Nu mai putem face nimic…

Ne stim de peste 7 ani. L-am placut din prima zi si am stiut ca ne vom intelege de minune. Era special, ma completa, ma ajuta cand aveam mai mare nevoie... Am incercat impreuna lucruri noi, am trecut amandoi prin diverse etape. Am fost impreuna si la bine, si la rau... am trait multe esecuri impreuna dar si succese. La toate aniversarile, sarbatorile, mi-a fost alaturi, m-a sustinut si m-a ajutat fara sa cracneasca macar o data. Apoi, din senin, a devenit prea galagios, obosea repede, nu mai tinea pasul cu mine... :(( M-am gandit ca sunt doar toane si ca-i va trece... Dar trebuia sa-i acord mai multa atentie, sa-i caut in coarne, sa repar ce putea fi reparat. Stiu ca nu e de neinlocuit, pot avea oricand un altul, si un altul... Insa m-am invatat cu el si desi nu mai era incantarea aceea de la inceput, eram legati unul de celalalt. Poate l-am supraestimat si i-am cerut prea mult. Acum, e prea tarziu. Nu mai merge, gata. Lucrurile astea nu pot fi reparate, ori merge, ori nu merge. Nu mai "carpim", ca-n alte vremuri. Te lasa, cauti altul! Repet, e prea tarziu si n-am ce face... Ieri, relatia noastra a luat sfarsit. Irevocabil. Da, mixerul meu, pe care-l am de 7 ani (de la Dana si Valeriu), m-a lasat. S-a stricat. :((