Maya, Ayana si Pestisorul de Aur

Noi, fetele, vorbim si povestim si ne intrebam si facem planuri...
O intreb pe Maya (7 ani si 4 luni) ce dorinta ar avea pentru Pestisorul de Aur daca l-ar intalni. Imi raspunde dupa cateva clipe de stat pe ganduri:
"I-as cere sa nu se schimbe nimic. Sa fim mereu ca acum. ...aaa, doar sa ne treaca tusea, sa fim din nou bine."
O intreb si pe Ayana (4 ani si jumatate), care-mi raspunde cu glas bland, zambind larg:
"I-as cere sa-mi dea o sora buna cum e Maya." :)
I-am explicat ca dorinta inseamna sa ceri ceva ce inca nu ai dar ca inseamna si sa poti pastra ceva minunat ce ai deja. Nu si-a schimbat optiunea. :)
E perfect asa.

Decizii mari, decizii marunte

          Maya si Ayana iau multe decizii in fiecare zi singure pentru ca asa le-am obisnuit de mici si asa ni se pare firesc sa le crestem...Noi le indrumam daca au nevoie, le dam raspunsuri si le sustinem dar iau singure decizii legate de povestile pe care le citim, hainele pe care le poarta, rechizitele si cartile pe care le cumparam, ordinea in care efectuam diferitele sarcini ale unei zile, cadourile pe care le oferim, isi aleg singure ce doresc sa manance la masa respectiva (Ayana prefera mereu smoothie sau banane cu seminte de canepa si susan la micul dejun), pe ce melodie sa danseze Maya la concurs (asta si pentru ca a avut libertate de alegere de la doamna instructor), ce cizme sau sandale sa cumparam, ce activitati extrascolare sa faca, ce floricele sa ude, cum sa personalizam sticlutele de apa etc. Uneori au mai gresit. De exemplu, atunci cand Maya a vrut sa-si faca desene pe fata cu carioci lavabile care s-au dovedit a nu fi chiar atat de lavabile... dar ne-am amuzat la momentul acela si dupa doua astfel de incercari a inteles ca nu e o alegere buna de distractie pentru serile de weekend...Sau cand Ayana a vrut sa iasa fara caciula, i-a fost frig si eu am scos caciula din geanta si i-am dat-o... Uneori aleg ele si isi invata lectia, alteori negociem... De cele mai multe ori a fost si este foarte bine, au invatat sa faca alegeri potrivite si sa fie responsabile. In plus, astfel ele simt ca si parerea lor conteaza, ca sunt tratate cu respect, ca le acordam incredere. Si chiar asta facem. Au nevoie sa experimenteze, sa gandeasca, sa discearna, sa traga concluzii si sa invete. Totul adecvat varstei.

      Din aceasta serie, acum cateva seri, la gustare, o alegere mai amuzanta:
Eu: "Maya, hotaraste-te rog, ce vrei la gustare: capsune sau salata verde?" (Era cu o frunza de salata intr-o mana si cu castronelul cu capsune in cealalta...)
Maya: "Cum sa ma pot hotari intre doua gustari asa de bune si sanatoase? (Da, se pare ca are mare valoare cuvantul sanatos pentru ea.) Nu pot... As putea sa le mananc pe amandoua? Crezi ca o sa ma doara burtica daca le combin?"
"Nu stiu, dar daca tu vrei sa le mananci impreuna, pofta buna! Nu cred ca o sa te doara burtica."
Si da, chiar le-a mancat impreuna: frunze de salata cu capsune. A spus ca e delicioasa combinatia...si dupa expresia de pe fata ei sunt sigura ca i-a placut. :) Si nu, nici nu a durut-o burtica. :)

Si timpul se opri in loc...

Tati: "Hai sa-ti fac cateva poze, Ayana, uita-te la mine! Vreau sa probez un obiectiv nou...uite asta e un obiectiv..."
Ayana: "Bine, tati. Stai asa... Gata, fa-mi!"

Si timpul se opri in loc pret de cateva clipe magice, pe care tati le-a cuprins in cateva fotografii...

La multi ani, Maya, Raza mea de Soare!

La multi ani, Maya! In acesti 7 ani minunati ai crescut atat de frumos, atat de vesela, blanda si generoasa, atat de constiincioasa, responsabila si isteata, atat de iubitoare si tandra, creativa si inventiva, inteleapta si puternica... Fericirea ca suntem parintii tai nu are margini... Te iubim mult mult de tot...pana la luna si pana la soare, pana la stelele stralucitoare!

