite obiecte/ surprize : perforatoare cu formele preferate, pixuri, carti, sabloane, stampilute, ascutitoare, figurine mici etc. Din cand in cand vor primi si ceva dulce iar in anumite zile vor gasi de doua ori cate o surpriza. :) Pentru ca merita si pentru ca-mi place sa le rasfat in luna decembrie.

Acestea sunt o parte din bileţelele pe care le vor descoperi unul cate unul, in fiecare dimineata.

 

Anul viitor vom avea patru astfel de braduti pentru ca vrem si eu si tati cate unul. :)
Pana la Craciun, avem bucurii in fiecare zi, pentru ca fiecare zi este un dar pretios de la Dumnezeu. Asadar, sa ne bucuram impreuna!

Jocul de-a designerii de interior

Un joc care pare simplu (si este ieftin) dar care ofera multiple posibilati de joaca atat fetitelor cat si baietilor. Locuinta este un joc care cuprinde 13 planse A4: sapte cu fiecare camera in parte si sase planse cu  38 de jetoane cu mobilierul potrivit pentru fiecare incapere (pe care trebuie sa le decupati inainte de inceperea jocului).

Nu exista reguli :) Fiecare copil isi alege una sau mai multe camere pe care asaza mobilierul dupa bunul plac! :) Noi ne-am gandit sa ne jucam de-a petrecerea si am desenat si alte obiecte de decor, vesela si mancare pentru petrecere...

Ore in sir si-au imaginat, au purtat conversatii, au cantat si Multi ani traiasca! :) S-au gandit sa-si aduca si jucariile cele mai mici (personaje, animalute etc) din lemn, cauciuc sau plastic si veselia s-a prelungit. Puteti comanda jocul pe Libris.ro, costa doar 12 lei, nu se percep taxe postale si daca o sa va placa, mai sunt doua mape din aceeasi colectie: Cu ce calatorim si Cu ce ne imbracam.

Spor la joaca! :)

Gesturi simple, impact puternic

Tot ceea ce facem in fata copiilor nostri, indiferent daca este pentru ei sau nu, va avea un impact asupra lor mai mare decat credem noi. Ma bucur sa descopar asta de fiecare data dar ma si pune pe ganduri...oare de cate ori am facut ceva gresit si ele au fost martore? Oare ce mesaje gresite le-am transmis?
Deocamdata voi povesti doua exemple pozitive, de care vreau sa-si aminteasca si Maya dar si eu peste ani... Intr-o dimineata, Maya trebuia sa duca la scoala jucaria preferata - in cazul ei, o pisica pe care o cheama Pisi. Maya o aranjeaza mereu pe Pisi cu zgarda (o bratara din plastic) si clamita/ fundita la ureche, ambele asortate cu imbracamintea ei (a Mayei). In aceasta dimineata, eram gata sa iesim pe usa, cand Maya si-a dat seama ca zgarda lui Pisi era roz si nu rosie precum clamita... A inceput sa caute de zor, tot mai impacientata ca nu gaseste "zgarda" rosie. Ii spun "Vrei sa-ti dau bratara mea rosie sa i-o pui la gat ca zgarda?" Maya, incantata: "Da, ce idee grozava! Chiar mi-o dai?! Mami, e asa de bine ca pot conta pe tine mereu!!!" si evident, urmeaza imbratisarea... Asa cum vorbele si mai ales faptele mele au impact asupra ei, acum a venit timpul ca si vorbele ei sa aiba un impact puternic asupra mea... Da, mereu poate conta pe mine... Cat ma bucur ca a tras concluzia aceasta fie chiar si dintr-un fleac (pentru ea o mare problema) si ca vorbele mele nu raman doar vorbe... Ii repet din cand in cand ca orice-ar fi, sa aiba incredere in noi si sa ne spuna ce o framanta, ce problema are, ce greseala a facut, ce dorinte are. Trebuie sa o ajut sa-si mentina convingerea ca orice-ar fi, se poate baza pe mine, pe noi. Este in puterea mea, a noastra.


