Acum si aici. Atat.

Dupa o zi incarcata cu patru meditatii, cu fetele acasa (pus la masa, strans, pus iar la masa, iar strans, da-le jos cartile din biblioteca, pune-le la loc si da-le altele etc), cu Maya bolnavioara (a avut o entorsa pe care am tratat-o in doua zile datorita miraculoasei Arnica) plus o serbare si-o programare la stomatolog, seara ne pregatim de culcare. O aud pe Maya in baie cum inventeaza un cantecel in timp ce ne asteapta s-o scoatem din cada. In timp ce ma amuz ascultand-o, o rog pe Ayana sa se intoarca cu spatele la mine in pat sa-i impletesc o codita pentru ca e foarte calduroasa si noaptea transpira cu parul desfacut. Si in timp ce-i impletesc codita ma aud zicandu-i "Hai sa-ti impletesc rapid codita ca ma doare tare tare spatele si-s obosita si mai am si mancare de facut dupa ce va culcati... Abia astept sa cresteti mari si sa fiti independente..." Si  m-am oprit. Hotarasem cu ceva ani in urma sa nu ma las prada gandurilor de genul "Abia astept sa creasca fetele sa avem si noi timp pentru una, alta...sa nu mai depinda atat de mult de noi etc.". Si uite ca sub influenta oboselii mi-a iesit porumbelul, mai liber ca niciodata. Nu, nu, nu. Nu abia astept, vreau sa ma bucur de fiecare zi petrecuta cu voi chiar daca zilele seamana atat de mult intre ele (si totusi emotiile sunt atat de diferite) si o iau de la capat in fiecare dimineata intrebandu-ma oare ce ne mai asteapta azi. Stiu ca mai tarziu, de acesti ani imi voi aminti cu cel mai mare drag si voi dori sa ma intorc in timp, sa va vad alergand prin casa, sa vad aud chicotelile, sa va vad uitandu-va pe carti, jucandu-va, modeland plastilina, imbracandu-va singure pentru nu-stiu-ce bal mascat inventat... O sa-mi fie dor sa ma chemati la vreun spectacol de-al vostru organizat in sufrageria noastra, cu tati DJ, o sa ma simt vinovata ca de multe ori v-am tot amanat pentru ca aveam de intins rufe sau de facut vreo treaba in bucatarie si o sa-mi amintesc mereu de intrebarea Mayei: "Dar ce e mai important, mami, treaba sau noi?!"... pentru ca stiu ca nu veti fi mereu ale mele suta la suta...iar acum cand sunteti, vreau sa ma bucur de acest privilegiu, de aceasta binecuvantare dubla... Si va ajut sa va imbracati in rochii de balet si sa dansati special pentru mine, si va pictez pe fata pentru carnaval, si ne asezam toate trei in jurul unei carti magice si citim, si desenam ce ne dorim cel mai mult sa facem weekend-ul viitor, invatam engleza si franceza, faceti lectii de geografie si istorie cu tati si facem un puzzle, ba nu, doua, ba nu, chiar trei... si ascultam muzica si dansam... si ne uitam pe poze mai vechi si va povestesc despre voi, despre noi 2+2 si restul lumii, si va spun ca mereu veti fi fetele noastre dragi, ca mereu va veti avea una pe cealalta si veti fi cele mai bune prietene... si ne uitam cu tati la un film fantastic, sau faceti clatite cu el, sau salata si briose cu mine. Stiu ca viata voastra nu va fi mereu roz, ca incet incet vom parasi taramul zanelor si al printeselor si ca uneori va va fi greu (cum am scris si aici, in aceasta Scrisoare pentru vremuri grele) dar acum, daca dam deoparte racelile inerente, micile accidente, dezordinea, milioanele de haine de spalat, jucarii de reorganizat, bucatele de plastina de recuperat, micile conflicte dintre voi si altele, totul este minunat. Viata cu voi este o provocare continua si acum, cand ii impletesc Ayanei codita pentru culcare, retrag cele spuse referitor la independenta voastra si vreau sa traiesc clipa... sa-i mangai fiecare suvita pe care o trec peste cealalta, sa-mi infasor carliontii ei superbi peste degetele mele (fara sa mai observ ca trebuie sa-mi fac si unghiile tot in noaptea asta), sa ma gandesc cu recunostinta de cate ori am avut ocazia sa va imbratisez, sa-mi sariti voi in brate, sa ne gadilam sau sa ne jucam, sa ne plimbam de manuta, sa citim si sa ne intrebam curioase oare ce mai urmeaza, sa ne imbracam frumos pentru vreo petrecere. Si tot cu recunostinta si incredere ma gandesc la toate momentele viitoare in care va voi ajuta sa va prindeti parul, in continuare pentru gradinita sau pentru scoala, pentru diferite evenimente fericite, apoi cum va voi observa discret cand va veti aranja voi singure pentru prima intalnire...si de-acolo deja e prea departe... Ma intorc aici, acum si cu emotie in glas ma indrept spre baie. "Hai Maya, esti gata? Piciorul e bine, da?" si ne imbracam in pijamale sau in ce alegeti voi sa dormiti in noaptea aceasta, ne imbratisam, ne declaram iubirea infinita si ne culcam. De fapt, voi va culcati, eu mai stau pana dupa miezul noptii sa fac mancare si sa-mi ascult gandurile...si apoi sa-mi fac si unghiile, caci in somn e singura perioada cand pot sta cu mainile relaxate, fara sa fac nimic, dandu-i lacului de unghii sansa sa se usuce asa cum trebuie. Dar, la fel ca tati, nu ma bag niciodata in pat fara sa trec intai pe la voi, sa va vad cum dormiti, sa va ascult respiratia si sa va savurez cu totul... Viata mea nu este departe, nici in trecut sau in viitor, este acum si aici, cu voi trei. Atat.