Plimbarile noastre de la scoala pana acasa sunt magice cu manuta ta in mana mea, cu sufletul tau deschis sufletului meu... cand vorbim cate-n luna si-n stele, dezbatem problemele, cautam solutii, ne minunam de lucruri marunte si ne amuzam din orice... Datorita tie, ma transform putin cate putin in cea mai buna versiune a mea ca mama... si pentru asta si multe altele iti multumesc! Iti multumim pentru magia pe care ai adus-o in viata noastra si de care ne bucuram cu totii zi de zi!
La multi ani fericiti, frumosi si buni ca tine!

Mica mea balerina

Asa cum ne si asteptam, Maya a invatat multe la cursul de balet despre care am scris si aici ...nu doar sa danseze si sa aiba o tinuta potrivita unei fetite ci si sa fie disciplinata, sa munceasca mult pentru a-si atinge scopul, sa fie recunoscatoare atunci cand cei din jur ii acorda incredere si totodata constiincioasa ca sa le rasplateasca increderea. A invatat sa lucreze in echipa: au fost si cate sase repetetitii pe saptamana si nu a lipsit decat o singura data cand i-a fost foarte rau, in rest a fost acolo mereu pentru ca stia/stiam ca totul se face in echipa, colegele ei si doamna instructor se bazau pe ea (ca si pe fiecare din colegele ei)...Niciodata nu a spus ca nu vrea sa mearga sau ca s-a plictisit sau ca a obosit...Mereu intreba doar: "Cand mai avem repetitii?" Pentru ca ii place enorm, pentru ca si atunci cand mananca ea se ridica de pe scaun mestecand si face piruete sau diversi pasi si se reasaza pentru cateva secunde sa mai ia ceva din farfurie si cu mana libera danseaza...si parca toata gratia si dragalasenia din tot corpul ii aluneca atunci in manuta aceea care face miscari duioase in aer, asemeni aripilor de ingeri...

A invatat ca prietenul la nevoie se cunoaste in situatiile cand noi nu o puteam duce/aduce la cursuri si o duceau fie fratele meu, cumnata mea, fie nanul Ayanei (Multumim mult tuturor!!!)... A invatat ca atunci cand ne dorim din tot sufletul ceva, trebuie sa muncim si sa facem sacrificii sa obtinem ce ne dorim sau sa ajungem acolo unde dorim... A invatat sa se adapteze oricaror conditii si sa dea tot ce are mai bun... A invatat sa-si invinga emotiile si sa se prezinte in fata unor straini si nu oricum, ci dansand, sincronizandu-se cu alte 5 fete (asta la concursuri caci la spectacole sunt mai multe pe scena) si mai ales tinand cont in acelasi timp de o sumedenie de detalii...capul sus, varful intins, privirea inainte etc. A invatat sa accepte ca greseste si ca trebuie sa fie mai atenta, a invatat ca daca primeste laude nu inseamna ca munca s-a sfarsit, ca pentru tot ce primeste trebuie sa ofere si ea... A descoperit ca exista zile in care din cauza orelor prelungite de antrenament nu-i mai ramane timp pentru povestile de seara sau pentru joaca cu sora ei si totusi se culca fericita si entuziasmata... A inceput sa invete (mai avem de lucru aici) ca nu poti sa castigi mereu dar ca experienta conteaza intotdeauna, ca este o mare realizare sa te prezinti onorabil la un concurs national... A invatat ca fiecare o ajutam cu ce putem dar ca munca ii revine ei, la fel si medaliile...  Toate acestea si multe altele le-a invatat pentru ca are un instructor deosebit, care aproape ca s-a mutat la sala de dans pe perioada pregatirilor pentru concursuri, o doamna minunata care stie sa-si ofere oricand timpul si harul pentru copiii talentati si constiinciosi...  Multumim din suflet, Dana Baciu!!!

Locul II la Galatz Dance Fest

Mica mea balerina pe scena Teatrului National al Copiilor Bucuresti, la Bucharest Dance Competition

Nu doar Maya a avut de invatat din aceste experiente ci si noi, parintii... Dar asta e alta poveste. :)

Din ce in ce mai bine!