A doua intamplare s-a petrecut chiar de ziua mea, duminica. Am luat-o seara de la balet si in drum spre autobuz, m-am oprit sa intreb un baiat de vreo 10 ani care cazuse (si de care rasesera cativa adolescenti din spatele lui) daca se simte bine, daca are nevoie de ceva si daca il impinsesera baietii sau a cazut singur... Maya, care a observat ca ba mai ajut o batranica, ba conduc pe cineva confuz care nu gaseste un loc anume, sau altele de care nu-mi amintesc, constata: "Mami, tu esti asa de buna cu unii oameni!". Nu sunt bunatatea intruchipata, am si eu momente cand ma supar pe oameni pentru ceea ce fac, cand ma grabesc sa judec dar ma opresc repede, cand ma enervez... Dar Maya a vazut esentialul si asta imi da sperante din nou ca ea va ajuta ca lumea ei sa fie mai buna... Odata m-a intrebat: "De ce l-ai ajutat pe domnul acela?" Si i-am raspuns simplu: "Pentru ca avea nevoie de ajutor."
Toti copiii nostri pot schimba lumea in care traim, in care vor trai ei insisi, daca ii indrumam prin gesturile noastre. Mai importanta decat sfaturile si teoria este practica.

One moment in time...

Ce frumos si eliberator este sa te poti opri din ce faci, sa-i prinzi obrajorii copilului tau in maini si sa-l privesti in ochi, sa simti cum iubirea lui si a ta fata de el te vindeca de tot si toate, te umple de forta si energie, de lumina si caldura... E de ajuns sa fii acolo, sa-l privesti, sa-i vorbesti, sa-l asculti... Copilul tau este minunat exact asa cum este el. Este unic si nu vrea decat timpul si iubirea ta. Toate celelalte aspecte din viata lui depind de timpul tau si de iubirea ta neconditionata. Fii acolo, pentru el si pentru tine.
PS: Multumim, tati, pentru poza...este jocul nostru cu nasucurile, pe care-l facem de obicei si impreuna cu Ayana, care insa dormea in masina in momentul acela...


(La Bisoca, jud. Buzau, un colt de rai...)

Acum si aici. Atat.