Adio, draga gradinita!

Parca ieri paseam emotionata in holul gradinitei Step By Step (inainte avea nr. 43) cu dosarul in mana s-o inscriu pe Maya la gradinita... Caldura si disponibilitatea doamnei Director m-au ajutat sa scap repede de emotii. O alta mamica imi spusese ca este multumita de gradinita dar nu am fost in vizita inainte, nu cunoasteam gradinita, stiam doar despre sistemul Step By Step (gradinita lucreaza in acest sistem inca din 1997) si asta imi doream pentru Maya: clasa este organizata pe centre de activitate, copiii sunt incurajati sa vorbeasca liber, sa-si exprime sentimentele, sa povesteasca... In cateva cuvinte: copiii au ocazia sa aleaga centrul la care doresc sa lucreze, centrele de activitate fiind bine delimitate (masute si scaunele separate dotate cu materiale didactice specifice activitatii respective). Clasa contine un centru de citire, un centru de scriere, unul de stiinte, matematica, arta si constructii. Fiecare centru de activitate include activitati pe mai multe niveluri si cu materiale diferite. Activitatile sunt organizate logic, in functie de cerintele si stilurile individuale de invatare ale copiilor si sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informatiilor noi cu cele deja asimilate.

Maya s-a acomodat foarte bine la programul prelungit, datorita doamnelor care au dat dovada de multa rabdare, devotament, afectiune si profesionalism. A petrecut 3 ani in Grupa Veveritelor (am scris aici anul trecut despre emotiile si regretele despartirii) si inca un an (a repetat grupa mare) in Grupa Buburuzelor (unde a fost foarte iubita si apreciata de doamne). Desi au fost in jur de 27 de copii in grupa, in acesti patru ani doamnele (de la doamnele educatoare pana la doamnele ingrijitoare) au avut mereu rabdare cu copiii si in cadrul activitatilor, si la masa, si la somn. Cand vremea le permite, copiii ies in curtea generoasa a gradinitei unde se dau in leagan, pe tobogan, fac jocuri, demonstratii, descopera si observa natura, planteaza floricele, fac curatenie etc.

Plantam floricele cu Grupa Buburuzelor :)

Cu cateva saptamani in urma veveritele (Ayana este acum in Grupa Veveritelor) au avut tema Instrumente muzicale si au avut chiar un spectacol oferit de cativa copii mai mari in curtea gradinitei, moment care i-a incantat pe toti copiii gradinitei.

