Poveste de adormit parintii :)

De la un timp, dupa povestea de seara citita (sau chiar in locul ei) le spun fetelor una-doua povesti inventate pe loc si dupa aceea imi spune si Maya una-doua... mi-e asa de drag de ea s-o aud cum inventeaza povesti si intamplari cu personaje reale sau imaginare... si sa-i ascult glasul asa dulce si vesel...si ma apuca si-un sooomn... :))) nu c-ar fi plictisitoare povestile ei ci pentru ca ma linisteste privelistea -ele doua, fara nicio grija, intinse in pat- si glasul ei... cred ca se petrece acelasi lucru atunci cand copiii adorm ascultand povestile parintilor (Ayana adoarme, Maya sta treaza pana la final sa-mi zica si povestile ei)...

Una din povestile spuse de Maya de acum cateva seri o include pe verisoara ei, Sara Elena (pe care o iubim mult si care ieri a implinit 9 luni) si pe verisorul ei, Alex (la fel de iubit de tot familionul). Redau pe scurt, sau mai bine zis ce-mi amintesc :))

Maya (5 ani si 4 luni):
              A fost odata ca niciodata o fetita tare frumoasa pe care o chema Sara Elena si care avea 1 ani si 5 luni (?!). Si fetita noastra draguta stia sa mearga si sa vorbeasca chiar daca era asa micuta...Stii de ce? pentru ca ea era de fapt o zana buna...si avea o bagheta magica... si era tare fericita caci avea un frate, un baietel dragut pe care-l chema Alex si care avea aproape 8 ani.

Si avea o verisoara Maya care era tare suparata caci ea nu avea niciun frate, avea o surioara pe care o iubea nespus de mult dar tare mult isi dorea si un fratior...si i-a rugat pe parintii ei sa-i faca un fratior dar ei i-au mai facut inca o surioara, si inca o surioara, si inca o surioara...in total unsprezece surioare!!! Si dupa aceea, si un fratior! Si Maya a fost tare fericita caci acum avea si ea un fratior. Si s-au jucat fericiti pana la adanci batraneti.





Ii iubim mult pe verisorii/nepoteii nostri :)