Dupa o zi incarcata cu patru meditatii, cu fetele acasa (pus la masa, strans, pus iar la masa, iar strans, da-le jos cartile din biblioteca, pune-le la loc si da-le altele etc), cu Maya bolnavioara (a avut o entorsa pe care am tratat-o in doua zile datorita miraculoasei Arnica) plus o serbare si-o programare la stomatolog, seara ne pregatim de culcare. O aud pe Maya in baie cum inventeaza un cantecel in timp ce ne asteapta s-o scoatem din cada. In timp ce ma amuz ascultand-o, o rog pe Ayana sa se intoarca cu spatele la mine in pat sa-i impletesc o codita pentru ca e foarte calduroasa si noaptea transpira cu parul desfacut. Si in timp ce-i impletesc codita ma aud zicandu-i "Hai sa-ti impletesc rapid codita ca ma doare tare tare spatele si-s obosita si mai am si mancare de facut dupa ce va culcati... Abia astept sa cresteti mari si sa fiti independente..." Si  m-am oprit. Hotarasem cu ceva ani in urma sa nu ma las prada gandurilor de genul "Abia astept sa creasca fetele sa avem si noi timp pentru una, alta...sa nu mai depinda atat de mult de noi etc.". Si uite ca sub influenta oboselii mi-a iesit porumbelul, mai liber ca niciodata. Nu, nu, nu. Nu abia astept, vreau sa ma bucur de fiecare zi petrecuta cu voi chiar daca zilele seamana atat de mult intre ele (si totusi emotiile sunt atat de diferite) si o iau de la capat in fiecare dimineata intrebandu-ma oare ce ne mai asteapta azi. Stiu ca mai tarziu, de acesti ani imi voi aminti cu cel mai mare drag si voi dori sa ma intorc in timp, sa va vad alergand prin casa, sa vad aud chicotelile, sa va vad uitandu-va pe carti, jucandu-va, modeland plastilina, imbracandu-va singure pentru nu-stiu-ce bal mascat inventat... O sa-mi fie dor sa ma chemati la vreun spectacol de-al vostru organizat in sufrageria noastra, cu tati DJ, o sa ma simt vinovata ca de multe ori v-am tot amanat pentru ca aveam de intins rufe sau de facut vreo treaba in bucatarie si o sa-mi amintesc mereu de intrebarea Mayei: "Dar ce e mai important, mami, treaba sau noi?!"... pentru ca stiu ca nu veti fi mereu ale mele suta la suta...iar acum cand sunteti, vreau sa ma bucur de acest privilegiu, de aceasta binecuvantare dubla... Si va ajut sa va imbracati in rochii de balet si sa dansati special pentru mine, si va pictez pe fata pentru carnaval, si ne asezam toate trei in jurul unei carti magice si citim, si desenam ce ne dorim cel mai mult sa facem weekend-ul viitor, invatam engleza si franceza, faceti lectii de geografie si istorie cu tati si facem un puzzle, ba nu, doua, ba nu, chiar trei... si ascultam muzica si dansam... si ne uitam pe poze mai vechi si va povestesc despre voi, despre noi 2+2 si restul lumii, si va spun ca mereu veti fi fetele noastre dragi, ca mereu va veti avea una pe cealalta si veti fi cele mai bune prietene... si ne uitam cu tati la un film fantastic, sau faceti clatite cu el, sau salata si briose cu mine. Stiu ca viata voastra nu va fi mereu roz, ca incet incet vom parasi taramul zanelor si al printeselor si ca uneori va va fi greu (cum am scris si aici, in aceasta Scrisoare pentru vremuri grele) dar acum, daca dam deoparte racelile inerente, micile accidente, dezordinea, milioanele de haine de spalat, jucarii de reorganizat, bucatele de plastina de recuperat, micile conflicte dintre voi si altele, totul este minunat. Viata cu voi este o provocare continua si acum, cand ii impletesc Ayanei codita pentru culcare, retrag cele spuse referitor la independenta voastra si vreau sa traiesc clipa... sa-i mangai fiecare suvita pe care o trec peste cealalta, sa-mi infasor carliontii ei superbi peste degetele mele (fara sa mai observ ca trebuie sa-mi fac si unghiile tot in noaptea asta), sa ma gandesc cu recunostinta de cate ori am avut ocazia sa va imbratisez, sa-mi sariti voi in brate, sa ne gadilam sau sa ne jucam, sa ne plimbam de manuta, sa citim si sa ne intrebam curioase oare ce mai urmeaza, sa ne imbracam frumos pentru vreo petrecere. Si tot cu recunostinta si incredere ma gandesc la toate momentele viitoare in care va voi ajuta sa va prindeti parul, in continuare pentru gradinita sau pentru scoala, pentru diferite evenimente fericite, apoi cum va voi observa discret cand va veti aranja voi singure pentru prima intalnire...si de-acolo deja e prea departe... Ma intorc aici, acum si cu emotie in glas ma indrept spre baie. "Hai Maya, esti gata? Piciorul e bine, da?" si ne imbracam in pijamale sau in ce alegeti voi sa dormiti in noaptea aceasta, ne imbratisam, ne declaram iubirea infinita si ne culcam. De fapt, voi va culcati, eu mai stau pana dupa miezul noptii sa fac mancare si sa-mi ascult gandurile...si apoi sa-mi fac si unghiile, caci in somn e singura perioada cand pot sta cu mainile relaxate, fara sa fac nimic, dandu-i lacului de unghii sansa sa se usuce asa cum trebuie. Dar, la fel ca tati, nu ma bag niciodata in pat fara sa trec intai pe la voi, sa va vad cum dormiti, sa va ascult respiratia si sa va savurez cu totul... Viata mea nu este departe, nici in trecut sau in viitor, este acum si aici, cu voi trei. Atat.

