Scrisoare pentru sotul meu

Dragul meu,

In urma cu exact 10 ani, dupa (doar) o saptamana de tatonari, m-ai intrebat brusc: "S-ar spune ca noi doi ne-am cam cuplat, nu?" :) Ti-am raspuns razand da :)

Cand imi puneam intrebari despre cum stii daca ai cunoscut iubirea adevarata...cum poti sti daca ai pierdut-o si daca este adevarata vorba cum ca orice-ar fi, daca va este menit sa fiti impreuna, tot impreuna veti fi, evident dupa relatii esuate, cand nu stiam ce sa mai cred, daca sa mai cred, daca mai vreau sa cred... atunci te-am cunoscut pe tine, dragul meu Tom Hanks! :) Si intai ne-am imprietenit, ne-am spus povestile vietii, am vorbit de una-alta... m-ai cucerit cu glumele tale, cu vorba buna pe care o aveai mereu pentru mine, oricat de ocupat erai, cu faptul ca tineai minte amanuntele care ma preocupau si ma-ntrebai de ele... si pentru ca m-ai alintat din prima zi "Miutza". Si pentru ca ai avut incredere deplina in mine, in noi. M-am indragostit de sufletul tau. Toate intrebarile mele s-au spulberat, incetul cu incetul... am inteles ca este adevarat, daca va este menit sa fiti impreuna, veti fi...asa a fost cu noi. Si am trecut prin multe impreuna... printr-o cumplita furtuna cu feribotul care a durat 30 de ore, primul nostru Craciun impreuna in Irlanda (stii ca avem si povesti pentru fete despre asta), logodna noastra cand n-aveam decat 50 de euro in buzunare, n-aveam casa, n-aveam job, dar aveam sprijinul parintilor, aveam prietenii langa noi si sufletul plin de sperante si vise, apoi despartirile repetate cand plecai pe vase de croaziera,  amenajarea casutei noastre,  nunta adevarata, apoi Maya Ioana, apoi Ayana Maria...
Si sa vezi de unde a pornit ideea acestei scrisori... Astazi, dupa exact 10 ani, am mers cu totii s-o inscriem pe Maya la scoala (de fapt s-o cunoastem pe doamna invatatoare)... Desi erai atat de ocupat si obosit si aveai atatea altele de facut, ai vrut neaparat sa mergi cu noi pana acolo pentru ca era ceva atat de important... Incredibil cat de multe lucruri frumoase se pot intampla in 10 ani! Acum zece ani eram eu undeva si tu in alta parte, fiecare pe drumul lui...sau poate nu, poate fiecare incercam sa ajungem la drumul nostru comun, pe care mergem astazi impreuna.In tot acest timp, mi-ai ramas soţ credincios, esti cel mai devotat tatic, cel mai bun mester olar :))), cel mai amuzant partener de joaca pentru fete, cel mai bun instructor personal de balet pentru Maya cand ajungeti acasa, cel mai bun prieten, cel mai implicat si familist soţ. Inca ne citim gandurile, ne terminam unul celuilalt frazele, ne intelegem din priviri, inca ma invelesti noaptea cand ma dezvelesc, ma saruti cand pleci la serviciu in zori chiar daca eu dorm, inca radem unul la glumele celuilalt...si de asta stiu ca anii ce vor urma vor fi inca si mai frumosi, si mai buni, si mai plini de momente memorabile.
Iti multumesc pentru ai acceptat sa ramanem in tara doar pentru ca eu nu ma pot desprinde de elevii mei, de prietene, de familie... pentru ca-mi accepti toanele (rare, desigur), pentru ca dupa o zi de lucru, luat Maya de la gradi, dus la balet sau in alta parte, asteptat acolo, adus acasa, te trimit la posta sa stai la rand vreo jumatate de ora sa-mi iei un colet si te duci chiar de 3-4 ori pe saptamana...sau daca la 9.40 seara descopar ca-mi trebuie lapte pentru Ayana sau rosii si banane sau mai stiu eu ce, tu mergi repede la supermarket fara sa-mi reprosezi niciodata ca nu m-am gandit mai devreme... Iti multumesc ca m-ai ajutat cu fetele din prima zi de cand am venit acasa de la spital, ca orice fac eu faci si tu la fel de bine in privinta lor si de asta apeleaza la tine pentru orice... Iti multumesc pentru ca inca ma vezi cea mai frumoasa, pentru ca-mi spui zilnic ca ma iubesti, pentru ca opresti masina sa fotografiezi niste flori care-mi plac mie atat de mult, pentru ca ai incredere in deciziile mele in legatura cu educatia si alimentatia fetelor... pentru ca niciodata nu ma intrebi de ce dau atatia bani pe un parfum, o rochie sau o bijuterie ci ma admiri cu ele... si iti multumesc ca intotdeauna ai pentru noi o surpriza cand vii de la cumparaturi, ca in drum spre bucatarie sau baie te opresti sa le zambesti fetelor si sa le mangai, ca mereu ma imbratisezi cand fac ceva in bucatarie, ca repari orice se strica prin casa (chiar daca de obicei dureaza :P), ca stii sa faci haz de necaz, ca ma faci in fiecare zi sa rad in hohote, ca ma ajuti la treburile casei, ca nu-mi reprosezi ca iti calc tricoul sau camasa atunci cand trebuie sa pleci sau ca nu prea gatesc, ca te-ai adaptat odata cu mine la aceasta cursa contra cronometru care e viata noastra, si mai ales ca in aceasta cursa alergi alaturi de mine, ca facem o echipa atat de buna, astfel incat atunci cand facem popasuri, ni le petrecem frumos cu totii si facem ca timpul sa se opreasca in loc. Si iti mai multumesc pentru frumosii ochi albastri pe care i-ai oferit fetelor noastre...
Te iubesc. Te iubesc pentru toate cele care au fost, pentru toate cele care vor mai fi.

