Toamna asta numar zambetele

E atat de simplu si la indemana sa ajuti... asa am scris intr-un comentariu la acest articol http://savalaura.blogspot.com/2009/10/jucarii-versus-branule.html ...este atat de simplu ca mi-e rusine ca n-am facut-o pana acum.

Am mai dat cate ceva celor ce-mi bat la usa si-mi cer bani sau mancare, asa cum sigur si voi faceti. foarte rar refuz pe cineva. Se gaseste ceva de-ale gurii in frigider/camara pentru cineva necajit, sau o hainuta groasa cand e frig, sau fructe, biberoane si jucarii pt al 4-lea copil al unei mame triste care ma viziteaza regulat. Nu va spun toate astea sa ma laud, Doamne fereste! n-am de ce/cu ce sa ma laud, sunt oameni care dau camasa de pe ei sau doneaza bani grei in scopuri caritabile, eu nu dau niciodata de ajuns, insa va spun pentru ca puterea exemplului e nelimitata.

Nu m-as fi gandit vreodata ca voi avea ocazia sa ajut niste copii atat de loviti de soarta sa zambeasca, sa scape de frig macar putin, sa le treaca de urat desenand sau citind ceva...insa cand am citit pe blogul Isabelei http://isabellelorelai.wordpress.com/ ca ea se ocupa de tot, am zis ca asta e ce asteptam, ea face totul sa para mult mai usor, sa n-ai cum sa spui nu. N-am pus in colet cine stie ce, insa am pus mult drag si speranta ca se vor face bine, ca toti copiii vor fi sanatosi si fericiti la ei acasa, cu cei dragi, ca vor putea merge si ei la scoala ca orice copil normal, ca vor zburda liberi prin parc sau prin curte, ca-si vor trai prima iubire firesc (Cosmina, un caz cutremurator, care cand era in pragul adolescentei, s-a imbolnavit de Leucemie Acută Mieloblastică M1, si acum, in loc sa-si caute rochie pentru balul bobocilor ca alte fete de varsta ei, ea sufera in spital, alaturi de mama ei, in asteptarea unui transplant care va fi posibil doar daca se aduna banii necesari http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/05/il-rog-pe-dumnezeu-sa-nu-mi-o-ia-atat-mi-a-mai-ramas-cosmina/)... am pus acolo in cutia de carton si gandurile mele bune pentru ei si rugaciunea ca de Craciun sa se tavaleasca fara griji prin zapada, fara efecte secundare dupa cura cu citostatice, fara catheter, fara mame cu ochii umbriti si secatuiti de atatea lacrimi... daca intri pe site si vezi pozele, ele te urmaresc chiar daca inchizi calculatorul...povestile lor iti raman intiparite pe retina si nu te mai lasa sa fii superficial, sa iei totul ca si cand ti s-ar cuveni numai lucruri bune. nu, incepi sa vezi altfel lucrurile. nu te mai tii departe de aceste drame, ca sa nu suferi, ci te implici, nu pentru tine, ci pentru ei, pentru ca au nevoie de noi, au nevoie sa stie ca cineva incearca sa-i bucure cu ceva, ca le pasa si altora, nu numai lor si familiilor lor. azi am expediat primul colet si stiti la ce m-am gandit? la ce voi pune in al doilea, in care vreau sa le trimit si carti cu povesti cu final fericit, pentru ca ei asta trebuie sa citeasca sau sa asculte acum, povesti in care binele invinge raul, in care bunatatea este rasplatita, in care cel rau (boala) este biruit, basme cu zane si printese, cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene, cu printi si cu zmei, cu tot ce-i va face sa uite pentru cateva clipe de cosmarul pe care-l traiesc, au nevoie de povesti care se incheie cu "...si au trait fericiti pana la adanci batraneti".