Adio, draga gradinita!

Parca ieri paseam emotionata in holul gradinitei Step By Step (inainte avea nr. 43) cu dosarul in mana s-o inscriu pe Maya la gradinita... Caldura si disponibilitatea doamnei Director m-au ajutat sa scap repede de emotii. O alta mamica imi spusese ca este multumita de gradinita dar nu am fost in vizita inainte, nu cunoasteam gradinita, stiam doar despre sistemul Step By Step (gradinita lucreaza in acest sistem inca din 1997) si asta imi doream pentru Maya: clasa este organizata pe centre de activitate, copiii sunt incurajati sa vorbeasca liber, sa-si exprime sentimentele, sa povesteasca... In cateva cuvinte: copiii au ocazia sa aleaga centrul la care doresc sa lucreze, centrele de activitate fiind bine delimitate (masute si scaunele separate dotate cu materiale didactice specifice activitatii respective). Clasa contine un centru de citire, un centru de scriere, unul de stiinte, matematica, arta si constructii. Fiecare centru de activitate include activitati pe mai multe niveluri si cu materiale diferite. Activitatile sunt organizate logic, in functie de cerintele si stilurile individuale de invatare ale copiilor si sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informatiilor noi cu cele deja asimilate.

Maya s-a acomodat foarte bine la programul prelungit, datorita doamnelor care au dat dovada de multa rabdare, devotament, afectiune si profesionalism. A petrecut 3 ani in Grupa Veveritelor (am scris aici anul trecut despre emotiile si regretele despartirii) si inca un an (a repetat grupa mare) in Grupa Buburuzelor (unde a fost foarte iubita si apreciata de doamne). Desi au fost in jur de 27 de copii in grupa, in acesti patru ani doamnele (de la doamnele educatoare pana la doamnele ingrijitoare) au avut mereu rabdare cu copiii si in cadrul activitatilor, si la masa, si la somn. Cand vremea le permite, copiii ies in curtea generoasa a gradinitei unde se dau in leagan, pe tobogan, fac jocuri, demonstratii, descopera si observa natura, planteaza floricele, fac curatenie etc.

Plantam floricele cu Grupa Buburuzelor :)

Cu cateva saptamani in urma veveritele (Ayana este acum in Grupa Veveritelor) au avut tema Instrumente muzicale si au avut chiar un spectacol oferit de cativa copii mai mari in curtea gradinitei, moment care i-a incantat pe toti copiii gradinitei.

Ayana, numai ochi si urechi, in faţă :)

Au avut diferite parteneriate cu Casa de Cultura a Sindicatelor, teme/proiecte frumoase ca acesta sau acesta si altele in care sunt implicati si copiii de toate varstele in dorinta de a le oferi diverse experiente si de a le arata exemple prin care pot fi darnici, pot fi de ajutor, observand viata in mai multe ipostaze, lucru pe care noi, parintii, poate nu avem ocazia sa-l facem la fel de bine. De asemenea, merg la teatru sau in vizita la scoli, pe langa alte activitati... Nu pot pune poze de la toate activitatile, cred ca mi s-ar bloca blogul :) Un alt aspect pe care vreau sa-l amintesc este comunicarea buna intre doamnele educatoare si parinti. Ma intristez cand aud uneori in jurul meu parinti nemultumiti de gradinite. Va recomand cu toata inima Gradinita Step By Step sau sistemul Step By Step daca sunteti din alte orase. Doresc sa specific ca acest articol nu este platit si nu am niciun fel de avantaje de pe urma lui, pur si simplu doresc sa-mi exprim multumirea. :)