Ayana, numai ochi si urechi, in faţă :)

Au avut diferite parteneriate cu Casa de Cultura a Sindicatelor, teme/proiecte frumoase ca acesta sau acesta si altele in care sunt implicati si copiii de toate varstele in dorinta de a le oferi diverse experiente si de a le arata exemple prin care pot fi darnici, pot fi de ajutor, observand viata in mai multe ipostaze, lucru pe care noi, parintii, poate nu avem ocazia sa-l facem la fel de bine. De asemenea, merg la teatru sau in vizita la scoli, pe langa alte activitati... Nu pot pune poze de la toate activitatile, cred ca mi s-ar bloca blogul :) Un alt aspect pe care vreau sa-l amintesc este comunicarea buna intre doamnele educatoare si parinti. Ma intristez cand aud uneori in jurul meu parinti nemultumiti de gradinite. Va recomand cu toata inima Gradinita Step By Step sau sistemul Step By Step daca sunteti din alte orase. Doresc sa specific ca acest articol nu este platit si nu am niciun fel de avantaje de pe urma lui, pur si simplu doresc sa-mi exprim multumirea. :)

Acum, pentru ca asa este firesc, trebuie sa spunem Adio gradinitei... Ne despartim greu pentru ca ne-a fost tare bine aici :) dar privim cu incredere spre viitor, spre scoala, pentru ca atat scoala aleasa cat si doamna invatatoare vor fi pe masura asteptarilor noastre, poate chiar mai presus... Imi va fi dor de sentimentul de "o mare familie" pe care-l am cand intru in gradinita. Intreg personalul este cald, calm si senin, parca isi lasa toate problemele la usa cand vin la serviciu... Imi va fi dor de toate acestea cand va termina si Ayana (ea va mai frecventa gradinita inca doi ani). Se comunica frumos cu copiii, doamnele nu ţipă, copiii nu plang decat la inceputul anului, pana se acomodeaza, e veselie...asa cum ar trebui sa fie. Se lucreaza foarte frumos cu copiii, astfel ca li se dezvolta interesul pentru noi descoperiri, noi informatii...

Ne-au placut serbarile dar si excursiile...Anul trecut am fost cu veveritele in Dobrogea si dupa ce am vizitat un muzeu si trei manastiri deosebit de frumoase, copiii au avut o serbare...libera (fiecare a pregatit de acasa un moment surpriza impreuna cu un parinte sau singur) in poienita....

Anul acesta am fost cu buburuzele la Braila la Gradina Zoologica (da, animalele sunt la fel de triste, in caz ca va intrebati...tot nu-s fericite in captivitate...) unde copiii au vazut cum arata in realitate
tigrul, leul, paunul, bivolul si alte animale si apoi in Tabara de Copii unde copiii s-au jucat in voie in iarba, au jucat fotbal, s-au dat in leagane si in tobogane, fetitele s-au jucat de-a printesele pe patura...

Startul este foarte important, de aceea am fost tare fericiti sa descoperim ca alegerea noastra a fost una foarte buna. Daca as mai avea un copil, tot la Step By Step l-as aduce ;) . Nu-mi vine sa cred ca acum patru ani cautam rucsacel pentru gradinita si acum incepem sa cautam pentru scoala...  

Le dorim tuturor copiilor vacanta placuta. :) 

Scrisoare pentru fiicele mele, in caz de vremuri grele...

