Din ce in ce mai bine!

Ninge atat de tare... ni s-au dat planurile peste cap, nu mai plecam la Brasov pentru revelion, insa stiu ca totul se intampla cu un motiv, asa ca nu mai fac bagaje ci imi fac un ceai pe care-l sorb usor din cana mea rosie cu buline albe si fac bilantul anului care se incheie.
In urma cu un an, ma intrebau elevii ce imi doresc de la Mos Craciun si le raspundeam la fel tuturor, razand:  "Un apartament cu 4 camere!" :) Parea un vis si atat. Dar am invatat ca daca visezi, lucrurile se intampla. Daca le vizualizezi, daca iti doresti din toata inima ceva, se va intampla. Si s-a intamplat. Este minunat, avem spatiu destul, suntem aproape de gradinita si de scoala... Ni s-a implinit un vis si in fiecare zi simtim recunostinta pentru asta. Odata cu mutarea, s-au mai produs cateva schimbari, toate spre binele nostru, cum altfel? Cosmin si-a schimbat serviciul, eu am invatat sa accept tot ce se intampla cu seninatate si incredere, am descoperit ca suntem cu totii prinsi intr-o mare retea si ca totul se intampla cu un motiv, ca fiecare om a avut si are un rol important in viata mea, ca fiecare intamplare imi ofera o lectie de viata pe care trebuie sa mi-o asum si sa o invat dar am invatat si cum sa trec mai departe, sa merg pe drumul meu spre lumina, spre iubire...si am mai descoperit ca de fapt drumul meu ESTE lumina si iubire, ca am oameni minunati in viata mea care ma inspira, ca Dumnezeu imi arata zilnic in atatea moduri ca ma iubeste, ca tot ce avem de facut este sa deschidem ochii si inima si sa acceptam, sa invatam sa primim...ca tot ce facem se intoarce la noi inzecit, ca intentiile bune sunt rasplatite dar si ca exista in preajma noastra din nefericire oameni rataciti care, atunci cand simt si vad in viata ta prea multa fericire, energie pozitiva, pur si simplu nu fac faţă... si in loc sa se bucure cu si pentru tine, se intorc cu spatele si pleaca...lasand loc pentru altii care rezoneaza cu tine.

Am participat la cateva evenimente minunate anul acesta, am cunoscut oameni deosebiti, am primit in viata mea oameni minunati care sper sa ma insoteasca o mare parte din drum...

Fetele sunt bine, noi suntem bine... Maya a inceput scoala acolo unde ne-am dorit, la doamna invatatoare pe care ne-am dorit-o si incantarea, constiinciozitatea si entuziasmul Mayei sunt unitati de masura care ne confirma ca alegerea a fost perfecta. Eu m-am implicat intr-un proiect nou care imi da aripi si imi umple sufletul de frumos pentru ca fac ceea ce-mi place in continuare si acum sunt inconjurata de si mai multi copii: sustin cursul optional de limba enegleza la gradinita CleverKids (Galati), o gradinita moderna, primitoare si ...de poveste! Copiii sunt minunati si Maya, care ma insoteste uneori caci nu o pot lasa acasa singura dupa scoala, se mira in mod constant: "Mami, dar ce te iubesc copiii acestia pe tine! Ai vazut ce cuvinte frumoase iti spun? Si cum te imbratiseaza? Si ce draguti sunt toti!!! Imi vine sa stau toata ziua cu ei!".

Am petrecut primul nostru Craciun in casuta noastra cea noua... liniste, pace, veselie, pupici, imbratisari, caldurica, filme de familie, daruri minunate...

 Bucurii mari pentru lucruri simple... Ayana i-a cerut Mosului o cutie cu lapte printre alte maruntisuri...pentru ca nu prea bea acasa lapte de vaca. Asa-i ca bucuria de pe chipul ei este nepretuita? :)

Maya: "Ce destept e Mosul! Ne aduce mereu numai carti minunate!" Corabia fantastica a lui Noe - o carte care se transforma intr-o corabie...fantastica! :) 

Desi nu a fost lipsit de provocari, a fost un an minunat si simt ca cel ce vine va fi si mai frumos si plin de surprize! Va multumesc tuturor ca sunteti in viata mea, ca faceti parte din drumul meu, ca ma ajutati sa evoluez, sa-mi indeplinesc misiunea, sa invat ceea ce am de invatat. Imi doresc sa va ating si eu viata frumos macar putin, pentru o perioada. Ii iert pe cei care au gresit caci stiu ca totul face parte dintr-un plan mai presus de noi...si le cer iertare pentru greselile mele celor fata de care am gresit. Va iubesc si va trimit ganduri bune, imbratisari, iubire si lumina! La multi ani!

