Oamenii de langa noi, fiecare cu povestea lui...

Ieri, ne intorceam de la balet. Maya sărea si ţopăia in faţa mea, pe trotuar, in drum spre maxi taxi. Aud deodata in spatele meu "Sa te bucuri de ea, este o scumpete!". Ma intorc si vad o doamna in varsta care-mi repetă "Este tare dulce, sa fie sanatoasa!" Eu, bineinteles, ii zic "Multumesc! Am doua comori, mai am una acasa..." ca deh, n-o pot lasa pe Ayana exclusa... Apoi, o ia pe Maya de mana si in cativa pasi pana la semafor, unde urma sa ne despartim, imi spune povestea vietii dumneaei... A fost profesoara de limba rusa, dar acum nimeni nu mai vrea sa-nvete rusa..."Pana si baietii mei spun < Esti urata ca limba rusa> ..." Are o nepotica de cinci ani si este vaduva de 14 ani... i-au omorat doctorii barbatul, era procuror, era plin de viata, destept si apreciat de toata lumea...la 54 de ani...de la o injectie... in 4 zile a murit... In cativa pasi, cu Maya de mana, imi spune ca e din Braila si ca n-a reusit in toata viata sa se impace cu Galatiul...ca a facut astm din cauza asta...(poluarea probabil)... si la un moment dat se opreste brusc si ma intreaba: "Ai barbat bun, asa-i? Se vede pe chipul tau ca o duci bine..." Zambesc larg (cum altfel?) si-i confirm "Da, am noroc de barbat bun." Imi zice din nou ca se vede dupa chipul meu, dupa cum zambesc... ca si ea a fost tare fericita cu barbatul ei...si el era barbat bun... ii ureaza Mayei tot binele din lume... si drumurile noastre se despart. Am ajuns la semafor.