Dat fiind faptul ca tu esti cel din spatele camerei de obicei, mi-a fost greu sa gasesc poze cu tine :) mai ales cu noi doi :)

Oamenii de langa noi, fiecare cu povestea lui...

Ieri, ne intorceam de la balet. Maya sărea si ţopăia in faţa mea, pe trotuar, in drum spre maxi taxi. Aud deodata in spatele meu "Sa te bucuri de ea, este o scumpete!". Ma intorc si vad o doamna in varsta care-mi repetă "Este tare dulce, sa fie sanatoasa!" Eu, bineinteles, ii zic "Multumesc! Am doua comori, mai am una acasa..." ca deh, n-o pot lasa pe Ayana exclusa... Apoi, o ia pe Maya de mana si in cativa pasi pana la semafor, unde urma sa ne despartim, imi spune povestea vietii dumneaei... A fost profesoara de limba rusa, dar acum nimeni nu mai vrea sa-nvete rusa..."Pana si baietii mei spun < Esti urata ca limba rusa> ..." Are o nepotica de cinci ani si este vaduva de 14 ani... i-au omorat doctorii barbatul, era procuror, era plin de viata, destept si apreciat de toata lumea...la 54 de ani...de la o injectie... in 4 zile a murit... In cativa pasi, cu Maya de mana, imi spune ca e din Braila si ca n-a reusit in toata viata sa se impace cu Galatiul...ca a facut astm din cauza asta...(poluarea probabil)... si la un moment dat se opreste brusc si ma intreaba: "Ai barbat bun, asa-i? Se vede pe chipul tau ca o duci bine..." Zambesc larg (cum altfel?) si-i confirm "Da, am noroc de barbat bun." Imi zice din nou ca se vede dupa chipul meu, dupa cum zambesc... ca si ea a fost tare fericita cu barbatul ei...si el era barbat bun... ii ureaza Mayei tot binele din lume... si drumurile noastre se despart. Am ajuns la semafor.

Poveste de adormit parintii :)

De la un timp, dupa povestea de seara citita (sau chiar in locul ei) le spun fetelor una-doua povesti inventate pe loc si dupa aceea imi spune si Maya una-doua... mi-e asa de drag de ea s-o aud cum inventeaza povesti si intamplari cu personaje reale sau imaginare... si sa-i ascult glasul asa dulce si vesel...si ma apuca si-un sooomn... :))) nu c-ar fi plictisitoare povestile ei ci pentru ca ma linisteste privelistea -ele doua, fara nicio grija, intinse in pat- si glasul ei... cred ca se petrece acelasi lucru atunci cand copiii adorm ascultand povestile parintilor (Ayana adoarme, Maya sta treaza pana la final sa-mi zica si povestile ei)...

Una din povestile spuse de Maya de acum cateva seri o include pe verisoara ei, Sara Elena (pe care o iubim mult si care ieri a implinit 9 luni) si pe verisorul ei, Alex (la fel de iubit de tot familionul). Redau pe scurt, sau mai bine zis ce-mi amintesc :))

Maya (5 ani si 4 luni):
              A fost odata ca niciodata o fetita tare frumoasa pe care o chema Sara Elena si care avea 1 ani si 5 luni (?!). Si fetita noastra draguta stia sa mearga si sa vorbeasca chiar daca era asa micuta...Stii de ce? pentru ca ea era de fapt o zana buna...si avea o bagheta magica... si era tare fericita caci avea un frate, un baietel dragut pe care-l chema Alex si care avea aproape 8 ani.

Si avea o verisoara Maya care era tare suparata caci ea nu avea niciun frate, avea o surioara pe care o iubea nespus de mult dar tare mult isi dorea si un fratior...si i-a rugat pe parintii ei sa-i faca un fratior dar ei i-au mai facut inca o surioara, si inca o surioara, si inca o surioara...in total unsprezece surioare!!! Si dupa aceea, si un fratior! Si Maya a fost tare fericita caci acum avea si ea un fratior. Si s-au jucat fericiti pana la adanci batraneti.