Povestea pescarului fericit

Un om de afaceri american se plimba pe plaja, intr-un mic sat mexican de pescari. O barca intra in port si pescarul coboara cu un cos plin de pesti. Americanul il felicita pe pescarul mexican pentru pestii sai frumosi si il intreaba:
-Cat timp ti-a luat sa pescuiesti acesti pesti?
-Destul de putin, raspunse pescarul mexicanul.
-Dar de ce nu ai ramas mai mult, ca sa prinzi mai multi pesti? intreba afaceristul american.
-Pentru ca acesti cativa pesti ne ajung mie si familiei mele.
-Si ce faci in restul timpului?
-Pai ma scol cand vreau, ma duc sa pescuiesc un pic, ma joc cu copiii mei, imi fac siesta impreuna cu sotia… Seara ma duc in sat sa ma intilnesc cu prietenii, bem un pahar de vin, cantam la chitara… O viata placuta, ce sa mai vorbim!
Americanul il intrerupe atunci:
-Asculta! Am fost multi ani director de marketing si pot sa te ajut cu niste sfaturi. Ar trebui sa incepi prin a pescui mai mult si cu beneficiile astfel obtinute sa iti cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o sa ti-i aduca acest vas, poti sa-ti cumperi un al doilea si tot asa pana cand vei avea o mica flota. Apoi, in loc sa vinzi pestele unui intermediar, ai putea sa negociezi singur cu fabrica sau sa-ti deschizi propria fabrica de peste. Asa ai putea sa renunti la satucul asta si sa te muti la Mexico City, Los Angeles sau chiar New York si sa-ti dirijezi de acolo propriile afaceri…
Mexicanul intreaba atunci:
-Cat timp ar lua toate astea?
-Intre 15 si 20 de ani, raspunse bancherul.
-Si dupa asta?
-Ei bine, dupa asta devine interesant, raspunse americanul zambind. La momentul oportun, poti sa-ti introduci societatea la bursa si sa cistigi milioane!
-Milioane? s-a minunat mexicanul. Si apoi?
-Apoi poti sa iesi linistit la pensie, sa te muti intr-un satuc linistit ca acesta, sa te trezesti cand ai chef, sa pescuiesti un pic, sa te joci cu nepotii si sa iti faci siesta cat poftesti cu sotia ta. Iar serile ai putea sa le petreci cu prietenii, band un pahar de vin si cantind la chitara…

sursa: povesticutalc.ro

De sarbatori si nu numai

Mi-am facut o cana cu ceai si in timp ce-l savurez, am ales sa ascult un colind tare drag noua... Odata cu sosirea lui Mos Nicolae maine, incep sarbatorile :).Am verificat lista cu cadouri de Craciun, am bifat cateva, pe altele le-am taiat si le-am inlocuit pentru ca mi-au venit alte idei... Incet-incet ne pregatim de sarbatori... I-am spus Mayei ca de Mos Nicolae si de Craciun, vom face si noi cadouri prietenilor si ea mi-a zis vesela "Inseamna ca vom fi si noi niste Mosi Nicolae si niste Mosi Craciuni!".

Mi-am propus de ieri sa fac o fapta buna in fiecare zi. Ieri mi-a iesit. Azi insa, inca nu am gasit ocazia dar ziua nu e incheiata inca. Am hotarat cu Maya sa facem ordine in jucarii si sa mai oferim cateva copiilor saraci. M-a intrebat "si cand mergem la ei sa le dam jucariile si sa-i vedem?"si mi-am dat seama ca impactul ar fi mai mare daca chiar i-ar vedea pe cei carora le vom da. Asa cum o impresioneaza cand vin cersetori la usa si daca sunt si copii, o las pe ea sa le dea o banana, un baton cu cereale, mere, biscuiti sau altceva din alimentele destinate ei, ca sa invete sa dea de la ea. Si o vad ca ramane pe ganduri. Stie ca sunt copii in lumea asta care mor de foame si de aceea ma supar cand trebuie sa aruncam mancare (cand cade pe jos sau ramane pe farfurie felia de paine cu unt doar inceputa, sau laptele cu cereale abia atins)... sau ca sunt copii atat de saraci ca n-au nici haine sa le tina cald...sau ca sunt oameni care n-au apa de baut...si ea stie lucrul asta si ma striga dupa ce se spala pe maini sau pe dinti "mami, vino repede si inchide bine apa ca nu pot si se consuma degeaba!" ... stie ca e posibil sa te doara sufletul tare de tot daca cineva te supara, stie ca sunt in lumea asta oameni fara maini, fara picioare, care nu pot vedea sau care nu pot vorbi... si stie ca rugaciunea noastra incepe cu "Iti multumim, Doamne, ca suntem sanatosi, intregi si normali...". Asa ca, in asteptarea sarbatorilor, vreau sa impartasesc cu voi profunda mea recunostinta ca sunt in viata si pot sa am grija de familia mea, ca sunt binecuvantata cu doua fete minunate si cu un sot tare tare bun, ca avem o viata frumoasa, prieteni buni si dragi, nu foarte multi dar adevarati, ca pot sa fac ce-mi place si astfel nu simt ca muncesc, ca nu trece o zi fara sa rad in hohote sau fara sa ascult o melodie care-mi umple sufletul de emotie. Singura sarbatoare pe care as imprumuta-o de la americani e Ziua Recunostintei, o zi in care sa ne amintim ca avem atatea pentru care sa fim recunoscatori... Macar o zi pe an.
Anul acesta, pe lista mea cu ce mi-as dori de la Mosu' nu mai scrie nimic... am tot ce-mi doresc, tot ce e mai important. O casa mai mare, curajul de-a pleca in alta tara (nu ca pe asta mi l-ar putea aduce Mosu', impachetat si legat cu fundita, sub brad:D), mai mult timp liber, o poseta verde, un scaun auto nou pentru Maya, o vacanta la munte sau orice altceva pot sa mai astepte. :) Anul asta aleg sa ma bucur de ceea ce am si sa mai dau si altora mai putin norocosi decat noi, oameni puternici care trec prin incercari grele.


Pentru cei care vad Craciunul dincolo de listele de cadouri, jucariile sofisticate, omniprezentul Mos Craciun, stresul cumparaturilor exagerate, aglomeratia din magazine si viteza nebuna cu care se deruleaza totul...