Nu puteam lasa un eveniment atat de important pentru Maya nemarcat, fie chiar si prin una-doua fotografii... restul sunt amintiri ce vor ramane in sufletul nostru...cum am cautat eu, o prietena si cumnata mea (pe rand) rochia de Craciunita perfecta, care sa i se potriveasca, sa nu fie nici prea incarcata, nici prea banala, nici prea ieftina (aka de unica folosinta), nici prea pretentioasa (s-o putem imbraca si in vizite, daca tot e de sezon :D ), nici prea prea... nici foarte foarte..., cum faceam eu si tati sorcova la miezul noptii, cum am plasat-o pe Ayana la nanuta ei desi Maya a vrut s-o luam si pe ea la serbare, cum n-o mai puteam lua pe Maya de la masa dupa serbare, atat de mult ii placea pizza si stia ca dupa aia nu mai papa ea asa ceva in veci (in veci = pana la serbarea sau aniversarea urmatoare unde, spre nemultumirea mea (neexprimata), se va servi iar aceasta "delicatesa")...
In lift, dupa ce-am plecat spre serbare, Maya m-a intrebat "Acum Mos Craciun nu ne mai ia in brate, nu-i asa?" cu teama in glas, deoarece anul trecut s-a speriat de Mosul si a plans tare de tot, mai ales cand a luat-o in brate... I-am explicat ca Mosul ii va lua iar in brate pe toti copiii dar ca el ii iubeste pe toti si nu le face niciodata nimic rau... "A patit vreun copil ceva rau data trecuta, Maya?" "Nu, mami." "Nici acum n-o sa se-ntample nimic rau, chiar daca Mosul va ia in brate... dar tu n-ai sa mai plangi, asa-i?" ...si asa a fost... Maya mea a crescut, m-a inteles, nu numai ca n-a plans, dar cand a strigat-o Mosul, s-a dus alergand spre el...
Maya mea, spre norocul si multumirea mea, e inteleapta si intelegatoare... plimbandu-ne prin magazine, sa vedem jucariile, sa stie ce sa-i ceara Mosului, mai vedea ceva ce-i placea si ma intreba "Mami, asta e scump?" si eu ii ziceam "Da, Maya, e cam scump, cu banii astia mai bine luam aia si aia si cealalta si platim aia..." (asta pentru ca nu vreau sa se obisnuiasca sa-i luam cate ceva de cate ori mergem intr-un magazin, iar explicatia "ai destule acasa" nu functioneaza mereu) si ea imi spunea "Lasa, mami, nu-i nimic, luam cand se face mai ieftin, da?" sau ma intreba "Mami, cat costa asta?" si eu ii ziceam "Aproape 2 milioane." iar ea, de parca stie ea cat inseamna 2 milioane, zicea "Aoleuuu, pai si ce ne facem?? e tare scump! Nu putem sa-l luam." si cei din jur care o auzeau se uitau la ea si zambeau admirativ, cate o mamica chiar spunea "Draga de ea, cat e de intelegatoare!". Are si ea toanele ei, doar e copil, insa pentru varsta ei este cuminte si ii repet zilnic cat sunt de mandra de ea si fericita pentru ca e cuminte si ascultatoare...si pentru ca e fata mea, Maya mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
M-as bucura sa stiu ce crezi...