La multi ani, Maya! (8 ani minunati)

In urma cu 8 ani magici, se nastea Maya, lumina vietii mele. La multi ani fericiti, Maya! Fie ca viata sa-ti fie frumoasa, dorintele cele mai mari sa te faca sa muncesti mult ca sa ti le implinesti iar in suflet sa ai mereu iubire, respect si compasiune si in ochi veselie...

La 7 ani ai obtinut la concursuri nationale de dans (una din pasiunile tale) 4 premii la solo (2 premii 1 si 2 premii 2) si 8 premii la dansuri de grup (5 premii 1 si 3 premii 2).

Tot la 7 ani ai inceput lectiile de pian si ai cantat pentru prima oara la pian pe o scena, cu public. Tot la 7 ani ai inceput lectiile de canto si ai cantat pentru prima oara pe scena cu public.

Stii ca viitorul iti apartine, inveti sa muncesti si sa renunti la lucrurile neimportante pt a-ti implini visurile... Cine stie ce surprize ne mai oferi la 8 ani? Ai avut un an cu cateva lectii de viata dure pt varsta ta dar pe care le-ai gestionat mai bine decat ma asteptam... Esti puternica, talentata, responsabila, iubitoare, calda, generoasa, muncitoare, prietenoasa, nu te pierzi in situatiile de criza si iubesti scoala! Te iubesc pana la luna si pana la soare, pana la stelele stralucitoare!

5 ani magici cu Ayana

In urma cu doua zile, la prima ora, in baie, mi-ai spus emotionata: "Mami, imi vine sa plang." "De ce?" "De dragoste. Pentru voi."


Din fericire, esti (si tu) atat de simtitoare, tandra si plina de emotii minunate si totodata atat de firesti pe care le imparti cu generozitate cu noi incat acesti 5 ani si 9 luni impreuna au fost o binecuvantare. Stim ca ne asteapta un drum frumos in patru, pana la un punct...
Acum iti doresti sa devii profesoara de dans. :) Iti dorim ca orice ai alege, sa fie cu adevarat vocatia ta si sa te faca fericita!

La multi ani frumosi si binecuvantati, draga noastra Ayana! Ne-ai inveselit zilele, ne-ai testat limitele, ne-ai invatat multe, ne inveti inca si ai adus magie in viata noastra! Ai atat de multa iubire de oferit, esti atat de generoasa cu surioara ta, esti hotarata si ambitioasa, stii ce vrei si ai mereu argumente greu de combatut... Uneori esti ca o raza de soare care razbate printre norii cenusii, alteori esti ca o ploaie scurta dar puternica de vara, care ne trezeste din amorteala, din rutina, ca sa ne amintim cum e sa dansam in ploaie... Cresti atat de frumos ca e o adevarata incantare sa iti fim alaturi, sa iti purtam de grija si sa te ghidam, sa te sustinem si sa te ajutam sa te descoperi si sa descoperi lumea. Multumim pentru experientele pe care ni le-ai oferit, pentru lectiile pe care le-am invatat datorita tie si pentru dragostea si caldura cu care ne umpli zilele. Speram sa fim si noi parinti buni, sa stim cum sa te indrumam astfel incat tu sa devii un OM bun, responsabil, respectuos, sa stii mereu ce vrei si sa lupti pentru visul tau.
Te iubim pana la luna si pana la soare, pana la stelele stralucitoare!
PS: Uite ce lucruri frumoase despre tine si Maya am povestit aici! ;)

38 de ani frumosi. Anii mei.

Luni se implinesc 38 de ani de cand am venit pe lumea asta... Nu cred ca stiam ce viata frumoasa urma sa am... Multumesc zilnic pt tot ceea ce am si tot ceea ce sunt. Multumesc pentru experiente, pentru oamenii din viata mea, pentru forta si echilibru, iubire si toleranta. Multumesc pentru darurile zilnice: o noua dimineata frumoasa, sanatatea de care ne bucuram, mirosul parfumului, gustul si aroma ceaiului, imbratisarea fetelor, privirea lor de copii sanatosi si fericiti, un mesaj amuzant de la Cosmin, imbratisarea lui, un telefon de la o prietena, zambetele celor pe care-i intalnesc, hohotele de ras ale fetelor, o scurta conversatie cu o persoana necunoscuta, copiii mai mici si mai mari pe care-i intalnesc zi de zi, razele soarelui, florile de pe pervaz, ciripitul pasarilor... Toate maruntisurile care ne coloreaza si inveselesc viata... Si...vorba cantecului: anii cei mai buni sunt cei care-or sa vina...

