marți, 26 martie 2013

Distractie 100%, talent mai putin...

Am mai facut noi una-alta dar n-am mai avut timp deloc de scris pe blog. Sper insa ca de-acum sa-si aminteasca Maya ce facem mai important :) si chiar daca-mi scapa ceva important si nu mai reusesc sa scriu pe blog, sa ne aducem cumva aminte mai tarziu...

Am primit de Craciun o pasta modelatoare cu uscare la aer si am tot amanat sa ne-apucam de lucru nestiind ce modele mai usurele sa facem, ca de incepatori, mai ales ca ma temeam ca voi fi atat de anti talent incat voi lasa sa-mi scape "Nu ma pricep deloc...", propozitie care trebuie evitata in prezenta copiilor, dupa cum am citit... :)

Ne-am facut curaj si am inceput. Prima faza - framantatul pastei cu degetele umezite...multa mizerie, Maya isi scutura manutele de apa si degetelele ei imprastiau stropi albi peste tot in jur...dar nu ne pasa, oricum nu mai aveam ce face, incepuseram si trebuia sa continuam... asa ca ne-am amuzat si am continuat sa facem bilute mici pe care apoi le-am turtit si le-am modelat dupa cum am dorit, cu mana libera sau cu forme de biscuiti... ca la plastilina.Ne-am mai amuzat putin si in baie, incercand sa scapam de pasta lipita bine pe degete, unghii, maini si chiar maneci :))

Dupa cele 2 zile de repaus pt uscare, ne-am apucat de pictat...aici a fost la fel... ne-am murdarit si ne-am distrat. :)) Am reusit sa fac si poze in faza asta.


Unele s-au spart chiar in timp ce le pictam, data viitoare vom sti sa le facem mai groase. (mai avem pasta hihi :)  )








Aici Maya a vrut sa faca o pizza, in caz ca nu se observa :)


Le-am oferit bunicutelor cate o inima s-o puna pe frigider sa-si aminteasca de Maya :) (nu c-ar avea nevoie de magneti pe frigider ca sa se gandeasca la ea:))...)




sâmbătă, 16 februarie 2013

Ceaiul - savoarea mea de dimineata, pranz si seara :)

Vreau sa va arat o parte din colectia mea de ceaiuri cu petale de trandafiri, albastrele, bujori, fructe goji, guarana, lemon grass, flori de nalba, petale de margarete, bucatele de mar, scortisoara, caise, ghimbir, ceai rosu, alb, verde sau negru si alte plante minunate care-mi fac zilele inca si mai frumoase...vi le arat si voua caci pentru mine descoperirea lor a fost o adevarata incantare. Daca sunteti amatori de ceai, daca vreti sa incercati ceva nou si aromat, neaparat vizitati site-ul CTSCorner si poate veti face astfel incat zilele geroase care ne-au mai ramas sa treaca mai usor si mai placut... Au preturi pentru toate buzunarele, ceaiuri simple sau combinatii inedite, idei de cadouri sau mici bucurii pentru voi insiva.


Acesta NU este un post platit, singura rasplata ar fi aceea ca veti avea bucuria de a bea ceva buuun...Eu imi doresc sa-i fi descoperit mai devreme... Ca idee, dupa ce am baut doar ceaiuri de la ei o perioada de timp, pana sa ajunga urmatoarea comanda, am baut un ceai verde cu aroma de bergamota, cumparat dintr-un supermarket, care mi s-a parut extrem de artificial, chimic aproape... 




Ma declar fan ceaiuri CTS :) Tot acolo veti gasi si cafea cu diverse arome (delicioasa si cafeaua ;)  dar eu tot la ceai raman) si seturi si accesorii pt servit cafeaua sau ceaiul... deosebit de frumoase.




S-aveti o seara minunata, eu ma duc sa-mi beau ceaiul! :)

luni, 4 februarie 2013

La multi ani, Vio!

