Pentru toti oamenii cu suflet - sa-l ajutam pe Mos Craciun!

Nu, nu rămas bun.
Nu mă numesc Lorelei. Nu am legendă pentru că nu am ucis.
Anii mei tineri încă nu au sunat a cântec, încă nu am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână. Pentru că încă nu am iubit. Pentru că încă nu am trăit.
Poate că am rămas cu mâna întinsă. Dar nu ca a Regelui Lear.
Poate că mi-e sufletul ca tufişul paiurului de pe coasta Mării Negre, dar nu numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. Sunt ghimpi de tot felul, nu doar în suflet. Ci şi pe trup. Şi nu ştiu de ce…
Încă nu a trecut o ploaie de primăvară şi încă nu s-a ţesut în zare brâul frânt al curcubeului. Doar un viscol care ţese incertitudini.
Nu vreau să îmi încing mijlocul cu el. Nu vreau să mă duc.
Vreau să trăiesc, vreau să văd cum e viaţa până la capătul ei firesc. Viaţa m-a iubit până când am învăţat eu să o iubesc pe ea. Apoi m-a uitat într-un loc nefiresc, în care nu ar trebui să fiu. Nici eu, nici ceilalţi.
Ştiu sigur ce vreau să fac mai departe. Vreau să scriu. Vreau să scriu poveşti pentru copii, vreau să scriu despre viaţă. Frumos şi corect.
Nu urăsc. Nu urăsc viaţa. O iubesc. Şi o vreau, chiar şi aşa, cu răni în suflet şi în trup.
Nu urăsc. Nu urăsc pe nimeni. Şi îi vreau, chiar şi aşa, chiar dacă tot aşteaptă să mă duc, chiar dacă aşa au crezut ei… Chiar dacă aşa au crezut ei, că îmi pot hărăzi soarta, nu ştiu cu ce drept…
Nu urăsc. Nu-i urăsc pe cei care mi-au făcut rău. Poate că nu îi mai iubesc…
Nu, nu sunt Lorelei.
Sunt Cosmina.
Şi nu vreau să mă duc.
Vreau să rămân.
Am doar cinsprezece ani şi vreau să trăiesc şi să iubesc. Am lucruri de făcut.

Isabela povesteste...

Au trecut zece. Zece zile. I-a fost cumplit de rău. A fost ca la început, ca în luna mai. Zece zile îngrozitoare. I-am văzut zbaterea în astea zece zile. Vorbeam cu ea la telefon când i s-a făcut rău prima dată. Apoi au urmat nişte zile… Groaznice. Luptă, Cosmina, luptă te rog. Şi a luptat, printre incertitudinile unor oameni mari. Am simţit că nu vrea să se ducă. Nicio secundă nu a vrut să plece din lumea asta, s-a agăţat de viaţă şi nu i-a dat drumul. A luptat… A luptat extraordinar şi luptă în continuare pentru viaţă. Are încredere în Dumnezeu şi în oameni. Cred că asta o ajută cel mai mult: încrederea. Nu speranţa. Cosmina nu speră, ea crede.
După zece zile, Cosmina e din nou în picioare.
Vă rog să o ajutăm să lupte în continuare, să nu o lăsăm cu mâna întinsă.
Vă rog, ajutaţi-o pe Cosmina. Trebuie să o ducem undeva unde să se facă bine. S-au strâns sigur 40.000 de euro. Mai sunt nişte bani la Teledon şi SMS, nu ştim încă suma exactă. Încercăm să facem ceva, orice. Doar să nu rămână cu mâna întinsă după viaţă.

Teledon la Romtelecom: 0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA
(puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)

SMS la numarul 887 pentru 2 euro – doar in reteaua Orange

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 15 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1, pe 13 mai 2009. Pe 22 mai a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem de la donator neînrudit, în străinătate, care costă 150.000 de euro.

http://www.paun-cosmina.eu/

sursa articolului: Isabela

Priviti-o ca pe-o sansa de a face o bucurie de Craciun cuiva care chiar are mare nevoie. Priviti-o cum vreti voi...numai ajutati-o! Va multumesc.

UPDATE: Cosmina s-a stins din viata pe 26 ianuarie 2010, la ora 5.30. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, suflet curat! Cu siguranta acolo iti este mai bine.