Acum, pentru ca asa este firesc, trebuie sa spunem Adio gradinitei... Ne despartim greu pentru ca ne-a fost tare bine aici :) dar privim cu incredere spre viitor, spre scoala, pentru ca atat scoala aleasa cat si doamna invatatoare vor fi pe masura asteptarilor noastre, poate chiar mai presus... Imi va fi dor de sentimentul de "o mare familie" pe care-l am cand intru in gradinita. Intreg personalul este cald, calm si senin, parca isi lasa toate problemele la usa cand vin la serviciu... Imi va fi dor de toate acestea cand va termina si Ayana (ea va mai frecventa gradinita inca doi ani). Se comunica frumos cu copiii, doamnele nu ţipă, copiii nu plang decat la inceputul anului, pana se acomodeaza, e veselie...asa cum ar trebui sa fie. Se lucreaza foarte frumos cu copiii, astfel ca li se dezvolta interesul pentru noi descoperiri, noi informatii...

Ne-au placut serbarile dar si excursiile...Anul trecut am fost cu veveritele in Dobrogea si dupa ce am vizitat un muzeu si trei manastiri deosebit de frumoase, copiii au avut o serbare...libera (fiecare a pregatit de acasa un moment surpriza impreuna cu un parinte sau singur) in poienita....

Anul acesta am fost cu buburuzele la Braila la Gradina Zoologica (da, animalele sunt la fel de triste, in caz ca va intrebati...tot nu-s fericite in captivitate...) unde copiii au vazut cum arata in realitate
tigrul, leul, paunul, bivolul si alte animale si apoi in Tabara de Copii unde copiii s-au jucat in voie in iarba, au jucat fotbal, s-au dat in leagane si in tobogane, fetitele s-au jucat de-a printesele pe patura...

Startul este foarte important, de aceea am fost tare fericiti sa descoperim ca alegerea noastra a fost una foarte buna. Daca as mai avea un copil, tot la Step By Step l-as aduce ;) . Nu-mi vine sa cred ca acum patru ani cautam rucsacel pentru gradinita si acum incepem sa cautam pentru scoala...  

Le dorim tuturor copiilor vacanta placuta. :) 

Scrisoare pentru fiicele mele, in caz de vremuri grele...

Dragile mele Raze de Soare, oricat de mult ma straduiesc sa va cresc echilibrate din punct de vedere emotional, stiu ca veti trai momente in care totul va parea ca se duce la vale...cu voi cu tot. Va scriu aceasta scrisoare pentru acele zile gri, grele, groaznice (toate incep cu gr...curios). As vrea sa stiti ca totul are o rezolvare si ca totul se intampla pentru ca voi sa va dezvoltati intr-o directie, sa evoluati spre voi cele adevarate, cele ascunse inauntrul vostru dar care veti iesi la suprafata puternice, calde, intelepte... Va rog sa nu va refugiati in vicii ci sa transpuneti aceste incercari grele in desen, muzica, scris...in orice mod frumos si constructiv de a trece peste... Puteti chiar sa va luati o carte si un CD preferat si sa mergeti una la cealalta (daca nu vom mai locui impreuna). Mereu sa va bazati una pe cealalta si sa va ajutati reciproc neconditionat. Sau puteti sa veniti la noi, la mama si la tata...promit sa nu pun intrebari daca nu sunteti pregatite sa vorbim ci doar sa sorbim impreuna o ciocolata calda sau un ceai si sa ascultam Mozart, rock, valsuri vieneze sau ce mai vreti, sa stam "culcuşite" toate trei si sa inventam povesti ca atunci cand erati mici, sa ne uitam la comedii romantice, sa dansam... sau orice veti dori. Asa cum voi ma inveseliti acum si tu, Maya -suflet pretios, imi atragi atentia ca e important ca suntem cu totii impreuna si ca avem iubire si sanatate, la fel promit sa va inveselesc si eu si sa va arat mereu ce conteaza cu adevarat. Cu totii trecem prin perioade grele, uneori din cauza noastra, alteori din cauza celor din jurul nostru. Oricare ar fi cauza, va rog sa cautati rezolvarea si daca nu o descoperiti, atunci sa gasiti in voi puterea sa treceti peste, sa lasati ranile sa se inchida...si sa va amintiti ca totul este trecator. Mai ales cele rele ;)

