Pentru toti oamenii cu suflet - sa-l ajutam pe Mos Craciun!

Nu, nu rămas bun.
Nu mă numesc Lorelei. Nu am legendă pentru că nu am ucis.
Anii mei tineri încă nu au sunat a cântec, încă nu am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână. Pentru că încă nu am iubit. Pentru că încă nu am trăit.
Poate că am rămas cu mâna întinsă. Dar nu ca a Regelui Lear.
Poate că mi-e sufletul ca tufişul paiurului de pe coasta Mării Negre, dar nu numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. Sunt ghimpi de tot felul, nu doar în suflet. Ci şi pe trup. Şi nu ştiu de ce…
Încă nu a trecut o ploaie de primăvară şi încă nu s-a ţesut în zare brâul frânt al curcubeului. Doar un viscol care ţese incertitudini.
Nu vreau să îmi încing mijlocul cu el. Nu vreau să mă duc.
Vreau să trăiesc, vreau să văd cum e viaţa până la capătul ei firesc. Viaţa m-a iubit până când am învăţat eu să o iubesc pe ea. Apoi m-a uitat într-un loc nefiresc, în care nu ar trebui să fiu. Nici eu, nici ceilalţi.
Ştiu sigur ce vreau să fac mai departe. Vreau să scriu. Vreau să scriu poveşti pentru copii, vreau să scriu despre viaţă. Frumos şi corect.
Nu urăsc. Nu urăsc viaţa. O iubesc. Şi o vreau, chiar şi aşa, cu răni în suflet şi în trup.
Nu urăsc. Nu urăsc pe nimeni. Şi îi vreau, chiar şi aşa, chiar dacă tot aşteaptă să mă duc, chiar dacă aşa au crezut ei… Chiar dacă aşa au crezut ei, că îmi pot hărăzi soarta, nu ştiu cu ce drept…
Nu urăsc. Nu-i urăsc pe cei care mi-au făcut rău. Poate că nu îi mai iubesc…
Nu, nu sunt Lorelei.
Sunt Cosmina.
Şi nu vreau să mă duc.
Vreau să rămân.
Am doar cinsprezece ani şi vreau să trăiesc şi să iubesc. Am lucruri de făcut.

Isabela povesteste...

Au trecut zece. Zece zile. I-a fost cumplit de rău. A fost ca la început, ca în luna mai. Zece zile îngrozitoare. I-am văzut zbaterea în astea zece zile. Vorbeam cu ea la telefon când i s-a făcut rău prima dată. Apoi au urmat nişte zile… Groaznice. Luptă, Cosmina, luptă te rog. Şi a luptat, printre incertitudinile unor oameni mari. Am simţit că nu vrea să se ducă. Nicio secundă nu a vrut să plece din lumea asta, s-a agăţat de viaţă şi nu i-a dat drumul. A luptat… A luptat extraordinar şi luptă în continuare pentru viaţă. Are încredere în Dumnezeu şi în oameni. Cred că asta o ajută cel mai mult: încrederea. Nu speranţa. Cosmina nu speră, ea crede.
După zece zile, Cosmina e din nou în picioare.
Vă rog să o ajutăm să lupte în continuare, să nu o lăsăm cu mâna întinsă.
Vă rog, ajutaţi-o pe Cosmina. Trebuie să o ducem undeva unde să se facă bine. S-au strâns sigur 40.000 de euro. Mai sunt nişte bani la Teledon şi SMS, nu ştim încă suma exactă. Încercăm să facem ceva, orice. Doar să nu rămână cu mâna întinsă după viaţă.

Teledon la Romtelecom: 0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA
(puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)

SMS la numarul 887 pentru 2 euro – doar in reteaua Orange

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 15 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1, pe 13 mai 2009. Pe 22 mai a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem de la donator neînrudit, în străinătate, care costă 150.000 de euro.

http://www.paun-cosmina.eu/

sursa articolului: Isabela

Priviti-o ca pe-o sansa de a face o bucurie de Craciun cuiva care chiar are mare nevoie. Priviti-o cum vreti voi...numai ajutati-o! Va multumesc.

UPDATE: Cosmina s-a stins din viata pe 26 ianuarie 2010, la ora 5.30. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, suflet curat! Cu siguranta acolo iti este mai bine.

