Nu mai putem face nimic…

Ne stim de peste 7 ani. L-am placut din prima zi si am stiut ca ne vom intelege de minune. Era special, ma completa, ma ajuta cand aveam mai mare nevoie... Am incercat impreuna lucruri noi, am trecut amandoi prin diverse etape. Am fost impreuna si la bine, si la rau... am trait multe esecuri impreuna dar si succese. La toate aniversarile, sarbatorile, mi-a fost alaturi, m-a sustinut si m-a ajutat fara sa cracneasca macar o data. Apoi, din senin, a devenit prea galagios, obosea repede, nu mai tinea pasul cu mine... :(( M-am gandit ca sunt doar toane si ca-i va trece... Dar trebuia sa-i acord mai multa atentie, sa-i caut in coarne, sa repar ce putea fi reparat. Stiu ca nu e de neinlocuit, pot avea oricand un altul, si un altul... Insa m-am invatat cu el si desi nu mai era incantarea aceea de la inceput, eram legati unul de celalalt. Poate l-am supraestimat si i-am cerut prea mult. Acum, e prea tarziu. Nu mai merge, gata. Lucrurile astea nu pot fi reparate, ori merge, ori nu merge. Nu mai "carpim", ca-n alte vremuri. Te lasa, cauti altul! Repet, e prea tarziu si n-am ce face... Ieri, relatia noastra a luat sfarsit. Irevocabil. Da, mixerul meu, pe care-l am de 7 ani (de la Dana si Valeriu), m-a lasat. S-a stricat. :((

Nu ne place Halloween-ul dar...

...dar am fost nevoiti sa facem un dovleac pentru Maya la gradinita. Maya si tati au mers in piata si l-au cumparat, apoi l-au desenat si l-au scobit. N-a iesit deloc spectaculos (mai ales in comparatie cu unii dovleci de la gradinita) dar a fost un moment placut pentru ei doi deoarece l-au petrecut "lucrand" impreuna.

Ne jucam cu mozaicul

Fara vreo pregatire sau pretentie ca stim ce facem, ne-am jucat cu bucatele de mozaic frumos colorate, sidefate, care parca ne cereau sa ne jucam cu ele :) ...asta in timp ce stateam "la o sueta" amandoua, la o cana cu ceai.

Aveam o cutie de lemn, simpla, si am hotarat sa-i decoram capacul, mai ales ca a fost vacanta si am avut mai mult timp la dispozitie pentru activitati diverse. Am incercat intai un model la rece, fara lipici, apoi am lipit piesele cu adezivul special (cu emotie ca Maya le va lipi stramb) si in final, ne-a iesit ceva dragut (diferit fata de modelul initial, evident, caci ne-am schimbat parerile pe parcurs).





Ma gandesc sa cautam rame foto din lemn, simple, pe care le-am putea decora cum dorim pentru ca apoi sa le oferim cadou de Craciun.

Madeleine cu ciocolata Dukan/Monti

O minunatie de prajituri, cupcakes, muffins sau madeleine, cum vreti sa le ziceti... Nu credeam sa mai am privilegiul de a gusta ceva atat de ciocolatos pentru mult timp de-acum inainte pana cand am dat peste reteta asta. Sunt foarte gustoase, se fac usor si repede si, pe deasupra, nu ingrasa deloc! :) sunt si mai sanatoase decat alte prajituri cu cacao datorita continutului redus de grasimi precum si faptului ca faina si zaharul rafinat lipsesc cu desavarsire. Iata de ce aveti nevoie:

2 oua
indulcitor - echivalentul a 150g zahar
6 linguri tarate de ovaz
60g cacao (cu continut redus de grasimi)
1 plic praf de copt
1 pahar cu lapte 0.1 % grasime (pt varianta Monti lapte de soia fara zahar)
rom sau alte arome

Se amesteca bine toate ingredientele si se rastoarna in formele de madeleine. Se lasa la cuptor 25-30 minute la foc mediu spre mare (treapta 6). Mi-au iesit 12 madeleine ciocolatoase, mai delicioase decat ma asteptam. Sunt minunate pentru micul dejun.