"Copilul trebuie batut ca si calul...si n-o sa mai faca" sau O calatorie de cosmar

Am dus-o dimineață pe Maya la balet. Călătoriile cu autobuzul sunt plăcute in general, datorita zâmbetelor pe care fetele le împrăștie in stânga si-n dreapta si le culeg înapoi de la calatori... Se inițiază conversații, brusc toți bătrâneii zâmbăreți își amintesc de nepoței sau de vremea când copiii lor erau așa mici... nostalgii, admirație, aduceri-aminte, nesiguranța viitorului copiilor...de toate!

Când ne întoarcem, Ayana îmi cere sa-i fac poze lângă flori...ieri ploua dar nu i-a pasat. :) Ea a vrut poze.


Astăzi la întoarcere, eu si Ayana așteptăm autobuzul in stație. Vine unul in sfârșit dar fiind prea aglomerat hotărâm împreună sa-l așteptăm pe următorul. Adie un vânticel prietenos cu miros de toamna timpurie, așa cum ne place noua...
Vine autobuzul al doilea, urcam, găsim un loc pentru Ayana, se aşază frumos si îmi spune încet ca nu vede florile de pe locul acela (nu era la geam). Ii explic ca le va vedea după amiaza, când ne vom întoarce sa o luam pe Maya de la balet. După vreo doua minute, din reflex ii arat florile (asta e activitatea principala când mergem cu autobuzul, sa admiram florile de pe strada) si ea îmi spune iar ca nu le vede... Ii spun ca nu e nicio problema, sa ne bucuram ca am găsit un loc si e in siguranță, nu se dezechilibrează la vreo frâna... Atât. Nu a insistat, nu a spus-o pe ton plângăcios sau alintat, nu. Când face mofturi, recunosc. Buuun. La nici 20 de secunde după explicația mea, o "doamna" in vârstă care stătea lângă ea, pe locul de la geam, ii spune cu reproș in glas: "Te-am lăsat sa vad pana unde ajungi si pana unde ajunge mămica ta, ce face sa-ti facă pe plac...Așteptam sa vad când cedează si pana unde insiști tu. Tu trebuie sa o asculți pe mama ta... (apoi uitându-se la mine cu privirea aceea care spune "Eu știu mai bine, asculta si învață!") Copiii trebuie sa asculte si trebuie ținuți din scurt. Nu trebuie scăpați din frâu, de așa mici trebuie dresați..." O întrerup spunându-i politicos ca nu e cazul sa-mi spună așa ceva, ca fetița mea a înțeles despre ce este vorba pentru ca i-am explicat si am încercat sa pun punct. Ayana se uita usor speriata la mine...Da' de unde! Abia se înfierbântase doamna... spre disperarea mea, a continuat cu o privire tăioasa si răutăcioasă cum rar mi-a fost dat sa vad... "Copiii mei aveau program de mâncat, program de bătaie, program de culcare!" Deja câțiva oameni se uitau cu compătimire la mine... si urat la ea. Mie îmi venea doar sa o strâng tare tare in brațe pe Ayana si sa dispărem din raza ei de acțiune, sa nu mai aud astfel de povesti si sfaturi. In timp ce eu căutam disperata un alt loc pentru Ayana si mă gândeam chiar sa coboram la prima, a început sa-mi povestească cum si-a educat ea copiii... Continuă : "Când mergeam la magazin, fata mea zicea ca vrea aia si aia si aia si eu strigam la ea si o zgâlțâiam: Nu vrei nimic, ai auzit?! Nimic! Daca răstorni vreo punga din magazin sau vreun borcan, aici ti-l dau sa-l mănânci pe tot cu totul, ai înțeles?!"... Groaznic. Nu-mi venea sa cred...cu ce se lauda. "Copilul trebuie bătut ca si calul, când a greșit, l-ai bătut si n-o sa mai facă." Nu-mi venea sa cred... Serios?! Pai acum oare cine ar trebui sa vina sa va bata puțin ca ați greșit si v-ați băgat in viața mea si mi-ați stricat zenul dându-mi lecții de părințeală depășite, primitive si crude?! Cum v-ați simți daca ar apărea o autoritate a bunelor maniere si a bunei dispoziții si v-ar bate... ca doar ați greșit? Cum v-ați simți daca v-ar umili așa? Offf...si de s-ar fi oprit, ce bine ar fi fost...Si nu puteam sa zic nimic, pentru ca așa m-a educat mama - sa fiu respectuoasa cu oamenii in vârsta... si pentru ca sunt pacifista, pentru ca nu era treaba mea ce a făcut cu copiii ei... Pe mine mă interesează ca ai mei sa fie sănătoși si echilibrați emoțional, fericiți, respectuoși, responsabili, in siguranță, liberi si încrezători... In tot acest timp eu mă uitam in alta direcție ca poate poate se oprește... "Ați văzut aseară la televizor ce a pățit copilul ala de 5 ani, nu?" Eu: "Nu, nu mă uit la știri..." Ea, sa mă lămurească: "L-au luat părinții la restaurant si s-a dus lângă bazin si a murit. Pai cum sa iei copilul la restaurant? Niciodată copiii nu se duc la restaurant! Eu nu i-am dus niciodată! Copiii trebuie ținuți din scurt, altfel ii scapi din mana, Doamne ferește, si uite așa nu te mai asculta! Bătaie, dom'le! Ascultați ce va zic, ca si eu am crescut doi copii!" In sfârșit se ridica sa coboare, nu înainte de a-mi arunca o ultima observație (uitasem sa-i pun Ayanei clamita si parul aproape ii cădea in ochi...): "Si nu cu parul in ochi, fetițo, ai auzit? Ca faci strabism!" Offf...