Dragile mele Raze de Soare, oricat de mult ma straduiesc sa va cresc echilibrate din punct de vedere emotional, stiu ca veti trai momente in care totul va parea ca se duce la vale...cu voi cu tot. Va scriu aceasta scrisoare pentru acele zile gri, grele, groaznice (toate incep cu gr...curios). As vrea sa stiti ca totul are o rezolvare si ca totul se intampla pentru ca voi sa va dezvoltati intr-o directie, sa evoluati spre voi cele adevarate, cele ascunse inauntrul vostru dar care veti iesi la suprafata puternice, calde, intelepte... Va rog sa nu va refugiati in vicii ci sa transpuneti aceste incercari grele in desen, muzica, scris...in orice mod frumos si constructiv de a trece peste... Puteti chiar sa va luati o carte si un CD preferat si sa mergeti una la cealalta (daca nu vom mai locui impreuna). Mereu sa va bazati una pe cealalta si sa va ajutati reciproc neconditionat. Sau puteti sa veniti la noi, la mama si la tata...promit sa nu pun intrebari daca nu sunteti pregatite sa vorbim ci doar sa sorbim impreuna o ciocolata calda sau un ceai si sa ascultam Mozart, rock, valsuri vieneze sau ce mai vreti, sa stam "culcuşite" toate trei si sa inventam povesti ca atunci cand erati mici, sa ne uitam la comedii romantice, sa dansam... sau orice veti dori. Asa cum voi ma inveseliti acum si tu, Maya -suflet pretios, imi atragi atentia ca e important ca suntem cu totii impreuna si ca avem iubire si sanatate, la fel promit sa va inveselesc si eu si sa va arat mereu ce conteaza cu adevarat. Cu totii trecem prin perioade grele, uneori din cauza noastra, alteori din cauza celor din jurul nostru. Oricare ar fi cauza, va rog sa cautati rezolvarea si daca nu o descoperiti, atunci sa gasiti in voi puterea sa treceti peste, sa lasati ranile sa se inchida...si sa va amintiti ca totul este trecator. Mai ales cele rele ;)

Cat de usor se transforma acel echilibru interior in amintire, eu va pot spune, mi se intampla si mie... Cat de usor este sa fii zdruncinat si sa ti se intoarca lumea cu susul in jos, si asta stiu... Dar mai stiu si ca poti sa te reechilibrezi, si o iei de la capat, si muncesti cu tine insuti din nou si te concentrezi doar pe acele aspecte din viata ta care te fac fericit. Si stii ca va trece si asta...si ramane doar sa-ti inveti lectia si sa-ti vezi mai departe de drum si de tine. Si speri ca data viitoare vei fi mai pregatit, mai indiferent sau mai puternic. Si nu, nu te poti consola cu ideea ca tot trebuie sa apara ceva undeva, ca nu poate fi totul perfect... Asta nu te incalzeste cu nimic. Poate fi totul bine si frumos, asa cum era ieri...si alaltaieri... si in zilele de dinainte. Vreau sa stiti ca lucrurile pentru care merita cu adevarat sa lupti nu sunt de fapt lucruri...sunt sentimentele voastre frumoase, sunt respectul fata de sine si fata de aproape, sunt sanatatea, iubirea, prietenii adevarati si membrii familiei. Sa respirati adanc, sa va amintiti de vremurile bune, calme si vesele atat cat sa va dea rabdare pentru ce va urma in procesul de vindecare dar sa nu ramaneti ancorate in trecut. Si orice-ar fi, ORICE, sa nu uitati ca eu, mama voastra, inainte de a va judeca, voi cauta o solutie sa va ajut. Si atunci cand veti avea nevoie de sprijinul meu, exact asta veti primi, sa nu va temeti ca inainte sa va ofer ajutorul meu, va voi reprosa greselile inerente. Nu! Sa veniti la mine cu inima deschisa, mereu, orice-ar fi. Vreau sa tineti minte cum uneori se intampla de trei ori pe zi sa varsati din greseala apa/iaurt/inghetata/mancare pe voi, pe haine, pe masa sau pe jos, din joaca si din neatentia specifica varstei si veseliei voastre. Si noi ce facem, eu si tati? Cautam repede solutia (servetele, prosopele, mop si altele, dupa caz) si niciodata nu va certam pentru asta pentru ca este involuntar, chiar daca se repeta...si oricine poate gresi (desi evident ca ne suparam in sinea noastra dar pe situatie, nu pe voi!). Iar privirea voastra vinovata si speriata cu atat mai mult ne impune sa ramanem calmi pentru ca in momentul acela aveti nevoie de noi, nu de nervii nostri. Desigur, urmeaza  tragerea concluziilor si atragerea atentiei pt viitor, pe un ton calm si oarecum complice... Ideea este ca la fel vom proceda mereu, asa ca puteti apela la noi pentru orice, impreuna suntem o echipa si vom depasi toate obstacolele. Promitem, amandoi. Pentru ca (printre altele) de aceea ne-ati ales pe noi sa va fim parinti. Si va multumim pentru asta.