Cat de usor se transforma acel echilibru interior in amintire, eu va pot spune, mi se intampla si mie... Cat de usor este sa fii zdruncinat si sa ti se intoarca lumea cu susul in jos, si asta stiu... Dar mai stiu si ca poti sa te reechilibrezi, si o iei de la capat, si muncesti cu tine insuti din nou si te concentrezi doar pe acele aspecte din viata ta care te fac fericit. Si stii ca va trece si asta...si ramane doar sa-ti inveti lectia si sa-ti vezi mai departe de drum si de tine. Si speri ca data viitoare vei fi mai pregatit, mai indiferent sau mai puternic. Si nu, nu te poti consola cu ideea ca tot trebuie sa apara ceva undeva, ca nu poate fi totul perfect... Asta nu te incalzeste cu nimic. Poate fi totul bine si frumos, asa cum era ieri...si alaltaieri... si in zilele de dinainte. Vreau sa stiti ca lucrurile pentru care merita cu adevarat sa lupti nu sunt de fapt lucruri...sunt sentimentele voastre frumoase, sunt respectul fata de sine si fata de aproape, sunt sanatatea, iubirea, prietenii adevarati si membrii familiei. Sa respirati adanc, sa va amintiti de vremurile bune, calme si vesele atat cat sa va dea rabdare pentru ce va urma in procesul de vindecare dar sa nu ramaneti ancorate in trecut. Si orice-ar fi, ORICE, sa nu uitati ca eu, mama voastra, inainte de a va judeca, voi cauta o solutie sa va ajut. Si atunci cand veti avea nevoie de sprijinul meu, exact asta veti primi, sa nu va temeti ca inainte sa va ofer ajutorul meu, va voi reprosa greselile inerente. Nu! Sa veniti la mine cu inima deschisa, mereu, orice-ar fi. Vreau sa tineti minte cum uneori se intampla de trei ori pe zi sa varsati din greseala apa/iaurt/inghetata/mancare pe voi, pe haine, pe masa sau pe jos, din joaca si din neatentia specifica varstei si veseliei voastre. Si noi ce facem, eu si tati? Cautam repede solutia (servetele, prosopele, mop si altele, dupa caz) si niciodata nu va certam pentru asta pentru ca este involuntar, chiar daca se repeta...si oricine poate gresi (desi evident ca ne suparam in sinea noastra dar pe situatie, nu pe voi!). Iar privirea voastra vinovata si speriata cu atat mai mult ne impune sa ramanem calmi pentru ca in momentul acela aveti nevoie de noi, nu de nervii nostri. Desigur, urmeaza  tragerea concluziilor si atragerea atentiei pt viitor, pe un ton calm si oarecum complice... Ideea este ca la fel vom proceda mereu, asa ca puteti apela la noi pentru orice, impreuna suntem o echipa si vom depasi toate obstacolele. Promitem, amandoi. Pentru ca (printre altele) de aceea ne-ati ales pe noi sa va fim parinti. Si va multumim pentru asta. 