Vio este cumnata mea. Cand ma refer la ea astfel, nu-mi suna deloc cunoscut, pentru ca n-o percep ca pe sotia fratelui meu ci mai mult ca pe prietena si sora mea. Este atat de naturala, sincera, vesela si deschisa incat n-ai cum sa n-o iubesti. Ne cunoastem de vreo 9 ani dar am impresia ca ne stim de-o viata, din alta viata... Ma simte la telefon daca e ceva in neregula, vorbim cate-n luna si-n stele, ne cunoastem bucuriile marunte si pe cele mari, ne stim problemele, ne punem una in locul celeilalte atunci cand ne lovim de o problema si cantarim situatiile din mai multe perspective. E calma, calda si impartiala cand ai nevoie. Cand trebuie insa sa-ti ia apararea, o face fara sa stea pe ganduri. Iti da si camasa de pe ea si le iubeste pe fetele mele ca si pe copiii ei. Daca vreodata ceva s-ar intampla cu noi, stiu ca ea si fratele meu ar avea grija de ele ca si de copiii proprii. (Stiu, e ciudat sa vorbesc despre asta, insa uneori am si eu niste balauri care nu-mi dau pace si ma gandesc ce s-ar intampla cu fetele daca...voi nu va ganditi la astfel de situatii? )

La multi ani fericiti, draga Vio! Sa fii sanatoasa si vesela! Iti multumesc ca ai intrat in viata mea acum cativa ani devenind astfel, in sfarsit, sora pe care n-am avut-o dar pe care am aflat, cunoscandu-te pe tine, ca mi-am dorit-o intotdeauna!


duminică, 3 februarie 2013

Pompoane rapide rapide

Am gasit intr-o revista instructiuni despre cum sa faci pompoane si cum Maya m-a rugat asa de frumos sa facem si noi, am trecut la treaba. Am facut poze la pagina cu pasii de urmat, in caz ca vreti sa incercati. Ale noastre n-au iesit asa bogate pentru ca n-am avut destule panglici :) dar au iesit dragute, Mayei ii plac si asta e important pana la urma.









duminică, 27 ianuarie 2013

Ce-am facut in ultimii 5 ani

Am fost fericiti. Cu totii. Restul nu mai conteaza. E simplu sa fii fericit cand ai copii, zau! Sunt atat de dragalase, pline de veselie, chicoteli, jocuri numai de ele stiute si perlute amuzante... nici nu mai stiu cum era viata mea inainte de ele. Parca nici n-a fost...
Am sarbatorit-o pe Maya la gradinita, unde totul a fost plin de veselie si emotie. La ziua fiecarui copil, se aduna cu totii in cerc sa-i faca, pe rand, cate o urare sarbatoritului si apoi se imbratiseaza. Un obicei foarte frumos, mai ales ca fiecare copil isi asteapta cu emotie randul sa devina cel sarbatorit. Cred ca si de asta Maya a frematat de emotie toata saptamana, in asteptarea zilei cand o vom sarbatori la gradinita. Dupa ce am plecat acasa, mi-a spus ca a fost cea mai frumoasa petrecere din viata ei! Se vede pe chipul ei cum a savurat fiecare moment. Draga noastra, ne luminezi viata in fiecare zi cu zambetul si seninatatea ta, de aceea imi si place sa spun ca esti Raza Mea De Soare... Va iubim nespus de mult pe amandoua caci voi sunteti comorile noastre cele mai de pret. Stiu ca va repetam asta in fiecare zi...dar niciodata nu e prea mult sau prea des. Imi amintesc cum la 4 ani simteam ca a zburat timpul...acum nu ma mai mir, privesc inainte, cu speranta si incredere ca atata timp cat voi sunteti in viata noastra, sanatoase, totul va fi bine. Iti urez din nou tot ce ti-am urat aici si aici si te imbratisez tare tare, asa cum numai mama stie sa-si imbratiseze copilul.



Cu cea mai buna prietena, Andreea. 


