duminică, 27 ianuarie 2013

Ce-am facut in ultimii 5 ani

Am fost fericiti. Cu totii. Restul nu mai conteaza. E simplu sa fii fericit cand ai copii, zau! Sunt atat de dragalase, pline de veselie, chicoteli, jocuri numai de ele stiute si perlute amuzante... nici nu mai stiu cum era viata mea inainte de ele. Parca nici n-a fost...
Am sarbatorit-o pe Maya la gradinita, unde totul a fost plin de veselie si emotie. La ziua fiecarui copil, se aduna cu totii in cerc sa-i faca, pe rand, cate o urare sarbatoritului si apoi se imbratiseaza. Un obicei foarte frumos, mai ales ca fiecare copil isi asteapta cu emotie randul sa devina cel sarbatorit. Cred ca si de asta Maya a frematat de emotie toata saptamana, in asteptarea zilei cand o vom sarbatori la gradinita. Dupa ce am plecat acasa, mi-a spus ca a fost cea mai frumoasa petrecere din viata ei! Se vede pe chipul ei cum a savurat fiecare moment. Draga noastra, ne luminezi viata in fiecare zi cu zambetul si seninatatea ta, de aceea imi si place sa spun ca esti Raza Mea De Soare... Va iubim nespus de mult pe amandoua caci voi sunteti comorile noastre cele mai de pret. Stiu ca va repetam asta in fiecare zi...dar niciodata nu e prea mult sau prea des. Imi amintesc cum la 4 ani simteam ca a zburat timpul...acum nu ma mai mir, privesc inainte, cu speranta si incredere ca atata timp cat voi sunteti in viata noastra, sanatoase, totul va fi bine. Iti urez din nou tot ce ti-am urat aici si aici si te imbratisez tare tare, asa cum numai mama stie sa-si imbratiseze copilul.



Cu cea mai buna prietena, Andreea. 


Anul acesta, ti-am facut cate o bucurie mica in fiecare zi in saptamana cu ziua ta. Pentru ca meriti, pentru ca asa am simtit. Pentru ca ma simt vinovata ca nu petrec destul de mult timp cu tine, pentru ca esti extrem de dragastoasa, pentru ca traiesti cu mare emotie tot ce ti se intampla frumos, pentru ca nu-ti cumpar jucarii scumpe pe care le vezi in reclame la tv, pentru ca ne uitam minute in sir la raionul de jucarii si putem pleca acasa fara niciuna si fara tamtam, pentru ca esti inteleapta si intelegatoare, generoasa si cuminte, vesela si creativa, pentru ca stii sa apreciezi si o carte cu exercitii, si un set de creioane colorate noi, si un carnetel cu printese, si o rochie, si un joc, si o jucarie cu la fel de mult entuziasm. Pentru ca am vrut sa te recompensez pentru ca ne-ai ales pe noi sa-ti fim parinti, pentru ca ne iubesti si ne faci zilnic declaratii :) pentru ca cel mai mult pentru tine conteaza sa ne petrecem timpul impreuna, pentru ca momentul povestii de seara este atat de important pentru tine... pentru toate acestea, am ales sa te rasfat 7 zile la rand, cu lucruri sau gesturi marunte dar care pentru tine inseamna atat de mult... Azi, in ultima zi, am fost dimineata la teatru. (Imi retrag cuvintele, asta clar nu e rasfat! :-) ) Am vazut piesa Lebedele si vazand iubirea celor 12 frati (11 baieti si o fata) m-am bucurat din nou ca ai si tu o surioara pe care o iubesti atat de mult si care te iubeste la randul ei nespus de mult... si cred ca acesta este cadoul cel mai de pret pe care ti l-am putut face noi, pe care ti l-a facut viata...

Acasa, cu Ayana :)


La multi ani fericiti!

vineri, 25 ianuarie 2013

Fara titlu.




Pentru prima data in ani, nu ma mai doare sufletul cand imi amintesc de anumiti prieteni care s-au indepartat de mine desi n-am gresit cu nimic, din cate-mi spune constiinta...si pe care i-am iubit mult si dupa ce nu m-au mai vrut in viata lor...si am suferit ca o adolescenta... si in sfarsit mi-a trecut...

E greu sa ..."let go", sa dai drumul, sa renunti cand ai in spate o istorie de ani de zile impreuna, si mai ales cand ai intrebari fara raspuns. Cred ca asa e, unii oameni intra in viata noastra doar ca sa invatam o lectie, ca sa ne ajute sau sa ne provoace, sa ne fie alaturi intr-un anumit moment...si atat. Dar eu m-am incapatanat si am tinut cu dintii de o prietenie pe care am crezut-o pe viata. Insa am hotarat ca oamenii care sunt intr-adevar deschisi si care vor sa ofere, sa primeasca, sa iubeasca si se bucura oricand sa ma vada, sa m-auda, acei oameni merita energia, sentimentele, timpul si emotiile mele, nu ceilalti... Cum ma sfatuia o buna si veche prietena Mirelush...nu-mi mai pun intrebari, nu ma mai framant... Dragoste cu sila nu se poate. Da, stiu, oamenii se schimba, apar interesele, afinitatile care ne legau inainte acum sunt doar amintiri... dar eu inca mai sufar ca la 14 ani cand ma dezamageste o prietena...inca ma consum...inca am mustrari de constiinta cand gresesc... Nu depind de prezenta sau sfaturile prietenilor, nu. Imi sunt auto-suficienta si ma simt bine cu mine insami, cu familia mea... Pana la urma, Cosmin mi-e cel mai bun prieten, ma asculta mereu si ma critica atunci cand considera ca gresesc, ma lauda si-mi ridica moralul cand am nevoie...el imi stie toate framantarile si ma cunoaste cel mai bine, simte cand ma apasa ceva. Avem cele mai haioase momente, ne amuzam impreuna si radem in hohote... Totusi, prietenii isi au rolul lor in viata unui om si daca ma leg afectiv de anumiti oameni ma astept sa mi se raspunda la fel, sa nu fie superficiali... Poate am asteptari prea mari. De-acum ii las sa se aleaga ca uleiul de apa, cum se zice... Pana la urma nu prietenii cei mai vechi sunt cei mai buni, ci cei mai statornici.

Vorba soacra-mii  (NU mi-a adresat-o mie, pe mine ma iubeste iremediabil ;) )   : "Te-am iubit foarte mult... dar sa stii ca mi-a trecut." Pam-pam!

duminică, 20 ianuarie 2013

Basmele Padurii

Am cumparat acum ceva vreme o carte destul de inedita, cu povesti despre copaci. Cartea se numeste Basmele Padurii si a aparut la Editura Cartea Copiilor. Desi la inceput am fost oarecum sceptica, gandindu-ma ca poate ne vom plicitisi sa citim povesti cu/despre copaci... am cumparat-o si am descoperit ca ma inselasem.

Ne plac foarte mult povestile adunate in aceasta carte, sunt pline de invataminte... Inainte de fiecare poveste gasiti pe o pagina o scurta descriere a copacului respectiv.







     De exemplu, ieri am citit Povestea ciresului inflorit si mi-a placut ceva ce m-am gandit sa impartasesc cu voi:

...Cand Buddha inteleptul isi termina povestea, le surase oaspetilor sai.
-Nu conteaza cat de saraci sunt prietenii vostri, le spuse el. Alegeti-va prietenii nu dupa insemnatatea lor si nici dupa avere, ci dupa dragostea pe care v-o poarta si dupa intelepciunea de care dau dovada in incercarile vietii.