De sarbatori si nu numai

Mi-am facut o cana cu ceai si in timp ce-l savurez, am ales sa ascult un colind tare drag noua... Odata cu sosirea lui Mos Nicolae maine, incep sarbatorile :).Am verificat lista cu cadouri de Craciun, am bifat cateva, pe altele le-am taiat si le-am inlocuit pentru ca mi-au venit alte idei... Incet-incet ne pregatim de sarbatori... I-am spus Mayei ca de Mos Nicolae si de Craciun, vom face si noi cadouri prietenilor si ea mi-a zis vesela "Inseamna ca vom fi si noi niste Mosi Nicolae si niste Mosi Craciuni!".

Mi-am propus de ieri sa fac o fapta buna in fiecare zi. Ieri mi-a iesit. Azi insa, inca nu am gasit ocazia dar ziua nu e incheiata inca. Am hotarat cu Maya sa facem ordine in jucarii si sa mai oferim cateva copiilor saraci. M-a intrebat "si cand mergem la ei sa le dam jucariile si sa-i vedem?"si mi-am dat seama ca impactul ar fi mai mare daca chiar i-ar vedea pe cei carora le vom da. Asa cum o impresioneaza cand vin cersetori la usa si daca sunt si copii, o las pe ea sa le dea o banana, un baton cu cereale, mere, biscuiti sau altceva din alimentele destinate ei, ca sa invete sa dea de la ea. Si o vad ca ramane pe ganduri. Stie ca sunt copii in lumea asta care mor de foame si de aceea ma supar cand trebuie sa aruncam mancare (cand cade pe jos sau ramane pe farfurie felia de paine cu unt doar inceputa, sau laptele cu cereale abia atins)... sau ca sunt copii atat de saraci ca n-au nici haine sa le tina cald...sau ca sunt oameni care n-au apa de baut...si ea stie lucrul asta si ma striga dupa ce se spala pe maini sau pe dinti "mami, vino repede si inchide bine apa ca nu pot si se consuma degeaba!" ... stie ca e posibil sa te doara sufletul tare de tot daca cineva te supara, stie ca sunt in lumea asta oameni fara maini, fara picioare, care nu pot vedea sau care nu pot vorbi... si stie ca rugaciunea noastra incepe cu "Iti multumim, Doamne, ca suntem sanatosi, intregi si normali...". Asa ca, in asteptarea sarbatorilor, vreau sa impartasesc cu voi profunda mea recunostinta ca sunt in viata si pot sa am grija de familia mea, ca sunt binecuvantata cu doua fete minunate si cu un sot tare tare bun, ca avem o viata frumoasa, prieteni buni si dragi, nu foarte multi dar adevarati, ca pot sa fac ce-mi place si astfel nu simt ca muncesc, ca nu trece o zi fara sa rad in hohote sau fara sa ascult o melodie care-mi umple sufletul de emotie. Singura sarbatoare pe care as imprumuta-o de la americani e Ziua Recunostintei, o zi in care sa ne amintim ca avem atatea pentru care sa fim recunoscatori... Macar o zi pe an.
Anul acesta, pe lista mea cu ce mi-as dori de la Mosu' nu mai scrie nimic... am tot ce-mi doresc, tot ce e mai important. O casa mai mare, curajul de-a pleca in alta tara (nu ca pe asta mi l-ar putea aduce Mosu', impachetat si legat cu fundita, sub brad:D), mai mult timp liber, o poseta verde, un scaun auto nou pentru Maya, o vacanta la munte sau orice altceva pot sa mai astepte. :) Anul asta aleg sa ma bucur de ceea ce am si sa mai dau si altora mai putin norocosi decat noi, oameni puternici care trec prin incercari grele.


Pentru cei care vad Craciunul dincolo de listele de cadouri, jucariile sofisticate, omniprezentul Mos Craciun, stresul cumparaturilor exagerate, aglomeratia din magazine si viteza nebuna cu care se deruleaza totul...