Pate vegan cu ciuperci

Am pus la calit (fara ulei) in Dry Cooker cam 300 grame de ciuperci taiate nici prea mare, nici prea mic (oricum urmeaza a fi blenduite, nu va obositi sa fie intr-un anume fel). Am fiert o cana de naut timp de 2 ore (l-am tinut la inmuiat 24 de ore inainte; de obicei fierb un kilogram si bag la congelator ce e in plus si asa am mereu la indemana naut fiert, numai bun de adaugat aproape in orice). Am pus intr-un bol mare o cana de miez de floarea soarelui (crud, obosit dupa ce a inotat in apa 2-3 ore) si jumatate de cana de caju (optional dar tot hidratat minim 4 ore si bine umflat de atata caz pe seama lui), zeama de la o lamaie vesela foc, sare roz (probabil adusa de zane toooocmai din Muntii Himalaya), patrunjel ciufulit si o mana de marar cu aroma de primavara. Am adaugat ciupercile si nautul pentru preaslavitele proteine (nu fierbinti caci avem in bol si grasimile din caju si/sau miezul de floarea soarelui si nu se inteleg deloc bine) si am blenduit cu blenderul manual (sau bat sau cum i-o mai zice) cu rabdare, vorbindu-le frumos sa nu se mai incapataneze sa intre sub axul blenderului si sa ramana acolo... Am gustat, daca simtiti nevoia de mai gras/alunecos/uleios, adaugati orice ulei presat la rece. Daca nu, nu. :)

Am pus pe felii de castravete (puteti pune pe felii de zucchini, pe ardei gras sau pe paine, pe orice vreti voi) si am ornat simplist cu masline si ardei rosu. Este tare bun, sanatos si satios!

Pofta buna la mancare sanatoasa!

Ciupercute umplute

Daca e weekend, e...leurda! :)

Astazi am pregatit ciupercute (da, foarte mici) champignons cu linte si leurda. Am pus ciupercile la calit (fara ulei) in Dry cooker, pentru cateva minute. (Evident, le-am spalat inainte...) Le-am scos si le-am lasat sa admire peisajul in balcon, ca doar e primavara!
Am fiert aproximativ 250 grame de linte rosie. Dupa ce s-a racit, am adaugat sare roz de Himalaya, ulei de sofranel (puteti adauga orice fel de ulei presat la rece), zeama de la o jumatate de lamaie (sau dupa gust) si o mana plina de leurda pe care am tocat-o (dupa ce am masurat-o atat de profi cu mana ;) si am spalat-o). Am blenduit si gata... Am gustat si am dat verdictul: lintea merita asezata la loc de cinste, in scaunelele rotunde care asteapta cuminti in bataia razelor soarelui (in ciupercutele de pe balcon, adica). Dar stai! Mai era ceva! Maioneza! In miezul de floarea soarelui (cam o mana) pus la hidratat de dimineata impreuna cu o mana de caju am adaugat zeama de lamaie, sare (da, tot roz) si am blenduit pana a iesit fina si de-li-cioa-sa! Am adus ciupercutele in bucatarie, am facut slalom printre doua papusele curioase si nerabdatoare, am pus pasta/humusul de linte in ciupercute si un varfulet de maioneza deasupra si gata... O minunatie!

Nu, fetelor mele nu le-au placut pentru ca nu le prea plac ciupercile si nici leurda sau usturoiul... dar eu insist ;) gusturile se schimba, nu-i asa? :)

Pofta buna la mancare sanatoasa!

Meniuri vegane/de post pentru micul dejun

Asa cum va promiteam aici, iata cateva idei pentru micul dejun:

-orice smoothie/shake/nectar de fructe sau legume verzi sau colorate...adevarate energizante pentru intreaga zi. Alaturi de o felie de paine cu unt de cocos, merge de minune un suc de morcov+mar+sfecla rosie. Optional, puteti adauga o lingurita de pudra verde de grau/orz, este un superaliment.

Fericite ca le face tati suc de morcovi, mere si sfecla rosie :)

- avocado stropit cu lamaie pe paine cu maia naturala (toata painea cu maia naturala din poze este marca Art Bread & Cookies) sau paine tip wassa (sunt mai multe sortimente, eu prefer din faina de secara si susan, se numeste Burger la Kaufland, costa 3.50 lei si are in jur de 30 de felii, la Lidl e mai ieftina -2.50) cu rosii sau ardei sau castravete sau orice altceva. Este delicios, ne place tuturor din familie, mai putin Ayanei, care e mai mofturoasa, ea cand are chef mananca doar una-doua feliute de avocado simple sau paine goala. Daca aveti, presarati seminte de canepa deasupra, sunt minunate!

