Poveste de adormit parintii :)

De la un timp, dupa povestea de seara citita (sau chiar in locul ei) le spun fetelor una-doua povesti inventate pe loc si dupa aceea imi spune si Maya una-doua... mi-e asa de drag de ea s-o aud cum inventeaza povesti si intamplari cu personaje reale sau imaginare... si sa-i ascult glasul asa dulce si vesel...si ma apuca si-un sooomn... :))) nu c-ar fi plictisitoare povestile ei ci pentru ca ma linisteste privelistea -ele doua, fara nicio grija, intinse in pat- si glasul ei... cred ca se petrece acelasi lucru atunci cand copiii adorm ascultand povestile parintilor (Ayana adoarme, Maya sta treaza pana la final sa-mi zica si povestile ei)...

Una din povestile spuse de Maya de acum cateva seri o include pe verisoara ei, Sara Elena (pe care o iubim mult si care ieri a implinit 9 luni) si pe verisorul ei, Alex (la fel de iubit de tot familionul). Redau pe scurt, sau mai bine zis ce-mi amintesc :))

Maya (5 ani si 4 luni):
              A fost odata ca niciodata o fetita tare frumoasa pe care o chema Sara Elena si care avea 1 ani si 5 luni (?!). Si fetita noastra draguta stia sa mearga si sa vorbeasca chiar daca era asa micuta...Stii de ce? pentru ca ea era de fapt o zana buna...si avea o bagheta magica... si era tare fericita caci avea un frate, un baietel dragut pe care-l chema Alex si care avea aproape 8 ani.

Si avea o verisoara Maya care era tare suparata caci ea nu avea niciun frate, avea o surioara pe care o iubea nespus de mult dar tare mult isi dorea si un fratior...si i-a rugat pe parintii ei sa-i faca un fratior dar ei i-au mai facut inca o surioara, si inca o surioara, si inca o surioara...in total unsprezece surioare!!! Si dupa aceea, si un fratior! Si Maya a fost tare fericita caci acum avea si ea un fratior. Si s-au jucat fericiti pana la adanci batraneti.





Ii iubim mult pe verisorii/nepoteii nostri :)

Perlute (mai vechi)

Am gasit perlele acestea ale Mayei de cand era mai mica...nu stiu de ce n-am mai finalizat postarea...

Maya, la 4 ani si 5 luni...

"Mami, nu vreau sa te pierd niciodata!...Daca vezi ca eu merg pe un drum care-mi place, tu sa mergi cu mine. Si dupa aia mergem pe drumul pe care vrei tu."

In traducere, pentru mine: "Mami, sa ma lasi sa-mi aleg singura drumul, sa iau propriile decizii, dar sa fii langa mine. Si daca gresesc, sa mergem apoi impreuna pe drumul corect..." Daca lasam copiii sa faca alegeri singuri, sa ia ei deciziile, chiar daca vor face greseli, vor invata din ele. Daca le impunem noi ce sa faca, mai tarziu vor fi doar supusi, fara curajul de a-si sustine punctul de vedere, de a lua decizii hotaratoare, de a se descurca singuri. Valabil si acum, cand sunt atat de mici (si totusi atat de intelepti) si mai tarziu...

*********

"Mami, eu as vrea sa ma spal pe dinti perfect, cum vrei tu, dar limba asta nu se linisteste!" :))))))

Asa cum e firesc...

Maya: Mami, cand am sa vin la tine, inseamna ca am nevoie de ajutorul tau si tu sa ma ajuti, da?

Eu: Da, sigur c-am sa te-ajut.

Maya: Si cand n-am nevoie de tine si nu vin inseamna ca ma descurc singura sa rezolv problema, sa stii. Si cand eu am sa fiu mare si tu batrana, la fel. Cand am sa vin la tine, inseamna ca am nevoie de ajutorul tau. Cand nu-ti cer ajutorul, inseamna ca ma descurc singura, tu sa stii asta.

Pam pam! Nici nu mi-as dori altfel. :)

Cat de intelepti sunt copiii!

Jurnal de mini-vacanta in imagini

Hristos A Inviat! Speram ca ati petrecut zile frumoase, alaturi de cei dragi voua si ca ati fost veseli si cumpatati....

Noi am ales anul acesta sa plecam sa ne reconectam cu natura, sa ne amintim de inceputuri, sa respiram aer curat si sa ne incantam privirea si sufletul cu locurile atat de frumoase din tara noastra. Si pnetru ca vrem ca Maya sa nu uite pe unde am fost si ce am vazut/facut, pe langa poze, ne-am gandit sa facem un desen cu cele mai importante momente din cele 4 zile petrecute la Bicaz. Prima zi nu am luat-o in calcul, ne-am cazat si am admirat privelistea acolo, pe loc.

Pe scurt:
In prima zi am mers la Cheile Bicazului si la Lacu Rosu, apoi am gasit un loc mirific unde am facut un picnic, ne-am relaxat, fetele s-au jucat cu floricelele, cu mingea, au alergat si au ras asa cum stiu copiii fericiti sa rada...

In a doua zi am urcat pe muntele Durau, am vizitat statiunea Durau si Manastirea Durau, apoi ne-am oprit intr-un alt loc superb pentru un picnic cu cozonac vegan si traditional, cu pain au chocolat  si cu biscuiti in forma de iepurasi. Am coborat apoi muntele (drumul e prost, cum ne si asteptam, insa frumusetea naturii compenseaza totul...) si ne-am intors la hotel. (Hotelul este chiar pe malul lacului Bicaz, iar de la fereastra se vedeau si lacul si muntii de jur imprejur...ti se taia respiratia...)

In a treia zi Maya si tati s-au plimbat cu vaporul pe Lacul Bicaz, apoi am mers spre Piatra Neamt, am ocolit putin cautand un loc pentru...exact, un picnic! Am gasit din nou un varf de munte de unde puteam admira o priveliste de vis...de jur imprejur munti, jos vedeai lacuri, serpentinele serpuind... a fost incantator si pentru noi dar si pentru fete... Pana si Ayana exclama des "Wooow! Ce ninooos!"(Ce frumooos!) Dupa picnic am mers in Piatra Neamt, intr-un parc frumos unde am mancat inghetata si le-am dat pe fete in leagane si tobogane...

Mini-vacanta noastra a fost ca o gura de aer proaspat...

Si pentru ca gradinita Step by Step incurajeaza copiii sa vorbeasca liber, sa-si exprime punctele de vedere, sa-si sustina parerile in fata celorlalti copii, sa vorbeasca despre sentimentele si experientele personale, Maya a luat plansa cu ea astazi sa le povesteasca si colegilor despre locurile pe care le-a vazut... Sigur n-a uitat sa spuna ca vacanta ei a debutat cu concertul lui Smiley (pe 1 Mai) unde a mers cu tati, contrar gusturilor lui in materie de muzica...:)