Camera oglinzilor

Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini.
Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie.
Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!

autor: Camelia Radu

sursa: http://www.povesticutalc.ro/despre-noi.html

Alina. Sau despre cum să schimbi rochia de mireasă cu o operaţie pe creier. Şi nunta pe o altă operaţie. Pentru că prima a fost inutilă

articol preluat in intregime de pe http://isabellelorelai.wordpress.com/




Alina are 28 de ani. Este asistentă medicală la pediatrie. A ajuns în fotoliul ăla rulant pentru că…
Alina se pregătea de nuntă. A avut dureri de cap câteva zile, pe care le-a pus pe seama emoţiilor şi oboselii. A luat câte o pastilă şi a aşteptat să treacă. Până când a ajuns la urgenţă. Pe 24 iunie 2009, cu o săptămână înainte de nuntă, după câteva investigaţii la spitalul din Galaţi, Alina a fost trimisă la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti şi internată. Aici a fost diagnosticată cu tumoră malignă Glioblastom. Care ulterior s-a dovedit a fi Xantoastrocitom Pleumorf.
Adrian Donescu, soţul Alinei: „In urma tomografului, s-au evidentiat 3 formatiuni tumorale, cea mai mare fiind de 5 cm. Alinei i s-au facut analize (la sange, la plamani, inima si ochi) pentru a o opera si s-a intervenit chirurgical pe data de 29.06.2009. S-a intervenit doar la tumora de 5 cm si s-au luat probe, neexterpandu-se total ci doar partial (foarte putin). Dupa operatie, Alina a suferit o bronhopneumonie ceea ce a necesitat 14 ziele de terapie intensiva. Alina a fost externată pe 29.07.2009 si trimisa la Radioterapie. A facut cura cu Temodal timp de 5 zile, conform diagnosticului de Glioblastom. Dupa 25 de sedinte de radioterapie, pe 1.09.2009, Alina incepe sa acuze iar dureri mari de cap”.

Rezultatul biopsiei tumorii extirpate a fost altul la Institutul Victor Babeş: Xantoastrocitom Pleumorf.
„Restul” tumoral i-a afectat Alinei vederea, vorbirea, echilibrul.
Adrian Donescu: „Alina este iar dusa la Bucuresti la acelasi medic care a operat-o, i se face iar un tomograf in urma caruia se constata ca tumoarea revenise la dimensiunile avute inaintea operatiei (5 cm) si, culmea ironiei, doctorul refuza sa o mai opereze, trimitand-o acasa cu externare si tratament dupa cum urmeaza: Medrol- 3/zi; Kepra – 2/zi; Neurotop – 3/zi; DHC (60mg) – 3/zi”.
Medicii români au spus că nu se mai poate face nimic pentru Alina. Şi că mai are câteva luni de trăit.
Soţul Alinei nu a acceptat „soluţia” medicilor români. A început să caute pe internet. A aflat de INI Hanovra de la Dan. A trimis toate rezultatele analizelor. Alina a fost acceptată la operaţie. O va opera Prof. Dr. Rusolf Fahlbusch, de urgenţă.
Pe 25 octombrie 2009.
Operaţia costă 40.000 de euro iar transportul special 6.000 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Pentru lei:
Raiffeisen Bank SA – Sucursala Galaţi
RON: RO 55 RZBR 0000 0600 1195 6981
Titular: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)
Pentru euro:
BCR – Sucursala Galaţi
EURO: RO 59 RNCB 0141 0324 3300 0005
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Donescu Ana (CNP:2501206170356).
Împuternicit: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)
Telefon: 0765 399 482, Adrian Donescu
UPDATE 17 octombrie 2009. Alina a strâns 12.000 RON şi 4.000 euro.

UPDATE 22 octombrie 2009. Alina a strâns 20.400 RON şi 4.500 euro.

A reuşit să obţină o nouă programare la INI Hanovra, pentru operaţie, neputând să se interneze astăzi (fără bani).
Pe blog este un sistem de donaţii Online.

Blogurile Alinei:
http://alinadonescuumanitar.blogspot.com/
http://povesteaei.blogspot.com/
Pe bloguri sunt postate toate documentele medicale.

Bancnota de 20 USD

Un consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:
“Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminta bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:
“Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.
“Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.
“O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.
“Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”
Morala
De multe ori în viaţa noastră suntem părăsiţi, jigniţi, stropiţi cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm şi a circumstanţelor de care avem parte în viaţa noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.
Dar să ştii că indiferent ce s-a întamplat şi ce se va întâmpla nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaştem ci din ceea ce suntem.

sursa foto: http://users.erols.com/sychen1/Money_fold.html

sursa poveste: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/

Un morcov, un ou sau o boaba de cafea?

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:"Spune-mi ce vezi?".

"Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.

Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?"Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.

• Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.
  


• Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.
  


• Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa."Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand greutatile bat la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?"

Gandeste-te si tu: Care sunt eu?
Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil?
Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?
Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata greutatilor? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale.

sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/

Premiu

Am primit acest premiu de la Carmen http://carmen-retete.blogspot.com/ care are numai retete apetisante pe blogul ei :)

Vi-l ofer tuturor celor care-mi cititi blogul :)

Toamna asta numar zambetele

E atat de simplu si la indemana sa ajuti... asa am scris intr-un comentariu la acest articol http://savalaura.blogspot.com/2009/10/jucarii-versus-branule.html ...este atat de simplu ca mi-e rusine ca n-am facut-o pana acum.