Ii iubim mult pe verisorii/nepoteii nostri :)

Perlute (mai vechi)

Am gasit perlele acestea ale Mayei de cand era mai mica...nu stiu de ce n-am mai finalizat postarea...

Maya, la 4 ani si 5 luni...

"Mami, nu vreau sa te pierd niciodata!...Daca vezi ca eu merg pe un drum care-mi place, tu sa mergi cu mine. Si dupa aia mergem pe drumul pe care vrei tu."

In traducere, pentru mine: "Mami, sa ma lasi sa-mi aleg singura drumul, sa iau propriile decizii, dar sa fii langa mine. Si daca gresesc, sa mergem apoi impreuna pe drumul corect..." Daca lasam copiii sa faca alegeri singuri, sa ia ei deciziile, chiar daca vor face greseli, vor invata din ele. Daca le impunem noi ce sa faca, mai tarziu vor fi doar supusi, fara curajul de a-si sustine punctul de vedere, de a lua decizii hotaratoare, de a se descurca singuri. Valabil si acum, cand sunt atat de mici (si totusi atat de intelepti) si mai tarziu...

*********

"Mami, eu as vrea sa ma spal pe dinti perfect, cum vrei tu, dar limba asta nu se linisteste!" :))))))

Asa cum e firesc...

Maya: Mami, cand am sa vin la tine, inseamna ca am nevoie de ajutorul tau si tu sa ma ajuti, da?

Eu: Da, sigur c-am sa te-ajut.

Maya: Si cand n-am nevoie de tine si nu vin inseamna ca ma descurc singura sa rezolv problema, sa stii. Si cand eu am sa fiu mare si tu batrana, la fel. Cand am sa vin la tine, inseamna ca am nevoie de ajutorul tau. Cand nu-ti cer ajutorul, inseamna ca ma descurc singura, tu sa stii asta.

Pam pam! Nici nu mi-as dori altfel. :)

Cat de intelepti sunt copiii!

Jurnal de mini-vacanta in imagini

Hristos A Inviat! Speram ca ati petrecut zile frumoase, alaturi de cei dragi voua si ca ati fost veseli si cumpatati....

Noi am ales anul acesta sa plecam sa ne reconectam cu natura, sa ne amintim de inceputuri, sa respiram aer curat si sa ne incantam privirea si sufletul cu locurile atat de frumoase din tara noastra. Si pnetru ca vrem ca Maya sa nu uite pe unde am fost si ce am vazut/facut, pe langa poze, ne-am gandit sa facem un desen cu cele mai importante momente din cele 4 zile petrecute la Bicaz. Prima zi nu am luat-o in calcul, ne-am cazat si am admirat privelistea acolo, pe loc.

Pe scurt:
In prima zi am mers la Cheile Bicazului si la Lacu Rosu, apoi am gasit un loc mirific unde am facut un picnic, ne-am relaxat, fetele s-au jucat cu floricelele, cu mingea, au alergat si au ras asa cum stiu copiii fericiti sa rada...

In a doua zi am urcat pe muntele Durau, am vizitat statiunea Durau si Manastirea Durau, apoi ne-am oprit intr-un alt loc superb pentru un picnic cu cozonac vegan si traditional, cu pain au chocolat  si cu biscuiti in forma de iepurasi. Am coborat apoi muntele (drumul e prost, cum ne si asteptam, insa frumusetea naturii compenseaza totul...) si ne-am intors la hotel. (Hotelul este chiar pe malul lacului Bicaz, iar de la fereastra se vedeau si lacul si muntii de jur imprejur...ti se taia respiratia...)

In a treia zi Maya si tati s-au plimbat cu vaporul pe Lacul Bicaz, apoi am mers spre Piatra Neamt, am ocolit putin cautand un loc pentru...exact, un picnic! Am gasit din nou un varf de munte de unde puteam admira o priveliste de vis...de jur imprejur munti, jos vedeai lacuri, serpentinele serpuind... a fost incantator si pentru noi dar si pentru fete... Pana si Ayana exclama des "Wooow! Ce ninooos!"(Ce frumooos!) Dupa picnic am mers in Piatra Neamt, intr-un parc frumos unde am mancat inghetata si le-am dat pe fete in leagane si tobogane...

Mini-vacanta noastra a fost ca o gura de aer proaspat...

Si pentru ca gradinita Step by Step incurajeaza copiii sa vorbeasca liber, sa-si exprime punctele de vedere, sa-si sustina parerile in fata celorlalti copii, sa vorbeasca despre sentimentele si experientele personale, Maya a luat plansa cu ea astazi sa le povesteasca si colegilor despre locurile pe care le-a vazut... Sigur n-a uitat sa spuna ca vacanta ei a debutat cu concertul lui Smiley (pe 1 Mai) unde a mers cu tati, contrar gusturilor lui in materie de muzica...:)