A coborât. Ayana a trecut la geam si eu lângă ea. Am îmbrățișat-o strâns, de parca cineva încercase sa mi-o ia... "Te iubesc." i-am șoptit firesc si am pupat-o pe creștetul capului. Si apoi am lasat-o sa admire florile.

Maya, Ayana si Pestisorul de Aur

Noi, fetele, vorbim si povestim si ne intrebam si facem planuri...
O intreb pe Maya (7 ani si 4 luni) ce dorinta ar avea pentru Pestisorul de Aur daca l-ar intalni. Imi raspunde dupa cateva clipe de stat pe ganduri:
"I-as cere sa nu se schimbe nimic. Sa fim mereu ca acum. ...aaa, doar sa ne treaca tusea, sa fim din nou bine."
O intreb si pe Ayana (4 ani si jumatate), care-mi raspunde cu glas bland, zambind larg:
"I-as cere sa-mi dea o sora buna cum e Maya." :)
I-am explicat ca dorinta inseamna sa ceri ceva ce inca nu ai dar ca inseamna si sa poti pastra ceva minunat ce ai deja. Nu si-a schimbat optiunea. :)
E perfect asa.

Decizii mari, decizii marunte

          Maya si Ayana iau multe decizii in fiecare zi singure pentru ca asa le-am obisnuit de mici si asa ni se pare firesc sa le crestem...Noi le indrumam daca au nevoie, le dam raspunsuri si le sustinem dar iau singure decizii legate de povestile pe care le citim, hainele pe care le poarta, rechizitele si cartile pe care le cumparam, ordinea in care efectuam diferitele sarcini ale unei zile, cadourile pe care le oferim, isi aleg singure ce doresc sa manance la masa respectiva (Ayana prefera mereu smoothie sau banane cu seminte de canepa si susan la micul dejun), pe ce melodie sa danseze Maya la concurs (asta si pentru ca a avut libertate de alegere de la doamna instructor), ce cizme sau sandale sa cumparam, ce activitati extrascolare sa faca, ce floricele sa ude, cum sa personalizam sticlutele de apa etc. Uneori au mai gresit. De exemplu, atunci cand Maya a vrut sa-si faca desene pe fata cu carioci lavabile care s-au dovedit a nu fi chiar atat de lavabile... dar ne-am amuzat la momentul acela si dupa doua astfel de incercari a inteles ca nu e o alegere buna de distractie pentru serile de weekend...Sau cand Ayana a vrut sa iasa fara caciula, i-a fost frig si eu am scos caciula din geanta si i-am dat-o... Uneori aleg ele si isi invata lectia, alteori negociem... De cele mai multe ori a fost si este foarte bine, au invatat sa faca alegeri potrivite si sa fie responsabile. In plus, astfel ele simt ca si parerea lor conteaza, ca sunt tratate cu respect, ca le acordam incredere. Si chiar asta facem. Au nevoie sa experimenteze, sa gandeasca, sa discearna, sa traga concluzii si sa invete. Totul adecvat varstei.

      Din aceasta serie, acum cateva seri, la gustare, o alegere mai amuzanta:
Eu: "Maya, hotaraste-te rog, ce vrei la gustare: capsune sau salata verde?" (Era cu o frunza de salata intr-o mana si cu castronelul cu capsune in cealalta...)
Maya: "Cum sa ma pot hotari intre doua gustari asa de bune si sanatoase? (Da, se pare ca are mare valoare cuvantul sanatos pentru ea.) Nu pot... As putea sa le mananc pe amandoua? Crezi ca o sa ma doara burtica daca le combin?"
"Nu stiu, dar daca tu vrei sa le mananci impreuna, pofta buna! Nu cred ca o sa te doara burtica."
Si da, chiar le-a mancat impreuna: frunze de salata cu capsune. A spus ca e delicioasa combinatia...si dupa expresia de pe fata ei sunt sigura ca i-a placut. :) Si nu, nici nu a durut-o burtica. :)