Am mai dat cate ceva celor ce-mi bat la usa si-mi cer bani sau mancare, asa cum sigur si voi faceti. foarte rar refuz pe cineva. Se gaseste ceva de-ale gurii in frigider/camara pentru cineva necajit, sau o hainuta groasa cand e frig, sau fructe, biberoane si jucarii pt al 4-lea copil al unei mame triste care ma viziteaza regulat. Nu va spun toate astea sa ma laud, Doamne fereste! n-am de ce/cu ce sa ma laud, sunt oameni care dau camasa de pe ei sau doneaza bani grei in scopuri caritabile, eu nu dau niciodata de ajuns, insa va spun pentru ca puterea exemplului e nelimitata.

Nu m-as fi gandit vreodata ca voi avea ocazia sa ajut niste copii atat de loviti de soarta sa zambeasca, sa scape de frig macar putin, sa le treaca de urat desenand sau citind ceva...insa cand am citit pe blogul Isabelei http://isabellelorelai.wordpress.com/ ca ea se ocupa de tot, am zis ca asta e ce asteptam, ea face totul sa para mult mai usor, sa n-ai cum sa spui nu. N-am pus in colet cine stie ce, insa am pus mult drag si speranta ca se vor face bine, ca toti copiii vor fi sanatosi si fericiti la ei acasa, cu cei dragi, ca vor putea merge si ei la scoala ca orice copil normal, ca vor zburda liberi prin parc sau prin curte, ca-si vor trai prima iubire firesc (Cosmina, un caz cutremurator, care cand era in pragul adolescentei, s-a imbolnavit de Leucemie Acută Mieloblastică M1, si acum, in loc sa-si caute rochie pentru balul bobocilor ca alte fete de varsta ei, ea sufera in spital, alaturi de mama ei, in asteptarea unui transplant care va fi posibil doar daca se aduna banii necesari http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/05/il-rog-pe-dumnezeu-sa-nu-mi-o-ia-atat-mi-a-mai-ramas-cosmina/)... am pus acolo in cutia de carton si gandurile mele bune pentru ei si rugaciunea ca de Craciun sa se tavaleasca fara griji prin zapada, fara efecte secundare dupa cura cu citostatice, fara catheter, fara mame cu ochii umbriti si secatuiti de atatea lacrimi... daca intri pe site si vezi pozele, ele te urmaresc chiar daca inchizi calculatorul...povestile lor iti raman intiparite pe retina si nu te mai lasa sa fii superficial, sa iei totul ca si cand ti s-ar cuveni numai lucruri bune. nu, incepi sa vezi altfel lucrurile. nu te mai tii departe de aceste drame, ca sa nu suferi, ci te implici, nu pentru tine, ci pentru ei, pentru ca au nevoie de noi, au nevoie sa stie ca cineva incearca sa-i bucure cu ceva, ca le pasa si altora, nu numai lor si familiilor lor. azi am expediat primul colet si stiti la ce m-am gandit? la ce voi pune in al doilea, in care vreau sa le trimit si carti cu povesti cu final fericit, pentru ca ei asta trebuie sa citeasca sau sa asculte acum, povesti in care binele invinge raul, in care bunatatea este rasplatita, in care cel rau (boala) este biruit, basme cu zane si printese, cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene, cu printi si cu zmei, cu tot ce-i va face sa uite pentru cateva clipe de cosmarul pe care-l traiesc, au nevoie de povesti care se incheie cu "...si au trait fericiti pana la adanci batraneti".

Cate vieti poti salva intr-o viata?

Narcisa Maria, 7 ani, Leucemie Acută Mieloblastică cu celule T

Am aflat intamplator despre niste oameni minunati care in loc sa-si petreaca timpul in diverse moduri caracteristice oamenilor de rand sau sa-si piarda vremea lamentandu-se cu privire la viata asta grea, societatea care nu face nimic pt noi etc, fac ceva ce conteaza, chiar foarte mult, pentru copiii de aici http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/27/stelutele-de-mare-copiii-si-parintii-din-vitrina-bravi-prizonieri-de-spital/. va rog dati click. orice comentariu in plus e de prisos, n-as sti ce sa spun decat ca am plans si m-am hotarat sa aleg din jucariile Mayei (cel putin) sa trimit si eu pentru cei mai mici dintre ei (sunt chiar copii de 2 ani acolo, va imaginati?!). macar atat. macar o bucurie mica unui sufletel atat de incercat mult prea devreme. mi-e rusine ca eu abia astept sa-mi vina samponul, gelul de dus si pasta de dinti bio comandate pt Maya sau ca am ramas cu gandul la niste raiati mov pt ea foarte trendy dar prea scumpi iar acesti copii tanjesc dupa o zi fara tratamente chinuitoare, o zi in parc, sau dupa o banana, un joc, o carte, un catelus de plus, obiecte de care noi ne impiedicam zi de zi prin casa... asa e, sunt muuuuuuulti copii saraci si/sau bolnavi in lumea asta, nu-i putem ajuta pe toti, insa pe acestia putem sa-i bucuram cu ceva. si sigur nu vom saraci din asta si nici nu vom fi mai nefericiti. Va promit.


În fiecare an, în România se îmbolnăvesc de cancer 500 de copii.
La Institutul Oncologic Fundeni sunt trataţi aproximativ 200 de copii bolnavi de leucemie, cancer şi anemii majore, din toată ţara, iar la Budimex cca 28.
Cancere de sânge, tumori cerebrale, cancere osoase, cancere de ţesuturi moi, talasemie majoră, hemofilie, aplazii medulare etc.
Unii dintre ei stau chiar şi câte cinci-şase luni în spital, până la prima externare.
Apoi se întorc la tratament, lunar.
Dacă fac recăderi, stau din nou stau în spital o lună sau câte două-trei.
Aproximativ 80% din copiii bolnavi de cancer trăiesc la limita subzistenţei.
O parte din mame îşi aduc la spital şi copiii sănătoşi, pentru că nu au cu cine să îi lase acasă. Altele nasc acolo încă un copil.