- lapte de susan cu tarate de ovaz (iese ca un orez cu lapte) sau quinoa, sau chiar mei. Laptele de susan il fac astfel: pun cam 250 grame de fulgi de cocos in blender si torn apa calda (nici fierbinte, nici prea rece, cam 40 grade) peste ei, niste vanilie (pastaie pisata) sau scortisoara, vreo 2 linguri de miere sau niste curmale fara samburi hidratate in prealabil in doua ape pentru ca ma amagesc ca asa mai scap de zaharul adaugat sau de siropul de glucoza cu care unele fructe uscate sunt stropite ;) pun cam 3 cani de apa in blender...las sa se inmoaie vreo 20-30 min, apoi blenduiesc maxim un minut. Strecor prin strecuratoarea mare (deasa dar mare ca altfel ma apuca batranetea ) si apoi, uneori, mai pun o data cocosul ramas inapoi in blender, mai arunc peste el una-doua cani de apa si repet operatiunea :) Nu am timp ca as face lapte din nuca de cocos...Daca adaug cacao tot in blender, iese minunat! La inceput, e posibil sa nu va placa mai mult de un paharel, apoi, pe zi ce trece, va va placea tot mai mult. Daca nu-l bem simplu (este foarte gustos si satios), fie fierb in acest lapte diverse cereale, fie fierb paste integrale separat in apa, apoi le scot si adaug peste ele laptele (asta fac pentru fete). Daca nu-l consumati pe tot, il puteti pastra la frigider pana a doua zi cand trebuie diluat cu putina apa calda ca se aduna grasimea deasupra :) sau puteti folosi grasimea aceea la prajituri. De asemenea, pulpa ramasa o puteti pastra in congelator si apoi folosi in prajituri, checuri etc.
Langa un pahar cu lapte de cocos mancam uneori si o felie de paine cu maia naturala cu unt de cocos bio presat la rece.

Lapte de cocos cu scortisoara si quinoa

 Maya ma ajuta cu blenderul :)

 Ayana e fanul nr 1 lapte de cocos :)

Laptele de cocos (sau susan, pe care-l rasnim in prealabil) cu quinoa, mei sau hrisca poate fi indulcit cu bucatele de banane, stafide sau goji.

- paine cu o pasta din rosii taiate cubulete in sos de rosii, amestecate cu susan rasnit (in rasnita de cafea), seminte de in rasnite, oregano, sare de Himalaya si piper daca va place. In poza este paine (cu maia naturala) cu morcovi :)

- painici mici facute din faina de grau spelt, ulei de masline, oregano, sare si apa calduta, bagate la cuptor. Le puteti insoti de orice doriti. Acestea au avantajul ca reprezinta un mic dejun mai rapid, le puteti pastra 2-3 zile. 

- o mana de migdale hidratate peste noapte cu un pahar de lapte de cocos.
- o pasta formata din banana pasata, amestecata cu 2 linguri de susan rasnit si (optional) 1-2 linguri de fulgi de drojdie inactiva. Se poate consuma ca atare, cu lingurita, sau unsa pe paine (ca sa fie mai satioasa) si decorata cu cateva migdale hidratate peste noapte. Susanul (crud si rasnit) reprezinta o importanta sursa de calciu!

Cu unele idei de mic dejun si poze in care apar fetele am participat la concursul Copilul meu iubeste micul dejun, organizat de Cornelia Marin, la care am primit mentiune :) Asa se explica numarul mare de poze in care apar fetele, altfel, in mod normal cand trebuie sa le dau sa manance, zau ca nu am timp sa le mai si fotografiez :)

Sper ca v-am fost de folos cu una-doua idei ;) Pofta buna la mancare sanatoasa!