Ninge atat de tare... ni s-au dat planurile peste cap, nu mai plecam la Brasov pentru revelion, insa stiu ca totul se intampla cu un motiv, asa ca nu mai fac bagaje ci imi fac un ceai pe care-l sorb usor din cana mea rosie cu buline albe si fac bilantul anului care se incheie.
In urma cu un an, ma intrebau elevii ce imi doresc de la Mos Craciun si le raspundeam la fel tuturor, razand:  "Un apartament cu 4 camere!" :) Parea un vis si atat. Dar am invatat ca daca visezi, lucrurile se intampla. Daca le vizualizezi, daca iti doresti din toata inima ceva, se va intampla. Si s-a intamplat. Este minunat, avem spatiu destul, suntem aproape de gradinita si de scoala... Ni s-a implinit un vis si in fiecare zi simtim recunostinta pentru asta. Odata cu mutarea, s-au mai produs cateva schimbari, toate spre binele nostru, cum altfel? Cosmin si-a schimbat serviciul, eu am invatat sa accept tot ce se intampla cu seninatate si incredere, am descoperit ca suntem cu totii prinsi intr-o mare retea si ca totul se intampla cu un motiv, ca fiecare om a avut si are un rol important in viata mea, ca fiecare intamplare imi ofera o lectie de viata pe care trebuie sa mi-o asum si sa o invat dar am invatat si cum sa trec mai departe, sa merg pe drumul meu spre lumina, spre iubire...si am mai descoperit ca de fapt drumul meu ESTE lumina si iubire, ca am oameni minunati in viata mea care ma inspira, ca Dumnezeu imi arata zilnic in atatea moduri ca ma iubeste, ca tot ce avem de facut este sa deschidem ochii si inima si sa acceptam, sa invatam sa primim...ca tot ce facem se intoarce la noi inzecit, ca intentiile bune sunt rasplatite dar si ca exista in preajma noastra din nefericire oameni rataciti care, atunci cand simt si vad in viata ta prea multa fericire, energie pozitiva, pur si simplu nu fac faţă... si in loc sa se bucure cu si pentru tine, se intorc cu spatele si pleaca...lasand loc pentru altii care rezoneaza cu tine.

Am participat la cateva evenimente minunate anul acesta, am cunoscut oameni deosebiti, am primit in viata mea oameni minunati care sper sa ma insoteasca o mare parte din drum...

Fetele sunt bine, noi suntem bine... Maya a inceput scoala acolo unde ne-am dorit, la doamna invatatoare pe care ne-am dorit-o si incantarea, constiinciozitatea si entuziasmul Mayei sunt unitati de masura care ne confirma ca alegerea a fost perfecta. Eu m-am implicat intr-un proiect nou care imi da aripi si imi umple sufletul de frumos pentru ca fac ceea ce-mi place in continuare si acum sunt inconjurata de si mai multi copii: sustin cursul optional de limba enegleza la gradinita CleverKids (Galati), o gradinita moderna, primitoare si ...de poveste! Copiii sunt minunati si Maya, care ma insoteste uneori caci nu o pot lasa acasa singura dupa scoala, se mira in mod constant: "Mami, dar ce te iubesc copiii acestia pe tine! Ai vazut ce cuvinte frumoase iti spun? Si cum te imbratiseaza? Si ce draguti sunt toti!!! Imi vine sa stau toata ziua cu ei!".

Am petrecut primul nostru Craciun in casuta noastra cea noua... liniste, pace, veselie, pupici, imbratisari, caldurica, filme de familie, daruri minunate...

 Bucurii mari pentru lucruri simple... Ayana i-a cerut Mosului o cutie cu lapte printre alte maruntisuri...pentru ca nu prea bea acasa lapte de vaca. Asa-i ca bucuria de pe chipul ei este nepretuita? :)

Maya: "Ce destept e Mosul! Ne aduce mereu numai carti minunate!" Corabia fantastica a lui Noe - o carte care se transforma intr-o corabie...fantastica! :) 

Desi nu a fost lipsit de provocari, a fost un an minunat si simt ca cel ce vine va fi si mai frumos si plin de surprize! Va multumesc tuturor ca sunteti in viata mea, ca faceti parte din drumul meu, ca ma ajutati sa evoluez, sa-mi indeplinesc misiunea, sa invat ceea ce am de invatat. Imi doresc sa va ating si eu viata frumos macar putin, pentru o perioada. Ii iert pe cei care au gresit caci stiu ca totul face parte dintr-un plan mai presus de noi...si le cer iertare pentru greselile mele celor fata de care am gresit. Va iubesc si va trimit ganduri bune, imbratisari, iubire si lumina! La multi ani!