Alina. Sau despre cum să schimbi rochia de mireasă cu o operaţie pe creier. Şi nunta pe o altă operaţie. Pentru că prima a fost inutilă

articol preluat in intregime de pe http://isabellelorelai.wordpress.com/




Alina are 28 de ani. Este asistentă medicală la pediatrie. A ajuns în fotoliul ăla rulant pentru că…
Alina se pregătea de nuntă. A avut dureri de cap câteva zile, pe care le-a pus pe seama emoţiilor şi oboselii. A luat câte o pastilă şi a aşteptat să treacă. Până când a ajuns la urgenţă. Pe 24 iunie 2009, cu o săptămână înainte de nuntă, după câteva investigaţii la spitalul din Galaţi, Alina a fost trimisă la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti şi internată. Aici a fost diagnosticată cu tumoră malignă Glioblastom. Care ulterior s-a dovedit a fi Xantoastrocitom Pleumorf.
Adrian Donescu, soţul Alinei: „In urma tomografului, s-au evidentiat 3 formatiuni tumorale, cea mai mare fiind de 5 cm. Alinei i s-au facut analize (la sange, la plamani, inima si ochi) pentru a o opera si s-a intervenit chirurgical pe data de 29.06.2009. S-a intervenit doar la tumora de 5 cm si s-au luat probe, neexterpandu-se total ci doar partial (foarte putin). Dupa operatie, Alina a suferit o bronhopneumonie ceea ce a necesitat 14 ziele de terapie intensiva. Alina a fost externată pe 29.07.2009 si trimisa la Radioterapie. A facut cura cu Temodal timp de 5 zile, conform diagnosticului de Glioblastom. Dupa 25 de sedinte de radioterapie, pe 1.09.2009, Alina incepe sa acuze iar dureri mari de cap”.

Rezultatul biopsiei tumorii extirpate a fost altul la Institutul Victor Babeş: Xantoastrocitom Pleumorf.
„Restul” tumoral i-a afectat Alinei vederea, vorbirea, echilibrul.
Adrian Donescu: „Alina este iar dusa la Bucuresti la acelasi medic care a operat-o, i se face iar un tomograf in urma caruia se constata ca tumoarea revenise la dimensiunile avute inaintea operatiei (5 cm) si, culmea ironiei, doctorul refuza sa o mai opereze, trimitand-o acasa cu externare si tratament dupa cum urmeaza: Medrol- 3/zi; Kepra – 2/zi; Neurotop – 3/zi; DHC (60mg) – 3/zi”.
Medicii români au spus că nu se mai poate face nimic pentru Alina. Şi că mai are câteva luni de trăit.
Soţul Alinei nu a acceptat „soluţia” medicilor români. A început să caute pe internet. A aflat de INI Hanovra de la Dan. A trimis toate rezultatele analizelor. Alina a fost acceptată la operaţie. O va opera Prof. Dr. Rusolf Fahlbusch, de urgenţă.
Pe 25 octombrie 2009.
Operaţia costă 40.000 de euro iar transportul special 6.000 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Pentru lei:
Raiffeisen Bank SA – Sucursala Galaţi
RON: RO 55 RZBR 0000 0600 1195 6981
Titular: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)
Pentru euro:
BCR – Sucursala Galaţi
EURO: RO 59 RNCB 0141 0324 3300 0005
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Donescu Ana (CNP:2501206170356).
Împuternicit: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)
Telefon: 0765 399 482, Adrian Donescu
UPDATE 17 octombrie 2009. Alina a strâns 12.000 RON şi 4.000 euro.

UPDATE 22 octombrie 2009. Alina a strâns 20.400 RON şi 4.500 euro.

A reuşit să obţină o nouă programare la INI Hanovra, pentru operaţie, neputând să se interneze astăzi (fără bani).
Pe blog este un sistem de donaţii Online.

Blogurile Alinei:
http://alinadonescuumanitar.blogspot.com/
http://povesteaei.blogspot.com/
Pe bloguri sunt postate toate documentele medicale.

Toamna asta numar zambetele

E atat de simplu si la indemana sa ajuti... asa am scris intr-un comentariu la acest articol http://savalaura.blogspot.com/2009/10/jucarii-versus-branule.html ...este atat de simplu ca mi-e rusine ca n-am facut-o pana acum.

Am mai dat cate ceva celor ce-mi bat la usa si-mi cer bani sau mancare, asa cum sigur si voi faceti. foarte rar refuz pe cineva. Se gaseste ceva de-ale gurii in frigider/camara pentru cineva necajit, sau o hainuta groasa cand e frig, sau fructe, biberoane si jucarii pt al 4-lea copil al unei mame triste care ma viziteaza regulat. Nu va spun toate astea sa ma laud, Doamne fereste! n-am de ce/cu ce sa ma laud, sunt oameni care dau camasa de pe ei sau doneaza bani grei in scopuri caritabile, eu nu dau niciodata de ajuns, insa va spun pentru ca puterea exemplului e nelimitata.

