Gesturi simple, impact puternic

Tot ceea ce facem in fata copiilor nostri, indiferent daca este pentru ei sau nu, va avea un impact asupra lor mai mare decat credem noi. Ma bucur sa descopar asta de fiecare data dar ma si pune pe ganduri...oare de cate ori am facut ceva gresit si ele au fost martore? Oare ce mesaje gresite le-am transmis?
Deocamdata voi povesti doua exemple pozitive, de care vreau sa-si aminteasca si Maya dar si eu peste ani... Intr-o dimineata, Maya trebuia sa duca la scoala jucaria preferata - in cazul ei, o pisica pe care o cheama Pisi. Maya o aranjeaza mereu pe Pisi cu zgarda (o bratara din plastic) si clamita/ fundita la ureche, ambele asortate cu imbracamintea ei (a Mayei). In aceasta dimineata, eram gata sa iesim pe usa, cand Maya si-a dat seama ca zgarda lui Pisi era roz si nu rosie precum clamita... A inceput sa caute de zor, tot mai impacientata ca nu gaseste "zgarda" rosie. Ii spun "Vrei sa-ti dau bratara mea rosie sa i-o pui la gat ca zgarda?" Maya, incantata: "Da, ce idee grozava! Chiar mi-o dai?! Mami, e asa de bine ca pot conta pe tine mereu!!!" si evident, urmeaza imbratisarea... Asa cum vorbele si mai ales faptele mele au impact asupra ei, acum a venit timpul ca si vorbele ei sa aiba un impact puternic asupra mea... Da, mereu poate conta pe mine... Cat ma bucur ca a tras concluzia aceasta fie chiar si dintr-un fleac (pentru ea o mare problema) si ca vorbele mele nu raman doar vorbe... Ii repet din cand in cand ca orice-ar fi, sa aiba incredere in noi si sa ne spuna ce o framanta, ce problema are, ce greseala a facut, ce dorinte are. Trebuie sa o ajut sa-si mentina convingerea ca orice-ar fi, se poate baza pe mine, pe noi. Este in puterea mea, a noastra.


A doua intamplare s-a petrecut chiar de ziua mea, duminica. Am luat-o seara de la balet si in drum spre autobuz, m-am oprit sa intreb un baiat de vreo 10 ani care cazuse (si de care rasesera cativa adolescenti din spatele lui) daca se simte bine, daca are nevoie de ceva si daca il impinsesera baietii sau a cazut singur... Maya, care a observat ca ba mai ajut o batranica, ba conduc pe cineva confuz care nu gaseste un loc anume, sau altele de care nu-mi amintesc, constata: "Mami, tu esti asa de buna cu unii oameni!". Nu sunt bunatatea intruchipata, am si eu momente cand ma supar pe oameni pentru ceea ce fac, cand ma grabesc sa judec dar ma opresc repede, cand ma enervez... Dar Maya a vazut esentialul si asta imi da sperante din nou ca ea va ajuta ca lumea ei sa fie mai buna... Odata m-a intrebat: "De ce l-ai ajutat pe domnul acela?" Si i-am raspuns simplu: "Pentru ca avea nevoie de ajutor."
Toti copiii nostri pot schimba lumea in care traim, in care vor trai ei insisi, daca ii indrumam prin gesturile noastre. Mai importanta decat sfaturile si teoria este practica.

One moment in time...

Ce frumos si eliberator este sa te poti opri din ce faci, sa-i prinzi obrajorii copilului tau in maini si sa-l privesti in ochi, sa simti cum iubirea lui si a ta fata de el te vindeca de tot si toate, te umple de forta si energie, de lumina si caldura... E de ajuns sa fii acolo, sa-l privesti, sa-i vorbesti, sa-l asculti... Copilul tau este minunat exact asa cum este el. Este unic si nu vrea decat timpul si iubirea ta. Toate celelalte aspecte din viata lui depind de timpul tau si de iubirea ta neconditionata. Fii acolo, pentru el si pentru tine.
PS: Multumim, tati, pentru poza...este jocul nostru cu nasucurile, pe care-l facem de obicei si impreuna cu Ayana, care insa dormea in masina in momentul acela...


(La Bisoca, jud. Buzau, un colt de rai...)