Daca nu sunteti la dieta, puteti adauga nuci, migdale macinate si/sau stafide...minunate!

Pofta buna!

Bilute din branza de vaci

Nu obisnuiesc sa infrumusetez mancarea fetelor inainte sa manance pentru ca n-am timp si nici rabdare pentru asta, ca sa nu mai spun ca mi se pare ca le-as invata prost, desenand mereu ochi si gura pe omleta, facand inimioare din cascaval si asa mai departe... Dupa parerea mea, mancarea este gustoasa si apetisanta prin culorile, textura si aroma lor date de natura si de modul de preparare, nu e nevoie de prea multe artificii. Mai fac fetze vesele pe fursecuri uneori dar cam atat.

Astazi insa m-am gandit sa-i fac o surpriza Mayei si cum voiam sa-i dau branza de vaci (cu piept de pui si castraveti), m-am gandit sa-i fac oameni de zapada din branza, ca tot mi-a zis ieri ca abia asteapta sa faca unul la bunici in curte, la iarna. Am decorat doar unul ca n-aveam timp (eram intr-o pauza si trebuia sa-i dau si Ayanei sa manance...) dar a fost de-ajuns, a fost placut surprinsa.


Dupa ce a mancat omuletii, au mai ramas cateva bilute si am hotarat sa pregatim impreuna un desert delicios pt ea. Am format bilute mai mici, le-am bagat o stafida in mijloc si le-am tavalit bine prin nuca de cocos amestecata cu putin zahar, scortisoara multa si putina cafea din cereale (orz si secara). Se poate folosi si cacao.










Maya a fost desigur foarte incantata sa m-ajute dar sa le si manance, astfel ca abia am convins-o sa se opreasca, sa pot face poze :)) Mai avem in frigider cateva pt ea si pt tati.

Fursecuri cu stafide

...gasiti fursecurile ascunse in poza! :)))








Sunt foarte usor de facut, aruncati ingredientele intr-un castron, lasati mixerul sa-si faca treaba, apoi imprastiati organizat aluatul cu lingurita in tava, bagati la cuptor si-s gata fursecurile de milioane!!!

Ingrediente:


170 grame unt
200 grame zahar
200 grame faina (mi-am calcat pe inima si-am folosit alba)
3 oua
stafide cate doriti
arome dupa gust

Bateti untul spuma impreuna cu zaharul, apoi amestecati cu restul ingredientelor. Puneti aluatul cu lingurita in tava de la cuptor, pe hartie de copt, lasand distanta de 2-3 cm intre fursecuri. Nu stiu cat le-am lasat in cuptor, niciodata nu reusesc sa cronometrez, fac mai multe ture sufragerie-bucatarie, mai supervizez o sesiune de colorat, mai schimb o melodie, mai sterg un nasuc racit si curgator, mai dau si-un siropel, schimb jucariile Ayanei sa nu se plictiseasca... si cand se rumenesc puuutin pe margine, le scot.

Au fost foarte apreciate. :)

Pofta buna!

Madeleine cu dovleac (Dukan)

Pentru ca imi place la nebunie placinta de dovleac pe care n-am mai gustat-o de cand cu Montignac (de aproape 3 ani), pentru ca a trebuit sa scobim un dovleac sa-l "pregatim" de Halloween pentru gradinita si pentru ca Dukan mi-a dat dezlegare, considerand dovleacul o leguma permisa care n-o sa-mi ingreuneze procesul de slabire, am incercat sa fac ceva cu gust de dovleac, dulce, care sa contina si minunatele tarate de ovaz. :))) (Scuzati repetitia cuvantului dovleac. :D)

Am folosit:

2 oua
4-5 linguri de dovleac calit in prealabil cu indulcitor
6 linguri de tarate de ovaz
2 linguri de indulcitor praf
1 pliculet de praf de copt
1 lingurita de lapte praf degresat sau lapte praf de soia
1 lingura branza 0% grasime
4 linguri dovleac (calit) pt adaugat in forme



Am aprins cuptorul. Am batut ouale cu indulcitorul, dovleacul, branza, taratele si restul ingredientelor. Am omogenizat bine cu mixerul. Am pus in forme (7 cm diametru, 3.5 cm adancime) cam doua linguri de compozitie apoi am adaugat o lingurita de dovleac peste si deasupra am mai pus o lingura din aluat. Dovleacul s-a lasat oricum pe fundul formelor dar au iesit delicioase. :))
Le-am lasat la cuptor pana s-au rumenit.

M-am delectat cu 3 la micul dejun, langa un pahar cu lapte, alungandu-mi vina ca trec peste cuvantul lui Montignac (once a Montignac, always a Montignac! :P ) dar promitandu-mi ca dupa ce inchei procesul de slabire, revin la Montignac pe viata.

Prima declaratie scrisa...

Fara s-o invat eu sa-l faca pe M sau pe A (se pare ca tati s-a ocupat de asta), Maya apare in pragul bucatariei cu tablita pe care imi facuse prima declaratie scrisa...simplu: MAMA. "Mami, uite, o surpriza pentru tine! Nu mi-a iesit chiar bine M-ul asta:(... "
Mi-au dat lacrimile, evident, ca oricarei mame sensibile la vederea celui mai clar indiciu ca e cea mai importanta pentru copilul ei, ca primul cuvant scris a fost MAMA. O strang tare in brate, o laud si-o pupacesc cat pot de tare apoi iau aparatul foto sa imortalizez momentul si capodopera. Stiu ca nu e mare lucru dar...dar este. Am vazut-o deodata, la doar 3 ani si 8 luni, ca pe un copil mare, care nu mai are mult si va intra fericit in clasa cu ghiozdanul, tragandu-si manuta din mana mea tremuranda de emotia primei zile de scoala... Si imaginatia mea nu s-a oprit aici. Am vazut-o indragostita de primul baiat, apoi dezamagita pentru prima oara de vreo prietena sau in dragoste, apoi la liceu, apoi...apoi... si eu? ce caut eu in bucatarie, sa spal vase si sa fac mancare, cand fetele mele cresc atat de repede???:))) parca ieri am venit acasa de la maternitate si am invatat una de la alta cum sa traim impreuna, parca ieri i-am facut prima baita, botezul, primele cuvinte, primul cantecel, primii pasi, prima zi de gradinita...si acum...primul cuvant scris de ea! Da, primul ei cuvant a fost MAMA. Si MAMA ei sunt eu. :)

Muffins rapide si delicioase :)

Ingrediente pt 12 bucati:

• 40gr unt moale

• 150gr faina (eu am folosit integrala)

• 1 ou mare

• 100gr iaurt

• 100gr zahar

• 1varf sare

• 1 praf de copt

• dupa gust ciocolata bucatele/ dulceata/stafide/alune/etc.




Se amesteca toate ingredientele cu mixerul la viteza mica. Se formeaza un aluat potrivit de gros. Se adauga bucatelele de ciocolata, alunele sau ce altceva doriti. Se toarna in formele de muffins si se pun la cuptor pentru aproximativ 20-25 de minute la foc mediu.
Eu am pus o lingura-o lingura si jumatate de aluat in fiecare forma, apoi am adaugat o jumatate de lingurita de gem de capsune si deasupra am pus inca o lingura de aluat.



Au iesit foarte bune, Maya si tati le-au savurat aseara, calde. Astazi -zic ei- au fost la fel de delicioase cu un pahar cu lapte la micul dejun. Imi pare rau ca n-am facut poze la sectiune sau macar mai explicite dar era tarziu...

Pofta buna!