Fara s-o invat eu sa-l faca pe M sau pe A (se pare ca tati s-a ocupat de asta), Maya apare in pragul bucatariei cu tablita pe care imi facuse prima declaratie scrisa...simplu: MAMA. "Mami, uite, o surpriza pentru tine! Nu mi-a iesit chiar bine M-ul asta:(... "
Mi-au dat lacrimile, evident, ca oricarei mame sensibile la vederea celui mai clar indiciu ca e cea mai importanta pentru copilul ei, ca primul cuvant scris a fost MAMA. O strang tare in brate, o laud si-o pupacesc cat pot de tare apoi iau aparatul foto sa imortalizez momentul si capodopera. Stiu ca nu e mare lucru dar...dar este. Am vazut-o deodata, la doar 3 ani si 8 luni, ca pe un copil mare, care nu mai are mult si va intra fericit in clasa cu ghiozdanul, tragandu-si manuta din mana mea tremuranda de emotia primei zile de scoala... Si imaginatia mea nu s-a oprit aici. Am vazut-o indragostita de primul baiat, apoi dezamagita pentru prima oara de vreo prietena sau in dragoste, apoi la liceu, apoi...apoi... si eu? ce caut eu in bucatarie, sa spal vase si sa fac mancare, cand fetele mele cresc atat de repede???:))) parca ieri am venit acasa de la maternitate si am invatat una de la alta cum sa traim impreuna, parca ieri i-am facut prima baita, botezul, primele cuvinte, primul cantecel, primii pasi, prima zi de gradinita...si acum...primul cuvant scris de ea! Da, primul ei cuvant a fost MAMA. Si MAMA ei sunt eu. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
M-as bucura sa stiu ce crezi...