Nu m-as fi gandit vreodata ca voi avea ocazia sa ajut niste copii atat de loviti de soarta sa zambeasca, sa scape de frig macar putin, sa le treaca de urat desenand sau citind ceva...insa cand am citit pe blogul Isabelei http://isabellelorelai.wordpress.com/ ca ea se ocupa de tot, am zis ca asta e ce asteptam, ea face totul sa para mult mai usor, sa n-ai cum sa spui nu. N-am pus in colet cine stie ce, insa am pus mult drag si speranta ca se vor face bine, ca toti copiii vor fi sanatosi si fericiti la ei acasa, cu cei dragi, ca vor putea merge si ei la scoala ca orice copil normal, ca vor zburda liberi prin parc sau prin curte, ca-si vor trai prima iubire firesc (Cosmina, un caz cutremurator, care cand era in pragul adolescentei, s-a imbolnavit de Leucemie Acută Mieloblastică M1, si acum, in loc sa-si caute rochie pentru balul bobocilor ca alte fete de varsta ei, ea sufera in spital, alaturi de mama ei, in asteptarea unui transplant care va fi posibil doar daca se aduna banii necesari http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/05/il-rog-pe-dumnezeu-sa-nu-mi-o-ia-atat-mi-a-mai-ramas-cosmina/)... am pus acolo in cutia de carton si gandurile mele bune pentru ei si rugaciunea ca de Craciun sa se tavaleasca fara griji prin zapada, fara efecte secundare dupa cura cu citostatice, fara catheter, fara mame cu ochii umbriti si secatuiti de atatea lacrimi... daca intri pe site si vezi pozele, ele te urmaresc chiar daca inchizi calculatorul...povestile lor iti raman intiparite pe retina si nu te mai lasa sa fii superficial, sa iei totul ca si cand ti s-ar cuveni numai lucruri bune. nu, incepi sa vezi altfel lucrurile. nu te mai tii departe de aceste drame, ca sa nu suferi, ci te implici, nu pentru tine, ci pentru ei, pentru ca au nevoie de noi, au nevoie sa stie ca cineva incearca sa-i bucure cu ceva, ca le pasa si altora, nu numai lor si familiilor lor. azi am expediat primul colet si stiti la ce m-am gandit? la ce voi pune in al doilea, in care vreau sa le trimit si carti cu povesti cu final fericit, pentru ca ei asta trebuie sa citeasca sau sa asculte acum, povesti in care binele invinge raul, in care bunatatea este rasplatita, in care cel rau (boala) este biruit, basme cu zane si printese, cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene, cu printi si cu zmei, cu tot ce-i va face sa uite pentru cateva clipe de cosmarul pe care-l traiesc, au nevoie de povesti care se incheie cu "...si au trait fericiti pana la adanci batraneti".

Cate vieti poti salva intr-o viata?

Narcisa Maria, 7 ani, Leucemie Acută Mieloblastică cu celule T

Am aflat intamplator despre niste oameni minunati care in loc sa-si petreaca timpul in diverse moduri caracteristice oamenilor de rand sau sa-si piarda vremea lamentandu-se cu privire la viata asta grea, societatea care nu face nimic pt noi etc, fac ceva ce conteaza, chiar foarte mult, pentru copiii de aici http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/27/stelutele-de-mare-copiii-si-parintii-din-vitrina-bravi-prizonieri-de-spital/. va rog dati click. orice comentariu in plus e de prisos, n-as sti ce sa spun decat ca am plans si m-am hotarat sa aleg din jucariile Mayei (cel putin) sa trimit si eu pentru cei mai mici dintre ei (sunt chiar copii de 2 ani acolo, va imaginati?!). macar atat. macar o bucurie mica unui sufletel atat de incercat mult prea devreme. mi-e rusine ca eu abia astept sa-mi vina samponul, gelul de dus si pasta de dinti bio comandate pt Maya sau ca am ramas cu gandul la niste raiati mov pt ea foarte trendy dar prea scumpi iar acesti copii tanjesc dupa o zi fara tratamente chinuitoare, o zi in parc, sau dupa o banana, un joc, o carte, un catelus de plus, obiecte de care noi ne impiedicam zi de zi prin casa... asa e, sunt muuuuuuulti copii saraci si/sau bolnavi in lumea asta, nu-i putem ajuta pe toti, insa pe acestia putem sa-i bucuram cu ceva. si sigur nu vom saraci din asta si nici nu vom fi mai nefericiti. Va promit.


În fiecare an, în România se îmbolnăvesc de cancer 500 de copii.
La Institutul Oncologic Fundeni sunt trataţi aproximativ 200 de copii bolnavi de leucemie, cancer şi anemii majore, din toată ţara, iar la Budimex cca 28.
Cancere de sânge, tumori cerebrale, cancere osoase, cancere de ţesuturi moi, talasemie majoră, hemofilie, aplazii medulare etc.
Unii dintre ei stau chiar şi câte cinci-şase luni în spital, până la prima externare.
Apoi se întorc la tratament, lunar.
Dacă fac recăderi, stau din nou stau în spital o lună sau câte două-trei.
Aproximativ 80% din copiii bolnavi de cancer trăiesc la limita subzistenţei.
O parte din mame îşi aduc la spital şi copiii sănătoşi, pentru că nu au cu cine să îi lase acasă. Altele nasc acolo încă un copil.