Anul acesta, ti-am facut cate o bucurie mica in fiecare zi in saptamana cu ziua ta. Pentru ca meriti, pentru ca asa am simtit. Pentru ca ma simt vinovata ca nu petrec destul de mult timp cu tine, pentru ca esti extrem de dragastoasa, pentru ca traiesti cu mare emotie tot ce ti se intampla frumos, pentru ca nu-ti cumpar jucarii scumpe pe care le vezi in reclame la tv, pentru ca ne uitam minute in sir la raionul de jucarii si putem pleca acasa fara niciuna si fara tamtam, pentru ca esti inteleapta si intelegatoare, generoasa si cuminte, vesela si creativa, pentru ca stii sa apreciezi si o carte cu exercitii, si un set de creioane colorate noi, si un carnetel cu printese, si o rochie, si un joc, si o jucarie cu la fel de mult entuziasm. Pentru ca am vrut sa te recompensez pentru ca ne-ai ales pe noi sa-ti fim parinti, pentru ca ne iubesti si ne faci zilnic declaratii :) pentru ca cel mai mult pentru tine conteaza sa ne petrecem timpul impreuna, pentru ca momentul povestii de seara este atat de important pentru tine... pentru toate acestea, am ales sa te rasfat 7 zile la rand, cu lucruri sau gesturi marunte dar care pentru tine inseamna atat de mult... Azi, in ultima zi, am fost dimineata la teatru. (Imi retrag cuvintele, asta clar nu e rasfat! :-) ) Am vazut piesa Lebedele si vazand iubirea celor 12 frati (11 baieti si o fata) m-am bucurat din nou ca ai si tu o surioara pe care o iubesti atat de mult si care te iubeste la randul ei nespus de mult... si cred ca acesta este cadoul cel mai de pret pe care ti l-am putut face noi, pe care ti l-a facut viata...

Acasa, cu Ayana :)


La multi ani fericiti!

vineri, 25 ianuarie 2013

Fara titlu.




Pentru prima data in ani, nu ma mai doare sufletul cand imi amintesc de anumiti prieteni care s-au indepartat de mine desi n-am gresit cu nimic, din cate-mi spune constiinta...si pe care i-am iubit mult si dupa ce nu m-au mai vrut in viata lor...si am suferit ca o adolescenta... si in sfarsit mi-a trecut...

E greu sa ..."let go", sa dai drumul, sa renunti cand ai in spate o istorie de ani de zile impreuna, si mai ales cand ai intrebari fara raspuns. Cred ca asa e, unii oameni intra in viata noastra doar ca sa invatam o lectie, ca sa ne ajute sau sa ne provoace, sa ne fie alaturi intr-un anumit moment...si atat. Dar eu m-am incapatanat si am tinut cu dintii de o prietenie pe care am crezut-o pe viata. Insa am hotarat ca oamenii care sunt intr-adevar deschisi si care vor sa ofere, sa primeasca, sa iubeasca si se bucura oricand sa ma vada, sa m-auda, acei oameni merita energia, sentimentele, timpul si emotiile mele, nu ceilalti... Cum ma sfatuia o buna si veche prietena Mirelush...nu-mi mai pun intrebari, nu ma mai framant... Dragoste cu sila nu se poate. Da, stiu, oamenii se schimba, apar interesele, afinitatile care ne legau inainte acum sunt doar amintiri... dar eu inca mai sufar ca la 14 ani cand ma dezamageste o prietena...inca ma consum...inca am mustrari de constiinta cand gresesc... Nu depind de prezenta sau sfaturile prietenilor, nu. Imi sunt auto-suficienta si ma simt bine cu mine insami, cu familia mea... Pana la urma, Cosmin mi-e cel mai bun prieten, ma asculta mereu si ma critica atunci cand considera ca gresesc, ma lauda si-mi ridica moralul cand am nevoie...el imi stie toate framantarile si ma cunoaste cel mai bine, simte cand ma apasa ceva. Avem cele mai haioase momente, ne amuzam impreuna si radem in hohote... Totusi, prietenii isi au rolul lor in viata unui om si daca ma leg afectiv de anumiti oameni ma astept sa mi se raspunda la fel, sa nu fie superficiali... Poate am asteptari prea mari. De-acum ii las sa se aleaga ca uleiul de apa, cum se zice... Pana la urma nu prietenii cei mai vechi sunt cei mai buni, ci cei mai statornici.

Vorba soacra-mii  (NU mi-a adresat-o mie, pe mine ma iubeste iremediabil ;) )   : "Te-am iubit foarte mult... dar sa stii ca mi-a trecut." Pam-pam!